ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1986/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 15.07.2015 sub nr. x/2015, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., obligarea acesteia la plata unor despăgubiri materiale în cuantum de 23.000 RON și daune morale în cuantum de 300.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății pentru soția supraviețuitoare A. și câte 100.000 euro în echivalent RON, pentru fiecare din cei doi copii majori respectiv B. și C., ca urmare a decesului autorului lor, survenit într-un accidentul rutier.

Prin sentința civilă nr. 154 din 29.06.2016 pronunțată de Tribunalul Giurgiu in dosarul nr. x/2015 a fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta D. S.A. să plătească reclamanților sumele de 23.000 RON daune materiale și 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 967 din 25.05.2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins apelul declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 154 din 29.06.2016 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

A admis apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 154 din 29.06.2016 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2015 în contradictoriu pârâtă S.C. D. S.A. și cu intimata intervenientă E.

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale și a obligat pârâta să plătească reclamantei A. suma de 60.000 RON, reclamantei B. suma de 35.000 RON și reclamantului C. suma de 35.000 RON, cu titlu de daune morale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B. și C. au declarat recurs.

După îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 493 C. proc. civ., prin încheierea din 25 aprilie 2018, a fost admis în principiu recursul - declarat de reclamanții B., A. și C. împotriva deciziei nr. 967 din 25 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, fiind fixat termen de judecată a recursului la 23 mai 2018.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 7 mai 2018, recurenții-reclamanți B., A. și C. au solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata recursului.

Înalta Curte va luat act de cererea de renunțare a recurenților-reclamanților la judecata recursului pentru considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul are posibilitatea de a renunța oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.

Așa fiind, având în vedere poziția exprimată de recurenții-reclamanți cu privire la calea de atac pe care au exercitat-o, Înalta Curte urmează ca, în aplicarea principiului disponibilității, să ia act de renunțarea acestora la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurenților-reclamanți B., A. și C. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 967 din 25 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.05.2018.