ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5975/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată și scurt istoric

Prin cererea de chemare în judecată, adresată inițial Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub dosar nr. x/19.05.2013, iar ulterior înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Sindicatul Lucrătorilor Portuari din A. S.A., Sindicatul din SC. B. S.A., Sindicatul Personalului Operativ C., Sindicatul Exploatare Portuară D. S.A., Sindicatul Liber al Marinarilor din E. și Sindicatul Liber F. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale - Inspecția Muncii, Direcția Control Securitate și Sănătate în Muncă - Comisia pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiții Speciale, formulând contestație împotriva hotărârii nr. 497/IGSA-SSM/18.10.2013 prin care s-a respins plângerea administrativă formulată împotriva hotărârilor nr. 83, 85, 87, 88, 90, 92 emise, la data de 08.08.2013, de Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, pentru societățile S.C. A. S.A., S.C. B. S.A., S.C. C. S.A., S.C. D. S.A., S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A., prin care au solicitat anularea ca nelegală.

Prin sentința civilă nr. 181/CA pronunțată la data de 16.10.2014, Curtea de Apel Constanța în baza art. 406 C. proc. civ. a luat act de renunțarea la acțiune a reclamantului Sindicatul Liber al Marinarilor din E. S.A., a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății, ca nefondată, a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 181/CA/16 octombrie 2014, partea reclamantă a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1640 pronunțată la data de 24.04.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanții Sindicatul Lucrătorilor Portuari din A. S.A., Sindicatul din S.C. B. S.A., Sindicatul Personalului Operativ C., Sindicatul Exploatare Portuara D. S.A., Sindicatul Liber al Marinarilor din E., Sindicatul Liber F., împotriva sentinței civile nr. 181/CA/16.10.2014 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Curtea de Apel Constanța a primit dosarul, după casarea cu trimitere spre rejudecare, la data de 02.02.2021.

La 15.03.2021 și 17.03.2021, s-au depus la dosar precizări și completări la cererea introductivă de judecată, prin care partea reclamantă a arătat că solicită introducerea în cauză a societăților A. S.A., B. S.A., C. S.A., D. S.A., F. S.A. și Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă alături de Inspecția Muncii, respectiv a formulat pretenții noi.

La termenul de judecată din 28.04.2021, prima instanță a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a societăților A. S.A., B. S.A., C. S.A., D. S.A., F. S.A., iar, la termenul de judecată din data de 08.09.2021, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale.

Prin încheierea de ședință din data de 01.03.2022, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. S.A. și F. S.A., ca nefondată, a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, în ce privește pretențiile formulate prin precizările și completările depuse la termenul din data de 17.03.2021, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind menținerea efectelor avizelor obținute de către reclamanți în anul 2005, ca rămasă fără obiect.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 83 de la data de 5 mai 2022 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanții Sindicatul Lucrătorilor Portuari din A. S.A., Sindicatul din societatea B. S.A., Sindicatul Personalului Operativ C., Sindicatul Exploatare Portuara D. S.A., Sindicatul Liber F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția Muncii Direcția Control de Securitate și Sănătate în Muncă - Comisia Pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiții Speciale, Ministerul Sănătății, societățile A. S.A., B. S.A., C. S.A., D. S.A., cu sediul în Constanța și F. S.A., ca nefondată.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 1 martie 2022, în termenul legal, reclamanții Sindicatul Lucrătorilor Portuari din A. S.A., Sindicatul Personalului Operativ C., Sindicatul Exploatare Portuara D. S.A., Sindicatul Liber F. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac și casarea sentinței recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată.

Astfel, primul motiv de recurs întemeiat pe încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează greșita soluționare a excepției tardivității cererii modificatoare din data de 15.03.2021 pronunțată prin încheierea de ședință din 01.03.2022 contestată în cauză, excepție invocată exclusiv de pârâta S.C. D. S.A., însă admisă de instanță cu privire la toate părțile din dosar care nu au invocat prin întâmpinare această excepție, respectiv S.C. F. S.A., S.C. A. S.A., S.C. C. S.A., instanța pronunțându-se plus petita.

La primul termen de judecată după casarea cu trimitere, ca urmare a trecerii unui număr considerabil de ani - 8 ani, și a schimbărilor legislative intervenite între timp, anume înlocuirea H.G. nr. 1284/2011 pe care s-a întemeiat acțiunea cu dispozițiile H.G. nr. 924/2017 care prevedeau că locurile cu condiții speciale sunt doar cele care au obținut avizul prevăzute în Anexa 3 la Legea nr. 263/2010, s-a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat instanței, ca efect al anulării hotărârilor contestate 83, 85, 87, 88,90 emise în anul 2013, să mențină avizele obținute de societățile în cauză în anul 2005 întrucât aceste hotărâri au rubrica expresă "menține avizul de încadrare în condiții speciale sau respinge menținerea avizului", astfel că dacă hotărârea se anulează, propriu-zis avizul respectiv obținut de societate își continuă efectele, nefiind invalidat în mod legal.

S-a mai învederat prin aceeași cerere completatoare că în caz contrar prezenta acțiune rămâne fără finalitate/interes, întrucât ca urmare a reevaluării locurilor de muncă în anul 2013, în baza cărora s-a întocmit Anexa 3 la Legea pensiilor nr. 263/2010, societățile din prezenta cauza neobținând aviz de încadrare în condiții speciale nu se regăsesc în Anexa 3, astfel că instanța de contencios administrativ, ca urmare a anulării hotărârilor contestate, trebuie să suplinească această neintroducere culpabilă a angajatorilor a societăților reclamante în Anexa 3 la Legea pensiilor, întrucât nu se mai poate obține aviz retroactiv pentru perioada 2013 și până la finalizarea prezentului litigiu, iar anularea hotărârilor ar rămâne fără efect și pentru trecut și pentru viitor, întrucât societățile nu sunt incluse în Anexa 3 la Lege și nu mai pot fi reevaluate în viitor, fiind reevaluate doar cele din anexa la Lege.

