ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2658/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Litigiul dedus judecății și cadrul procesual

Asupra prezentei cauze constată următoarele:

Prin cererea din 6 ianuarie 2017 înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, dosar x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat instanței să constate lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată de reclamant în data de 29.06.2016, să dispună sancționarea disciplinară a funcționarilor responsabili, prezentarea de către pârât a copiilor după competențele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul I.G.S.U. și anularea sesiunilor de examen din data de 21-22.06.2016.

Pentru termenul de judecată din data de 14 iunie 2017, reclamantul a formulat o cerere prin care a înțeles să invoce excepția de necostituționalitate a dispozițiilor art. 35 din C. proc. civ., normă pe care o apreciază ca fiind neconstituțională în raport de prevederile art. 52 din Constituția României.

Curtea de Apel Cluj, secția a- II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, prin încheierea nr. 73/CA/2017 din 14 iunie 2017, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 52 din Constituție, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând cererea a reținut că potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

În speță, instanța a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești, de către una din părțile din proces, nu a făcut anterior obiectul unei decizii a Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității iar textul de lege pretins neconstituțional este în vigoare.

Mai susține instanța că o ultimă condiție de admisibilitate necesară a fi îndeplinită este ca textul de lege criticat ca neconstituțional să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Sub acest aspect, instanța a reținut că potrivit art. 35 C. proc. civ. "cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că are ca obiect de reglementare situația acțiunilor în constatare și a condițiilor necesare a fi îndeplinite pentru ca astfel de acțiuni să fie admisibile

În speță, instanța a constatat că obiectul cauzei îl constituie cererea de anulare a sesiunilor de examinare organizate de pârâtă în datele de 21-22 iunie 2016.

Așadar, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant este una în anularea unor acte administrative, iar această acțiune are natura juridică a unei acțiuni în realizare.

În concluzie, instanța a reținutt că nefiind vorba despre o acțiune în constatare în cazul celei introduse de reclamant, că textul de lege criticat pentru neconstituționalitate nu are legătură cu cauza a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare.

Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii nr. 73/CA/2017 din data de 14 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a promovat recurs reclamatul A.

Deși nu aduce critici clare de nelegaliate a încheierii atacate, reluând susținerile expuse din fața instanței de fond, în esență, a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția de neconstituționaliate, ca inadmisibilă.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei, este de observat că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu privire la condiția care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, este de menționat că această condiție nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Pentru a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, instanța a reținut că potrivit art. 35 C. proc. civ. "cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege." Din interpretarea acestui text de lege rezultă că are ca obiect de reglementare situația acțiunilor în constatare și a condițiilor necesare a fi îndeplinite pentru ca astfel de acțiuni să fie admisibile.

Față de acest aspect instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de reclamant este una în anularea unor acte administrative, iar această acțiune are natura juridică a unei acțiuni în realizare.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Considerentele exprimate de instanța de contencios sunt valabile și în prezenta cauză, motiv pentru care Înalta Curtea reține că argumentele recurentului, referitoare la soluția de respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 52 din Constituția României, sunt nefondate.

În concluzie nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea 47/92, republicată, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale,ca inadmisibilă, este legală, așa încât încheierea atacată nu este supusă cazului de casare prev. de art. 496. C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii (încheierii) instanței de fond

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, în temeiul art. 496 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 73/CA/2017 pronunțată la data de 14 iunie 2017 de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2017.