ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1601/2014

Decizia nr. 1601/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/45/2012, reclamanta SC "A." SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea Deciziei nr. 116 din 08 martie 2012 emisă de CNA;

(ii) exonerarea de plata amenzii în cuantum de 10.000 lei, precum și de obligația de a transmite în termen de 24 de ore de la comunicare textul indicat de CNA.

Prin Sentința civilă nr. 224 din 04 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC "A." SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, s-a dispus anularea Deciziei CNA nr. 116 din 08 martie 2012 cu consecința exonerării reclamantei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în special, următoarele:

Prin Decizia nr. 116 din 08 martie 2012, CNA a dispus sancționarea radiodifuzorului SC "A." SA cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 și a dispozițiilor art. 30, art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

S-a reținut în decizie că în emisiunea interactivă "Raport de caz" din data de 25 ianuarie 2012, moderată de domnul B., la care a participat ca invitat domnul C., consilier local PDL, s-a discutat activitatea primarului D. Au fost analizate edițiile emisiunii din datele de 25 ianuarie, 15 și 25 februarie 2012, concluzionându-se că au fost încălcate prevederile legale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, că modalitatea de prezentare a fost de natură să afecteze și să distorsioneze opinia publicului cu privire la subiectul supus dezbaterii, cele prezentate nefiind susținute de probe.

Din cuprinsul emisiunilor se constată că au fost aduse în discuție și au fost prezentate într-un stil pamfletar aspecte din activitatea primarului Municipiului Iași, D., de natură a interesa în mod direct publicul, cetățenii orașului, și nu aspecte privind persoana privată a acestuia.

CNA a înțeles, însă, să sancționeze expunerea unor judecăți de valoare de către postul de televiziune în haina artistică pe care aceste judecăți au îmbrăcat-o, potrivit specificului emisiunilor TV. Or, în emisiunile TV nu se realizează doar expuneri seci, de tip documentar, iar demonstrarea exactității judecăților de valoare formulate de ziariști este relativă.

În sensul celor reținute, cu privire la rolul presei în societate și la modul în care exponenții acesteia se pot exprima sunt și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului în materii similare (Urbino Rodriques & Portugalia, Grinberg & Rusia; Krasulya & Rusia; Standard/Verelags GMBH și Krawagno - Pfeifer & Austria etc.).

Modalitatea în care au fost discutate și abordate aspecte din activitatea primarului, ca persoană publică și principal exponent al administrației locale, direct răspunzător în viziunea cetățenilor pentru probleme majore ale orașului, nu încalcă pluralismul politic și social și nici nu reliefează încălcări ale libertăților și drepturilor fundamentale ale omului, de natură a atrage incidența art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.

Împotriva Sentinței civile nr. 224 din 04 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Prin Decizia CNA nr. 116 din 08 martie 2012, intimata-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 30, 34 alin. (1), 40 alin. (1) și 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

În sarcina reclamantei s-a reținut că postul de televiziune A. Iași, ce-i aparține, a difuzat în zilele de 25 ianuarie, 15 și 22 februarie 2012, emisiunea "Raport de caz", cu încălcarea obligațiilor referitoare la protecția drepturilor fundamentale ale omului, precum, dreptul la imagine, onoare și reputație, cât și a celor cu privire la asigurarea informării corecte a publicului.

Astfel, prin conținutul emisiunii difuzate în data de 25 ianuarie 2012, cât și prin titlurile afișate pe ecran, au fost aduse acuzații de natură a prejudicia imaginea d-lui D., primarul municipiului Iași, precum și a altor persoane fără ca afirmațiile acuzatoare să fie susținute cu dovezi și fără ca persoanele în cauză să-și exprime punctul de vedere cu privire la acuzațiile formulate împotriva lor.

Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile egale, apreciind că în urma examinării transcriptelor și a vizionării emisiunilor au fost prezentate în "stil pamfletar" aspecte din activitatea primarului municipiului Iași, D., de natură a interesa direct publicul, cetățenii orașului.

Legea nu face distincție cu privire la caracterul programului difuzat, respectiv dacă este "umoristic" sau "dramatic", ci stabilește că orice tip de emisiune se supune cerințelor legale în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în speță, dreptul la imagine a persoanei, precum și a informării corecte a publicului.

Dacă intimata-reclamantă nu și-ar fi însușit culpa cu privire la conținutul emisiunii difuzate în data de 25 ianuarie 2012, aceasta nu ar fi avut motive să accepte acordarea dreptului la replică solicitat de primarul D. pentru acuzațiile aduse în cadrul acestei emisiuni, drept la replică pe care l-a transmis însă fără respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Astfel, dreptul la replică a fost difuzat pe parcursul a două ediții ale emisiunii "Raport de caz" transmise în zilele de 15 și 22 februarie 2012, ce au făcut obiectul controlului Consiliului și a fost însoțit de comentarii prin care s-au lansat din nou o serie de afirmații acuzatoare, nesusținute cu dovezi.