Ca urmare, efectul unei astfel de nulități este tocmai menținerea avizului de încadrare în condiții speciale astfel că nu a fost completată cererea decât sub aspectul introducerii în cauză a societăților, având în vedere că efectele unei astfel de hotărâri judecătorești se răsfrânge asupra unor persoane care nu erau părți în cauză. Au susținut în respingerea excepție tardivități incidența art. 78 alin. (2) și (4) C. proc. civ.

Pe de o parte, acest motiv de recurs vizează greșita admitere a excepției tardivității modificării acțiunii invocată de S.C. D. S.A., care de fapt este introdusă în cauză de reclamanți, dar putea fi introdusă și din oficiu având în vedere că raportul juridic dedus judecății se răsfrânge asupra acesteia; pe de altă parte, greșita admitere a excepției tardivității prin raportare la celelalte pârâte care nu au invocat prin întâmpinare această excepție nici măcar oral în instanță, nefiind de ordine publică și nu a fost pusă în discuția părților o eventuală tardivitate a formulării cererii completatoare vizând celelalte pârâte.

Al doilea motiv de recurs vizează soluționarea criticilor de nelegalitate cu încălcarea dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prima instanță a răspuns criticilor părții reclamante în mod superficial.

Astfel, prima critică de nelegalitate viza nerespectarea dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 1284/2011 în sensul că întreaga procedura, inclusiv solicitarea expertizelor nu putea să fie făcuta decât de persoanele prevăzute de lege, anume de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii și/sau lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție ori cu reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă care fac sau nu parte, potrivit legii, din Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă a locurilor de muncă pentru care se solicită reevaluarea, iar nu, ca în cauză, de către Organizația Patronală Operatorul Portuar, fără mandat din partea sindicatelor.

Deci nu au criticat doar împrejurarea că nominalizarea locurilor de muncă s-a făcut de către această organizație patronală, ci și că solicitarea celor două expertize, medicală și tehnică, s-a făcut de către această organizație patronală, fără mandat din partea societăților și a sindicatelor, în condițiile în care atât expertiza tehnică, dar și cea medicală putea fi făcută de mai multe instituții, astfel cum prevede legea (cum s-a făcut prima expertiza de obținere a avizelor în anul 2005 la Cluj, expertiza depusa la dosar filele x - 80).

Recurenții indică în acest context art. 4 din H.G. nr. 1284/2011.

Ca urmare a acestor dispoziții, primul aspect care trebuie analizat este dacă procedura a fost demarată atât în ceea ce privește nominalizarea locurilor de muncă, dar și în ceea ce privește contractarea celor două expertize tehnică și medicală de către persoanele prevăzute de textul de lege, anume de către patronat împreună cu sindicatul din unitate/lucrătorul desemnat din CSSM.

În cadrul tuturor societăților reclamante toate cele trei etape, anume atât nominalizarea locurilor de muncă, dar și solicitarea de efectuare a expertizelor s-a făcut de către Organizația Patronală Operatorul Portuar.

Recurenții au invocat lipsa împuternicirii acestei organizații patronale Operatorul Portuar de către sindicatele din prezenta cauză. În urma probelor administrate, singura societate care a făcut dovada împuternicirii acestei organizații patronale este SC. D. S.A. care, prin procesul-verbal al ședinței CSSM, patronatul și lucrătorii desemnați arată în mod expres că împuternicesc Organizația Patronală "Operatorul Portuar" să facă aceste demersuri în numele lor. Toate celelalte societăți nu au o astfel de împuternicire scrisă sau de orice fel, astfel că din acest moment toate demersurile făcute în numele lor de o organizație patronală neîmputernicită expres în acest sens sunt lovite de nulitate, toate celelalte critici fiind subsecvente acestei apărări care compromite întreaga procedură de reevaluare a locurilor de muncă.

Ca urmare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei critici de nelegalitate în sensul că întreaga procedură a fost demarată de o persoană care nu era abilitată nici prin lege și nici convențional pe bază de împuternicire să efectueze aceste demersuri în numele reclamantelor.

Instanța a reținut, doar că în ceea ce privește nominalizarea locurilor de muncă, împrejurarea că exista la dosar această nominalizare a locurilor de muncă și a categoriilor de personal, organizația patronala nefăcând decât să transmită documentația. Acest considerent, care răspunde parțial criticii de nelegalitate cu privire și la încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) și c), nu este corect prin raportare la dispozițiile art. 6 din același act normativ, prin care se explică ce înseamnă loc de muncă.

Recurenții mai arată că în procesele-verbale încheiate în cadrul ședințelor CSSM și depuse la dosarul cauzei nu apare menționarea secției, atelierului, locului de muncă pentru a putea fi comparate cu locurile de muncă expertizate în 2005, ci se indică anumite categorii de personal - docheri și docheri-mecanizatori, prin trimitere la acele categorii de personal care beneficiau de încadrare în condiții speciale prevăzute în Anexa 2 la Legea nr. 263/2010.

Textul legal citat presupune identificarea efectivă a locului de muncă ce va fi expertizat prin măsurători, iar nu categorii de personal, în speță docheri și docheri mecanizatori.

Cu titlu de exemplu, în anul 2005 s-au expertizat de exemplu la S.C. C. S.A. secția Mărfuri Generale și secția containere, la S.C. D. s-au expertizat Sector exploatare expediții, secția manipulare marfa vrac și compartimentul căi ferate uzinale, etc.

