ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1964/2016

Decizia nr. 1964/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Liber A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Inspecția Muncii, Direcția Control, Securitate și Sănătate în Muncă, SC A. SA și Organizația Patronală Operatorul Portuar Constanța, anularea Hotărârii nr. 86 din 8 august 2013 privind respingerea menținerii avizului de încadrare în condiții speciale de muncă și suspendarea executării acestui act până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Curtea de Apel Constanța, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 115 din 4 iunie 2014, a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că pârâta Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale este o structură fără personalitate juridică, constituită și subordonată Inspecției Muncii (Direcția Control și Sănătate în Muncă), cât și acțiunea formulată de reclamant, ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber A., invocând prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv motivele pentru care prima instanță a respins critica de nelegalitate a actului administrativ atacat, cu privire la nerespectarea primei etape a reevaluării locurilor de muncă în condiții speciale.

Astfel, angajatorul SC A. SA, prin Organizația Patronală "Operatorul Portuar Constanța,, nu a făcut nominalizarea împreună cu Sindicatul reprezentativ, având în vedere H.G. nr. 1284/2011 care prevede în mod expres că cele trei etape se realizează în ordine cronologică, astfel că lipsa acestei etape nu putea conduce la analiza celorlalte etape, cu atât mai puțin la luarea unei hotărâri de respingere a menținerii Avizului nr. 88 din 22 iulie 2005 de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă stipulate în Anexa 2 la Legea nr. 263/2010 poziția 8.

Recurentul-reclamant a criticat hotărârea atacată și pentru aplicarea greșită a normelor de drept material, arătând că în mod eronat prima instanță a apreciat că atâta timp cât nu s-a pronunțat o sentință din care să rezulte nelegalitatea celor două expertize efectuate nu se poate dispune anularea unui act administrativ.

În opinia recurentului, Comisia, neavând atribuții de analizare a acestora, a nesocotit dispozițiile legale privind însăși activitatea pentru care a fost înființată, și anume de a hotărî menținerea sau respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă, în urma analizării solicitării de reevaluare a locurilor de muncă prin prisma criteriilor și metodologiei prevăzute de H.G. nr. 1284/2011.

Recurentul a susținut că cererea a fost semnată de lucrătorul desemnat, iar legea enumeră mai multe categorii de persoane care pot fi semnatare însă ea nu trebuie înțeleasă în sensul că poate oricare dintre aceste persoane, în mod aleatoriu, după interesele patronatului, ci numai în ordinea lor și prin excludere în situația în care lipsește din societate sindicatul.

În plus, a arătat că, în ceea ce privește expertiza medicală, chiar Comisia a constatat că se află în fața unui caz de incompatibilitate întrucât doctorul B. avea raporturi de subordonare cu angajatorul, fiind medicul acestuia de medicina muncii, motiv pentru care a solicitat Ministerului Sănătății, printr-o adresă, un punct de vedere cu privire la conflictul de interese, făcând aprecieri și cu privire la raportul de expertiză, în sensul că nu este concludent, având în vedere că are caracter general, invocând prevederile art. 6 din H.G. nr. 1284/2011.

Recurentul a susținut că nici concluziile expertizei tehnice nu sunt clare, nerezultând dacă au fost sau nu identificați aceiași factori de risc ca în anul 2005, lăsând să se înțeleagă că da, dar că aceștia nu au condus la alterarea stării de sănătate a lucrătorilor portuari, transferându-se întreaga putere de decizie expertizei medicale care este total nelegală.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin întâmpinări, intimații-pârâți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că cele două expertize au fost întocmite de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii „Alexandru Darabont" și Doctorul B., cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1284/2011, Inspecția Muncii făcând referire și la faptul că, față de prevederile art. 1 din Legea nr. 108/1999, în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 21 aprilie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor formulate de intimați și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Hotărârea nr. 86 din 8 august 2013 privind respingerea cererii de menținere a avizului de încadrare în condiții speciale de muncă și suspendarea executării acestui act până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că nu poate fi primit, hotărârea atacată conținând considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce este confirmat și de faptul că recurentul a fost în măsură să formuleze și critici privind fondul soluției adoptate.