Considerentul reținut de instanța de fond potrivit căruia în cadrul emisiunilor difuzate au fost aduse în discuție aspecte ale activității primarului D., iar "nu aspecte privind persoana privată a acestuia", este total greșit, raportat la temeiul de drept reținut la aplicarea sancțiunii, având în vedere că pentru protejarea dreptului la imagine a persoanei, legiuitorul nu face distincție, în nicio normă, de locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dar și la un anumit moment, adică dacă este persoană publică sau privată.

Potrivit dispozițiilor legale ce au stat la baza aplicării sancțiunii, intimata-reclamantă era obligată nu să facă "referire la dovezi" ci să susțină acuzațiile, iar raportat la acest considerent, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că sancțiunea a fost aplicată și pentru nerespectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului care privesc dreptul fundamental al publicului la informare și care impun în sarcina radiodifuzorilor obligația ca informațiile să fie verificate, prezentate în mod imparțial și cu bună-credință.

Argumentul instanței de fond potrivit căruia "CNA a înțeles să sancționeze expunerea unor judecăți de valoare (...)" nu este întemeiat, având în vedere că în cauză s-au adus acuzații concrete la adresa unor persoane, acuzații care trebuiau probate și care nu au constituit "judecăți de valoare", astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Spețele din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocate de prima instanță nu sunt aplicabile în cauză, întrucât intimata-reclamantă nu se află în niciuna dintre situațiile prezentate în aceste spețe. Astfel, în cauza Urbino Rodriques versus Portugalia, Curtea a constatat că afirmația "metodele de tip mafiot" este o judecată de valoare ce nu trebuie probată, iar în cauza Grinberg versus Federația Rusă, caracterizarea unei persoane cum că nu are "nici rușine nici scrupule" constituie o judecată de valoare care, de asemenea, nu trebuie probată.

Un alt considerent apreciat ca fiind dat cu aplicarea legii este cel potrivit căruia instanța de fond a reținut că discuțiile abordate în timpul celor trei emisiuni vizau "instituția primarului, și nu aspecte privind persoana privată a acestuia".

Or, se impune a se constata că acuzațiile aduse în timpul emisiunilor nu priveau "instituția primarului" ca entitate publică, ci vizau direct persoana care ocupa funcția de primar, respectiv pe d-nul D.

În concluzie, pentru motivele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului și, rejudecând cauza în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul constatării că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii și menținerii deciziei de sancționare contestată, ca fiind legală și temeinică.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu consecința anulării Deciziei emise de CNA sub nr. 116 din 08 martie 2012 și a exonerării acesteia de plata amenzii contravenționale aplicate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul anulării Deciziei emise de CNA sub nr. 116 din 08 martie 2012 și exonerării reclamantei de plata amenzii în valoare de 10.000 lei se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile.

Astfel, din analiza conținutului emisiunilor difuzate în zilele de 25 ianuarie, 15 și 22 februarie 2012 "Raport de caz" de postul de televiziune A. aparținând reclamantei se constată că nu au fost formulate acuzații privind fapte sau comportamente ilegale sau imorale din viața privată a primarului D., ci au fost difuzate și analizate critic subiecte de interes general din activitatea acestuia, în calitate de primar al municipiului Iași. Or, în această privință, presa trebuie să aibă libertatea de apreciere atât din punct de vedere al prezentării faptelor, cât și al judecăților de valoare.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că libertatea presei constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul află sau își formează opinii despre ideile și atitudinile conducătorilor politici. În acest sens, spune Curtea, libertatea dezbaterii politice este de esența conceptului de societate democratică, concept care domină Convenția în întregul său (cauza Castells c.Spaniei, 1992).

De asemenea, în cauze ca Lingens c. Austriei (1986), Oberichlick c Austriei (1991), Curtea a stabilit că sancționarea jurnaliștilor pentru opiniile și criticile exprimate împotriva unor oameni politici constituie o încălcare a art. 10 din Convenție și a libertății presei în special, argumentând că măsurile respective nu puteau fi considerate ca necesare într-o societate democratică, deoarece esența unei asemenea societăți este tocmai posibilitatea exprimării acestor opinii și critici prin intermediul presei.

Acceptarea și prezentarea pe parcursul emisiunilor din zilele de 15 și 22 februarie 2012 a dreptului la replică solicitat de primarul D. nu poate fi considerat ca o însușire a culpei cu privire la conținutul emisiunii din data de 25 ianuarie 2012, cum în mod eronat apreciază recurentul.

În condițiile în care, în cadrul celor trei emisiuni analizate de CNA prin decizia contestată nu au fost difuzate și dezbătute chestiuni ce țin de viața privată a omului politic D., ci teme de interes general din activitatea acestuia, în calitate de primar al municipiului Iași, Înalta Curte reține, în acord cu cele constatate de prima instanță, că nu a avut loc o încălcare a dreptului la propria imagine, respectiv a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, art. 30, art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1) și art. 64 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, astfel că sancțiunea aplicată este nelegală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 224 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - NN