Ca urmare, nominalizarea locurilor de muncă este una din cele mai importante etape întrucât nominalizarea incompletă sau greșită (cu atât mai mult în cazul de față fără nominalizarea locurilor de muncă ce urmează a fi expertizate) face ca întregul proces de reevaluare să fie compromis, întrucât nu se poate realiza comparația cu anterioara evaluare, anume cea din 2005, ori acesta este scopul reevaluării, aceasta comparație impusă de art. 2 lit. d) și e) din H.G. nr. 1284/2011.

O altă critică de nelegalitate privește modalitatea în care s-a efectuat expertiza medicală.

Astfel, pentru S.C. F. S.A. nu exista o expertiză medicală efectuată de organul abilitat DSP Constanța, inclusiv acesta fiind discutabil, deoarece acest organ a fost ales de către organizația patronală fără mandat. Instanța reține că există o astfel de expertiza la 30.03.2012. Instanța nu s-a aplecat asupra criticii, recunoascută de altfel de Inspecția muncii prin răspunsul la contestația administrativa nr. 497/18.10.2013, unde se arată că expertiza medicală efectuată în cadrul S.C. F. S.A. "nu a fost luată în considerare fiind efectuată de organe neabilitate.", întrucat medicul de medicina muncii G. nu este angajata DSP Constanța.

Dimpotrivă, instanța retine greșit că raportul de expertiza medicală nr. 7861/13.06.2012 a fost efectuat legal de către Direcția de Sănătate Publică Județeană Constanța conform art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 1284/2011, în condițiile în care prin răspunsul la contestația administrativă al Inspecției Muncii având nr. 497/18.10.2013 se arată o altă situație de fapt.

La S.C. A. S.A. a fost invocată împrejurarea că expertiza medicală este datată anterior demarării procedurii de reevaluare, iar instanța s-a pronunțat cu privire la o altă critica, anume incompatibilitatea medicului.

Astfel, procedura de reevaluare a locurilor de muncă a fost demarată prin cererea organizației patronale, nemandatată în acest sens prin cererea înregistrată sub nr. x/28.06.2012, iar expertizele medicale, solicitate tot de această organizație patronală nemandatată în acest sens conform dispozițiilor legale de la art. 4 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1284/2011 au fost efectuate anterior demarării procedurii, astfel cum reține de altfel instanța de fond, anume la 13.06.2012.

La toate celelalte societăți expertiza medicală a fost efectuată de propriul medic de medicină a muncii al pârâtelor, fiind copiată, fără analizarea factorilor de risc analizați prin expertiza din anul 2005.

S-a arătat că acest medic care a efectuat expertiza a fost incompatibil datorită raporturilor de colaborare cu societățile colaboratoare, caz în care nu putea efectua o expertiză independentă, iar conform H.G. nr. 1284/2011 expertiza trebuia efectuată de către Direcția Regională de Sănătate Publică sau ca în precedent în anul 2005 de către DSP Cluj.

Un alt motiv de recurs vizează greșita aplicarea a legii în ceea ce privește criticile referitoare la efectuarea expertizelor tehnice cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 1284/2011

În primul rând se solicită admiterea criticii de nelegalitate expusă la pct. 1 în sensul ca Institutul INCDPM "H." a fost nominalizat să efectueze expertiza tehnică în condiții de nelegalitate, respectiv fără împuternicirea reclamantelor, contrar dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1284/2011

Cu privire la S.C. D. S.A., în întâmpinare se recunoaște că măsurătorile de noxe nu apar în Anexa 2 din acest raport de expertiză, rubrica respectivă fiind marcată cu x, însă ar fi fost efectuate de o societate, pe care nu a împuternicit-o nimeni, anume I. și care oricum nu a fost depusă în cadrul procedurii de reexaminare a locurilor de muncă în dosarul înaintat comisiei, în realitate neexistând în dosarul de reexaminare condiții de muncă determinări de noxe la nicio secție și la nicio societate pârâtă.

În comparație expertiza efectuata în anul 2005 indica anumiți factori care nu pot fi eliminați, cum ar fi activitatea permanentă in exterior, agenți chimici, efect neuropsihic.

În expertiza efectuata de INCDPM H. nu există determinări de noxe conform Anexei 2 (la S.C. B. S.A. și S.C. F. S.A. sunt menționate buletine de noxe anterioare demarării procedurii de reevaluare, la S.C. F. chiar din anul 2008) și s-a făcut fără participarea sindicatelor. Acesta este cel mai grav și cel mai evident aspect de nelegalitate, asupra căruia instanța de fond s-a pronunțat prin considerente străine de natura criticii.

În concret, nu există determinări de noxe într-o procedură de reevaluare a condițiilor speciale, astfel cum apare expres menționat în anexa 2 la raportul de expertiză la rubrica "buletine de determinări" fiind menționat x.

Instanța de fond arată în considerente că expertiza tehnică a confirmat existența unor factori de risc la locurile de muncă, însă, pentru niciunul dintre factorii de risc nu au fost identificate înregistrări medicale privind boli profesionale sau boli legate de profesiune.

Ca urmare acest argument este străin de natura criticii, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dar și cu încălcarea dispozițiilor exprese date de instanța de casare, care a obligat ca instanța în rejudecare sa răspundă acestor critici.

Se invocă astfel și încălcarea dreptului la un proces echitabil, soluționată într-un termen rezonabil și previzibil, în baza unor considerente care să răspundă concret criticilor punctuale.

Ca urmare, nu s-a respectat nicio etapă din cele prevăzute de H.G. nr. 1284/2011, recunoscându-se chiar de pârâții intimați la fond că întreaga procedură a fost una formală și că salariații respectivi beneficiază în CCM pe unitate de spor pentru condiții speciale, însă din anul 2015, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 325/2015 angajatorii nu au mai plătit CAS potrivit acestor condiții speciale la bugetul de stat și astfel salariații sunt grav prejudiciați, situație care a dus la finalitatea că Portul Constanta este singurul port din Europa unde nu există niciun loc de muncă și nicio categorie de salariați care lucrează în condiții speciale.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatele au depus întâmpinare la recursul promovat de partea recurentă, prin care s-a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față, aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

Intimata Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale a solicitat prin întâmpinare să fie respinsă cererea de recurs.

Astfel, având în vedere că la dosarul cauzei se află actele administrative supuse analizei din perspectiva legalității acestora, se poate observa faptul că referitor la activitatea desfășurată de personalul din porturi, recurenții nu au făcut dovada îndeplinirii a două dintre criteriile cerute de lege prin art. 3 din H.G. nr. 1284/2011.

Potrivit documentelor depuse de unitățile angajatoare la Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale a rezultat că pentru activitățile aferente locurilor de muncă din cadrul acestora nu au fost îndeplinite criteriile cerute de lege pentru a se acorda în continuare avizul de încadrare a locurilor de muncă respective în condiții speciale, motiv pentru care s-a și respins respectiva solicitare.

Pârâta a indicat în apărare considerente din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2016.

Legiuitorul a statuat încadrarea locurilor de muncă în condițiile de muncă speciale ca fiind cele care îndeplinesc anumite criterii, anume art. 30 din Legea nr. 263/2010.

Unitățile prevăzute în anexa 3 sunt acele unități care au obținut încadrarea în condiții speciale în urma aplicării prevederilor H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. Pentru locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa 3, legiuitorul a prevăzut o metodologie de reevaluare periodică a condițiilor de muncă în vederea menținerii și pe viitor a încadrării în condiții speciale.

Această verificare a fost inițial stabilită a fi efectuată din 2 în 2 ani și apoi a fost extinsă la 5 ani, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. Ca urmare, legiuitorul a vrut să se asigure că sunt respectate cerințele necesare menținerii încadrării în condiții speciale și nu a dorit o prelungire automată a încadrării, contrar celor susținute de recurenți în recurs. În aplicarea acestui articol au fost emise următoarele acte normative: Hotărârea nr. 1.284/2011, Hotărârea nr. 924/2017. Ambele acte normative ilustrează ideea de continuitate în aplicarea prevederilor privind menținerea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale și anume: la procedura de reevaluare se supun doar unitățile care au deținut anterior aviz, respectiv hotărâre de menținere a avizului de încadrare; menținerea încadrării în condiții speciale se face numai atâta timp cât sunt respectate criteriile de încadrare conform art. 3 alin. (2) din ambele acte normative menționate; Comisia stabilește, prin hotărâre, menținerea sau respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă a locurilor de muncă și a unităților conform art. 5 alin. (5) din ambele acte normative menționate; angajatorul este obligat să trimită o copie de menținere/respingere a hotărârii de menținere/respingere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale la casa teritoriala de pensii în scopul înștiințări asupra cotei de asigurări sociale ce trebuie plătită; activitate/procedura de reevaluare este cea care poate schimba încadrarea locurilor de muncă.

Modelul hotărârii privind menținerea/respingerea avizului de încadrare în condiții speciale a fost stabilit prin anexa nr. 3 la Ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 155/02.02.2012.

Formularea folosită în această hotărâre nu poate să înlăture sau să se substituie prevederilor stabilite prin legi sau hotărâri de guvern de către legiuitor.

Aspectul privind plata contribuțiilor de asigurări sociale, oarecum neclar inițial în Legea nr. 263/2010 a fost reglementat prin Legea nr. 325/2015, care a stipulat că angajatorii care în urma procedurii de reevaluare nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorează această contribuție în cota prevăzută pentru condiții normale.

Prin Hotărârea nr. 497/IGSA-SSM/18.10.2013, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția Muncii a soluționat plângerea administrativă formulată de sindicatele reclamante împotriva Hotărârilor nr. 83/08.08.2013, 85/08.08.2013, 87/08.08.2013, 88/08.08.2013 și 90/08.08.2013, privind respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă, apreciindu-se că criticile aduse acestor hotărâri nu sunt întemeiate.

Instanța de fond în mod corect a analizat cauza sub toate aspectele și a reținut faptul că pentru menținerea avizului, în urma reevaluării locurilor de muncă în condiții speciale, este necesară îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1284/2011, condiții ce nu au fost îndeplinite în cauză.

Se indică art. 3 din H.G. nr. 1284/2011.

Instanța de fond a mai reținut și art. 4 din H.G. nr. 1284/2011.

Instanța de fond, analizând actele depuse la dosar, cât și susținerile reprezentanților societăților parte în dosar, care au fost consemnate de altfel, a reținut că eronat apreciază reclamanții că nominalizarea locurilor de muncă în condiții speciale și a categoriilor de personal s-a făcut de către Organizația Patronală "Operatorul Portuar", din înscrisurile existente la dosar rezultând că există procese-verbale încheiate de reprezentanții societăților și ale sindicatelor, prin care au fost nominalizate expres locurile de muncă și categoriile de personal pentru care urma să se facă reevaluarea, organizația patronală nefăcând decât să transmită documentația către pârâta Comisia de reevaluare a locurilor de muncă în condiții special din cadrul Inspecției Muncii Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Ca atare instanța de fond în mod corect a concluzionat că nu se poate reține vreun motiv de nelegalitate, sub acest aspect.

Dacă s-ar porni de la ipoteza dezvoltată de recurenți conform căreia Organizația Patronală "Operatorul Portuar" nu ar fi avut calitatea de a efectua demersuri în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, ar însemna că societățile angajatoare nu au efectuat aceste demersuri, prin urmare obiectul dosarului ar fi inadmisibil în lumina celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 12/2016, întrucât nu ar fi putut să fie prelungită valabilitatea vechilor avize sine die, în contextul în care prin legislația aplicabilă legiuitorul a impus punctual derularea unei proceduri pentru ca acestea să poată fi prelungite.

De asemenea, toate rapoartele de analiză medicală sunt emise la data de 13.06.2012, ulterior nominalizării locurilor de muncă pentru care se solicită reevaluarea, nominalizări care s-a făcut astfel: pentru pârâta C. S.A. la data de 22.05.2012, pentru pârâta A. S.A. la data de 27.04.2012, pentru pârâta B. S.A. la data de 15.05.2012, pentru pârâta D. S.A. la data de 22.05.2012, iar pentru pârâta F. S.A. la data de 30.03.2012. În consecință, expertizele sunt corect întocmite ulterior nominalizării locurilor de muncă, cu respectarea dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 1284/2011.

Totodată, contrar susținerilor reclamanților-recurenți, instanța de fond a identificat, la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Constanța, că se regăsește și raportul de analiză medical efectuat pentru societatea F. S.A..

Corect a mai sesizat instanța de fond că nu s-a făcut dovada existenței vreunui raport de subordonare, medicul J. fiind angajat la Direcția de sănătate publică județeană Constanța. Faptul că medicul respectiv și-a desfășurat activitatea profesională și în cadrul unei alte clinici medicale nu poate fi echivalat cu existența unui raport de subordonare față de societățile respective, din moment ce respectivul medic nu a avut niciun raport contractual direct cu acestea, fiind angajat și plătit de către clinica medicală. Acesta și-a îndeplinit obligațiile profesionale specifice atât ca angajat la clinica medical K., cât și la Direcția de sănătate publică județeană Constanța, neputând să fie reținută vreo nelegalitate, din acest punct de vedere.

Conform art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 1284/2011, expertiza medicală prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. c) se efectuează de către direcțiile de sănătate publică compartimentul de evaluare a factorilor de risc din mediul de viață și de muncă, iar în situația când acestea nu au medic de medicina muncii încadrat, de către centrele regionale de sănătate publică din Institutul Național de Sănătate Publică la care sunt arondate direcțiile de sănătate publică, în baza unei metodologii proprii.

Potrivit raportului de analiză medicală nr. 7861/13.06.2012, acesta este efectuat în mod legal de către Direcția de sănătate publică județeană Constanța, în cuprinsul raportului reținându-se că nu au fost înregistrate cazuri de boli profesionale, iar ca afecțiuni legate de profesiune, în sensul afectării capacității de muncă, nu au fost înregistrate cazuri de pensionări sau schimbări ale încadrării profesionale și/sau a locului de muncă. Se mai arată că se impune luarea de măsuri tehnice legate de dotarea și controlul purtării echipamentului de lucru și de protecție complet și adecvat, precum și de reducere a nivelului de noxe.

Prin urmare, s-a constatat că reclamanții nu au dovedit contrariul celor reținute în cuprinsul acestui raport, deși le revenea sarcina probei, conform art. 249 C. proc. civ., aceștia fiind nemulțumiți de concluziile raportului, însă fără temeiuri clare și în lipsa oricărei probe contrare.

Conform art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1284/2011, expertiza tehnică prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b) din același act normativ se efectuează de către Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă INSEMEX Petroșani, după caz, respectiv laboratoarele de igiena radiaților din cadrul direcțiilor de sănătate publică, autorizate de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, în baza unei metodologii proprii, ceea ce în cauză s-a și efectuat.

Se reține în expertiza tehnică în sensul că, deși aceasta confirmă existența unor factori de risc, la locurile de muncă, însă, pentru niciunul din factorii de risc identificați, nu au fost identificate înregistrări medicale privind boli profesionale sau boli legate de profesiune, corelate cu acești factori de risc.

Astfel, instanța de fond în mod corect a constatat că metodologia prevăzută de H.G. nr. 1284/2011 a fost respectată, criticile reclamanților fiind pur formale, nefiind susținute de probe concrete, care să determine convingerea instanței că cele reținute, în cadrul expertizelor efectuate de către instituțiile îndriduite, în acest sens, prin dispozițiile legale incidente, ar fi neconforme cu realitatea.

Toate argumentele prezentate instanței de fond au fost reluate în integralitate și pe calea recursului, motiv pentru care se solicită respingerea ca neîntemeiate și nefondate.

Intimata societatea F. S.A. a solicitat prin întâmpinare să fie respinsă cererea de recurs.

Primul motiv de recurs invocat de recurenții – reclamanți, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., vizează greșita soluționare a excepției tardivității cererii modificatoare depuse la data de 15.03.2021 pronunțată prin încheierea din 01.03.2022. Aceasta critică nu poate fi primită deoarece instanța a statuat în mod legal și temeinic că în rejudecare nu poate fi primită cererea modificatoare depusă de reclamanți la data de 15.03.2021, astfel că a admis în mod corect excepția tardivității față de toate părțile din dosar. Așadar, prima instanță în mod corect prin încheierea din 01.03.2022 a admis excepția tardivității cererii de modificare, fiind îndreptățită să decidă astfel în condițiile în care cererea de modificare schimba obiectul cauzei practic pentru toate părțile din proces.

Examinând pe fond cererea modificatoare se constată că aceasta schimbă în mod substanțial obiectul dedus judecății prin introducerea unui nou capăt de cerere, astfel că în situația în care instanța ar fi dat curs cererii modificatoare s-ar fi soluționat un alt obiect ce nu exista la data judecării recursului (24.04.2018), lipsind de efecte decizia de casare sub aspectul limitelor rejudecării.

În plus, art. 204 C. proc. civ. nu menționează ca și condiție la primirea modificării acțiunii durata procesului, iar pârâții-intimați s-au opus acestei modificări.

Referitor strict la solicitarea reclamanților ca instanța să dispună menținerea efectelor avizelor emise în 2005, este evident că cererea este total nefondată, practica judiciară statuând în mod repetat că instanța de drept comun nu se poate substitui organului administrativ preluând atribuțiile acesteia din perspectiva procedurii (pct. 82 din Decizia ÎCCJ nr. 14/2016).

Al doilea motiv de recurs invocat de recurenții - reclamanți vizează soluționarea criticilor acestora de nelegalitate apreciind că ar fi încălcate dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți susțin în mod greșit că dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 1284/2011 nu au fost respectate de societățile pârâte în sensul că întreaga procedură de reevaluare a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, inclusiv solicitarea expertizelor ar fi fost făcute de alte persoane prevăzute de lege (angajator și sindicate), respectiv de către Organizația Patronală Operatorul Portuar, fără mandat din partea sindicatelor.

Invocarea lipsei împuternicirii Organizației Patronale de către sindicate reprezintă o critică nouă a procedurii de reevaluare formulată de recurenții-reclamanți în recurs, motiv pentru care este inadmisibilă.

În subsidiar, procedura de reevaluare a fost demarată și efectuată pe costul fiecăreia dintre societățile pârâte în cursul anului 2012, care împreună cu reprezentanții sindicatelor și prin persoanele desemnate SSM au efectuat demersurile pentru inițierea procesului de reevaluare.

Astfel, în data de 30.03.2012 în ședința Comitetului de securitate și sănătate în muncă la nivelul societății a avut loc nominalizarea locurilor de muncă de către angajatorul F., reprezentat prin dl. L. - director general și președinte CSSM, și de către dl. M. alături de ceilalți membrii ai comitetului semnatari ai procesului-verbal nr. x/30.03.2012, înregistrat la ITM sub nr. x/09.04.2012. Or, dl. M. îndeplinește în cadrul societății din 2010 atât calitatea de lucrător desemnat SSM, dar și calitatea de președinte al Sindicatului Liber din cadrul F. S.A.

Prin urmare, procedura de reevaluare a fost demarată de către angajator în deplin consens cu reprezentantul sindicatului, dl. M., acesta fiind persoana desemnată alături de dnii. N. și O. - de asemenea membrii de sindicat - să facă toate demersurile necesare pentru întocmirea dosarului de reevaluare a locurilor de munca, conform art. 3 și art. 4 din H.G. nr. 1284/2011.

Reevaluarea nu putea fi făcută decât pentru aceleași activități (activitatea de exploatare portuară) și locuri de muncă (docheri și docheri mecanizatori) întrucât acestea erau activitățile menționate la pct. 8 din Anexa nr. 2 a Legii nr. 263/2010 și locurile de munca prevăzute la pct. 77 din Anexa nr. 3 a legii, ce fuseseră încadrate anterior ca și locuri de muncă în condiții speciale, conform Avizului nr. x/22.07.2005, iar reevaluarea nu putea viza decât tot aceste locuri de muncă și activități.

Persoanele desemnate să se ocupe de întocmirea dosarului de reevaluare, conform procesului-verbal din 30.03.2012, dl. M. alături de dl. N. si dl. O., au contactat în cursul lunii aprilie 2012, prin intermediul Organizației Patronale Operatorul Portuar, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii "H." București în vederea efectuării expertizei tehnice de reevaluare a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale. Astfel, s-a întocmit raportul de expertiză tehnică în care se precizează la pct. 2.3.8 că în cadrul societății factorii de risc identificați, respectiv activitate desfășurată în exterior, efort fizic caracteristic sarcinilor de muncă și zgomot, au valori diminuate față de situația existentă în 2005.

În ceea ce privește raportul medical întocmit de medicul specialist de medicina muncii, reiese ca afecțiunile înregistrate în ultimii trei ani pentru categoriile de personal docheri, docheri mecanizatori și conducători de utilaj sunt încadrabile la boli legate de profesiune, afecțiunile apar și la restul populației, dar în cazul categoriilor de personal menționate este recomandată adaptarea unui comportament igienic cu reducerea sau renunțarea la fumat, purtarea echipamentului de protecție adecvat, cunoașterea primelor semne de boală și acordarea primului ajutor.

Prin urmare, respectând procedura descrisă la art. 4 din H.G. nr. 1284/2011, societatea a întreprins demersurile pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, în urma căreia Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale a emis Hotărârea nr. 88/08.08.2013 prin care respinge menținerea avizului nr. x/22.07.2005 de încadrare în condiții speciale pentru activitatea de exploatare portuară desfășurată de docheri și docheri mecanizatori.

S-a demonstrat în cursul rejudecării prin înscrisurile depuse la dosar (procesul-verbal din 30.03.2012, corespondența din 18.04.2012, 20.04.2012 transmisă de Organizația Operatorul portuar către societățile pârâte, facturi care atestă că prețul expertizelor efectuate au fost achitate de societate, etc.) că rolul Organizației Operatorul Portuar a fost pur formal în procedura de reevaluare, iar instanța a reținut în mod corect acest aspect, deoarece fiecare dintre societățile pârâte a prezentat procesele-verbale din 2012 prin care au nominalizat activitățile, locurile de muncă ce se vor supune procedurii reevaluării și care vor fi persoanele desemnate din cadrul societăților să se ocupe de întocmirea dosarului. Deci, în niciun caz nominalizarea locurilor de muncă sau actele care au fost atașate dosarului de reevaluare nu au fost efectuate în mod independent de Organizația Operatorul Portuar.