În art. 4 din H.G. nr. 1284/2011 se prevede:

"(1) Metodologia de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale include următoarele etape, în ordinea cronologică indicată:

a) nominalizarea de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii și/sau lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție ori cu reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă care fac sau nu parte, potrivit legii, din Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă a locurilor de muncă pentru care se solicită reevaluarea;

b) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea persoanelor nominalizate la lit. a), în vederea verificării factorilor de risc existenți la locul de muncă comparativ cu condițiile existente la data încadrării în condiții speciale conform prevederilor legale;

c) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea persoanelor nominalizate la lit. a), în vederea verificării sănătății lucrătorilor în relație cu locul de muncă încadrat în condiții speciale supus reevaluării.

(2) Procedura de reevaluare presupune parcurgerea etapelor prevăzute la alin. (1) și depunerea documentelor prevăzute la art. 6".

Contrar susținerilor recurentului, textul legal invocat permite solicitantului să facă mențiunea locurilor de muncă ce urmează a fi reevaluate și prin semnarea de către lucrătorul desemnat, fiind îndeplinită această condiție, prin urmare au fost parcurse în mod legal toate etapele prevăzute de actul normativ menționat, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată, de asemenea, că nu este întemeiat.

Prin Hotărârea nr. 86 din 8 august 2013 emisă de Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale s-a respins cererea privind menținerea Avizului nr. 88 din 22 iulie 2005 de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă prevăzute la poziția nr. 8 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 - Activitatea de exploatare portuară desfășurată de docheri și de docheri - mecanizatori din cadrul Organizației Patronale „ Operatorul Portuar” - SC A. SA.

Instanța de control judiciar reține că, în cauză, criticile recurentului vizează modalitatea de efectuare a expertizelor avute în vedere la emiterea hotărârii a cărei anulare se solicită, respectiv expertiza tehnică și expertiza medicală, dar și conținutul acestora.

Curtea de apel a explicat convingător că, în cauză, nu se poate dispune anularea unui act administrativ pentru motive de nelegalitate în privința unor documente emise de alte instituții sau persoane abilitate.

Cu privire la aceste documente, Comisia, potrivit atribuțiilor sale, nu avea aptitudinea să analizeze legalitatea lor, prezumându-se că au fost emise în condiții legale, ci doar să verifice, din perspectiva H.G nr. 1284/2011, dacă au fost emise cu respectarea metodologiei și dacă rezultă, în continuare, existența factorilor de risc care să justifice menținerea avizului solicitat.

În cauză, s-a reținut că respectivele lucrări de specialitate au fost întocmite de organele desemnate prin lege, fiind respectate prevederile art. 10 din H.G. nr. 1284/2011.

În adoptarea hotărârii sale, Comisia a reținut că nu erau îndeplinite cumulativ criteriile prevăzute la art. 3 alin. (1) din H.G nr. 1284/2011, privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, întrucât nu s-a constatat existența, la locurile de muncă pentru care se solicită reevaluarea, a acelor factori de risc, identificați inițial, pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiții speciale și nu a fost identificată prezența efectelor nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor, manifestată prin boli profesionale sau boli legate de profesiune.

Așadar, criticile recurentului privind nelegalitatea expertizelor efectuate nu pot fi primite, acesta avea la îndemână căile legale pentru invalidarea rapoartelor de expertiză care au stat la baza hotărârii contestate, căi de care nu a uzat, așa încât, la acest moment, aceste documente sunt valabile, ele nefiind anulate printr-o hotărâre judecătorească.

În aceste condiții, nu se poate constata nelegalitatea actului administrativ contestat, pe motiv că, în opinia recurentului, expertiza tehnică a fost una formală, iar expertiza medicală a fost efectuată de un medic incompatibil.

În lipsa altor motive, simpla nemulțumire a recurentului de conținutul expertizelor, din care rezultă că nu există efecte nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor pentru menținerea avizului de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă, nu poate conduce la o altă soluție.

Prin urmare, demersul său judiciar este unul fără fundament.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive reiterată de intimata-pârâtă Inspecția Muncii, prin întâmpinare, Înalta Curte amintește că partea nu a declarat recurs cu privire la soluția primei instanțe în privința acestei excepții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Sindicatul Liber A. împotriva Sentinței nr. 115 din 4 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM