ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2019 la data de 21.01.2019, revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1601/A/30.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru litigii de muncă, în Dosar nr. x/2004, precum și a Deciziei nr. 652/19.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosar nr. x/2005.

În motivare, revizuentul a arătat că prin Decizia nr. 652/19.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosar nr. x/2005, a fost respins recursul revizuentului (reclamant în acea cauză) împotriva Deciziei nr. 1601/2014 și menținută soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de către acesta, având ca obiect: constatarea că prin actul de adjudecare din 30.09.2003 revizuentul (reclamantul) a devenit proprietar al întregului imobil situat în București, str. x, nr. 37, sector 1; obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat; radierea din cartea funciară a înscrierii dreptului de proprietate al pârâților B., C., D., E., F.

Prin Sentința nr. 9382/03.10.2005, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosar nr. x/2005 (menținută prin Decizia nr. 1221/R/21.06.2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă), pârâta C. a fost obligată să lase revizuentului în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. x din imobilul mai sus menționat.

În această situație, s-a ajuns la existența a două hotărâri potrivnice, în una și aceeași pricină, date de instanțe de grade deosebite, într-un litigiu purtat între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

La data de 12.06.2019, în ședință publică, revizuentul a solicitat a se lua act că renunță la judecata cererii de revizuire.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată oral și depusă în scris la termenul de judecată din 12.06.2019, întemeiată pe dispozițiile art. 246 C. proc. civ., revizuentul A. a arătat că renunță la judecata revizuirii ce face obiectul prezentei cauze, solicitând ca instanța să ia act de această manifestare de voință.

Renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție reglementat de art. 246 C. proc. civ., ce poate avea loc oricând în cursul judecății, atât cu prilejul cercetării cauzei de către prima instanță, cât și în apel și recurs.

O asemenea posibilitate este recunoscută și în cazul exercitării revizuirii, întrucât potrivit art. 326 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, în calea extraordinară de atac a revizuirii, în condițiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanța de judecată poate lua act de manifestarea de voință a părții, de renunțare la judecata căii de atac exercitate.

Respectând principiul disponibilității părților specific procesului civil, Înalta Curte constată că în cauză revizuentul a renunțat la judecata cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., sens în care va lua act de această renunțare.

Întrucât intimații G. și H., prin avocat, au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 2500 RON pentru fiecare, Înalta Curte constată că această sumă nu se justifică în raport de complexitatea cauzei și de intervalul de timp în care aceasta s-a derulat, dosarul având două termene de judecată, sens în care, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga revizuentul, ca parte căzută în pretenții, la plata a câte 1500 RON, către fiecare dintre cei doi intimați, cu acest titlu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1601/A din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și împotriva Deciziei nr. 656 din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă; va obliga revizuentul la plata sumelor de câte 1500 RON cheltuieli de judecată, către intimații G. și H.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1601/A din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și împotriva Deciziei nr. 656 din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe revizuent la plata sumelor de câte 1500 RON cheltuieli de judecată către intimații G. și H.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - GV