Organizația patronală a centralizat documentele înaintate de societăți, inclusiv pentru F. - care era în anul 2012 și încă este membră a organizației -, formulând solicitări comune atât către Direcția de Sănătate Publică Constanța (adresa nr. x/26.04.2012) pentru efectuarea rapoartelor de expertiză medicală, cât și către Institutului H., conform art. 20 din H.G. nr. 1284/2011, pentru a efectua expertizarea tehnică, pentru societățile care demarasem procedura de reevaluare respectiv.

Se indică totodată art. 3 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1284/2011, respectiv Anexa nr. 3 a Legii nr. 263/2010. Prin urmare, figurând în lege în maniera amintită, Organizația Patronală era îndrituită să centralizeze documentele și să solicite în numele societății efectuarea formalităților în fața instituțiilor abiliate. Și în anul 2005 când s-au evaluat prima dată aceste activități și locuri de muncă, aceeași Organizație Patronală Operatorul Portuar a efectuat demersurile, respectiv a centralizat documentele emise de societăți împreună cu sindicatele, a solicitat Institutului H. întocmirea expertizei, a centralizat dosarele pentru a le depune la Comisia de evaluare și a primit avizele de încadrare în locuri de muncă cu condiții speciale emise în anul 2005, pe care apoi le-a comunicat fiecăreia dintre societățile membre.

Pentru aceste motive, instanța s-a pronunțat în mod corect și a reținut rolul formal îndeplinit de Organizație în cadrul realizării procedurii de reevaluare și a constatat în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că nominalizarea locurilor de muncă s-a făcut de angajator în deplin consens cu reprezentanții sindicatelor, efectuarea expertizei tehnice și celei medicale au fost făcute la cererea comună a societăților prin intermediul organizației și pe costul fiecăreia dintre societățile pârâte, conform obligației stabilite la art. 11 din H.G. nr. 1284/2011, respectând-se întru totul procedura de reevaluare descrisă de art. 4 din același act normativ.

A altă critică de nelegalitate se referă la modalitatea în care s-a efectuat expertiza medicală.

La data de 26.04.2012 prin adresa nr. x, prin intermediul organizației s-a solicitat Direcției de Sănătate Publică Județeană Constanța efectuarea unei expertize medicale în vederea verificării sănătății lucrătorilor în relație cu locul de muncă încadrat în condiții speciale supuse reevaluării, conform art. 4 pct. e si art. 10 alin. (2).

În raportul medical ce consemna situația din cadrul societății, medicul specialist de medicina muncii consemnează că afecțiunile înregistrate în ultimii trei ani pentru categoriile de personal docheri, docheri mecanizatori și conducători de utilaj, sunt încadrabile la boli legate de profesiune, dar afecțiunile apar și la restul populației, dar în cazul categoriilor de personal menționate este recomandată adaptarea unui comportament igienic cu reducerea sau renunțarea la fumat, purtarea echipamentului de protecție adecvat, cunoașterea primelor semne de boala si acordarea primului ajutor.

În cursul celor 10 ani de judecată, recurenții-reclamanți nu au criticat în niciun fel că concluziile rapoartelor medicale și nu au adus nicio probă care să demonstreze că aceste concluzii medicale nu ar fi conforme cu realitatea, și că din contră ar exista înregistrări medicale privind boli profesionale și boli legate de profesiune, că în concret capacitatea de muncă ar fi afectă și să determine pensionarea anticipată a lucrătorilor. Simpla susținere că expertizele medicale s-au făcut de către un medic incompatibil sau că nu ar fi fost încadrat la DSP nu este de natură a anula concluziile cuprinse într-un raport efectuat în mod temeinic de către un medic independent.

De altfel, reglementarea actuală, respectiv Hotărârea nr. 924/2017 dispune la art. 2 lit. e) că expertiza medicală de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale se face în baza raportului medicului de medicina muncii care asigură supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor evidențiată și de morbiditatea prin boli profesionale, boli legate de profesie, luând în considerare și măsurile de securitate și sănătate în muncă. Este de reținut aici că singurul în măsura să cunoască în ce măsură capacitatea de muncă a lucrătorilor este afectată de condițiile de muncă este medicul de medicina muncii.

Astfel, există rapoarte medicale întocmite pentru societățile pârâte, neputând fi reținute susținerile reclamanților de a se dispune anularea unui act administrativ pe considerente de legalitate a unor acte întocmite de alte instituții sau persoane abilitate, respectiv expertiza medicală efectuată de medicii de medicina muncii dr. G. și dr. J. și expertiza tehnică realizată de Institutul National de Cercetare și Dezvoltare în Domeniul Protecției Muncii "H.", care nici măcar nu sunt parte în dosar pentru a-și putea argumenta și demonstra concluziile din rapoartele criticate subiectiv de reclamanți ca fiind superficial sau chiar nelegal întocmite, fără a proba aceste susțineri.

Cu privire la critica recurenților-reclamanți că în expertiza tehnică efectuată nu ar exista determinări de noxe sau că unele dintre determinări ar fi efectuate fără participarea sindicatelor, și aceasta că este total nefondată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 1284/2011 Institutul National a fost abilitat să întocmească această expertiză tehnică în baza unei metodologii proprii, care permite identificarea factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, precum și a efectelor asupra persoanelor, din punctul de vedere al sănătății și securității în muncă. Astfel, Institutul descrie în expertiza tehnică de reevaluare a locurilor de muncă MSSM 20/2012 cadrul legal care stă la baza întocmirii expertizei, modalitatea în care a realizat aceasta, analizele realizate pe teren și documentația analizată, etc. Nu există în legislație condiția ca această expertizare tehnică să fie întocmită în prezența reprezentanților sindicatelor.

Totodată, strict referitor la buletinele de noxe, acestea sunt anexate raportului de expertiza tehnică, pentru societatea pârâtă, astfel încât critica recurenților-reclamanți că expertiza tehnică nu se bazează pe determinări de noxe este nefondată. Buletinul de noxe este din anul 2008, întrucât avizele inițiale de încadrare în locuri de muncă speciale au fost emise în 2005, iar legislația în forma valabilă de la acel moment impunea ca reevaluarea locurilor de muncă să se facă din 2 în 2 ani. Din acest motiv, societatea demarase procedurile de reevaluare anterior, dar pentru că nu a existat metodologia legală pentru reevaluare, și aceasta s-a emis în decembrie 2011 (H.G. nr. 1284/2011), reevaluarea a fost realizată în 2012. Cu atât mai mult prezintă relevanță faptul că dacă din 2008 noxele se încadrau în limitele normale prevăzute de normativ, cu atât mai mult în anul 2012, acestea erau sub limitele maxim permise.

Procedura de reevaluare a locurilor de muncă efectuată în cursul anului 2012 este similară celei de evaluare efectuată în 2005 efectuată de aceleași persoane, prin intermediul aceleiași organizații patronale Operatorul Portuar, și doar fiindcă s-a constatat că 7 ani mai târziu efectul factorilor identificați la locurile de muncă nu mai au aceeași incidență asupra sănătății și securității salariaților, nu poate fi reținută ca și nelegalitate, fără a fi demonstrată prin niciun mijloc de probă de către reclamanții -recurenți.

Instanța de fond a verificat dacă procedura administrativă obligatorie stabilită de H.G. nr. 1284/2011 a fost parcursă și în mod corect a reținut că acțiunea reclamanților este nefondată. Limitele cu care a fost investită Curtea de Apel Constanța fiind stricte în acest cadru, instanța nefiind în măsură să analizeze ea însăși condițiile de muncă ale reclamanților și eventual să constate ca fiind nelegală această procedură, mai ales că asupra documentelor ce au stat la baza emiterii Hotărârilor nr. 83, 85, 87, 88, 90 și 92/08.08.2013 emise de către Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale nu există nicio sentință pronunțată din care să rezulte nelegalitatea întocmirii acestora, astfel că acestea rămân legale și temeinic întocmite, indiferent de susținerile subiective ale reclamanților.

Împrejurarea că din 2005 până în 2012 nu au mai subzistat toți factorii care au stat la baza emiterii avizelor de încadrare în condiții speciale nu este din cauza societăților angajatoare, acestea fiind obligate de legiuitor să ia toate masurile necesare pentru normalizarea condițiilor de muncă, orice avantaje putând fi acordate salariatului în cauză cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă.

Reevaluarea nu s-a realizat nici din 2 în 2 ani cum era prevăzut inițial în lege, nici din 5 în 5 ani, ci abia în 2012, adică peste 7 ani, întrucât procedura de reevaluare a fost stabilită prin H.G. nr. 1284/27.12.2011 ce a fost publicată în M. Of. din 29.12.2011. Având în vedere tendința de normalizare a condițiilor de muncă și obligația angajatorilor de a lua toate masurile în acest sens, se poate observa că și cadrul legislativ a optat, in timp, pentru limitarea procedurii administrative, inserând în cuprinsul Legii nr. 263/2010 - Anexa 3 - unitățile beneficiare, lista neputând fi extinsă decât prin modificarea legii.

În concluzie, societatea intimată a urmat procedura stabilită de art. 4 din H.G. nr. 1284/2011. Ulterior, societatea a continuat să achite contribuția pentru condiții speciale de muncă și după emiterea Hotărârea nr. 88/08.08.2013, achitând contribuții pentru condiții speciale de muncă salariaților docheri și docheri mecanizatori din cadrul F. S.A. până la data de 21.12.2015, când a intrat în vigoare Legea nr. 325/2015.

În concluzie, se solicită respingerea recursului formulat.

Intimata societatea D. S.A. a solicitat prin întâmpinare să fie respins recursul, formulând apărări similare celor deja detaliate în legătură cu întâmpinările celorlalte intimate.

Celelalte părți intimate nu au formulat întâmpinare.

Totodată, recurenții-reclamanți nu au formulat răspuns la întâmpinare.

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.

Preliminar, Înalta Curte subliniază că, deși prin sentința civilă recurată s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ce fusese formulată de reclamanții Sindicatul Lucrătorilor Portuari din A. S.A., Sindicatul din societatea B. S.A., Sindicatul Personalului Operativ C., Sindicatul Exploatare Portuară D. S.A., Sindicatul Liber F., totuși cererea de recurs a fost formulată doar de reclamanții Sindicatul Lucrătorilor Portuari din A. S.A., Sindicatul Personalului Operativ C., Sindicatul Exploatare Portuară D. S.A. și Sindicatul Liber F..

Întrucât calea de atac formulată de recurenți nu privește și soluția dată acțiunii exercitate de Sindicatul din societatea B. S.A., modul în care instanța de fond a soluționat acea acțiune se bucură de efectul lucrului judecat și nu poate face obiectul examinării în recurs. Pentru aceste motive, soluția primei instanțe referitoare la acțiunea exercitată de Sindicatul din societatea B. S.A. va fi menținută de instanța de control judiciar.

Tot prelabil, Înalta Curte arată că lectura art. 20 al