ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6211/2019

Ședința publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3157 din 7 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2658 din 27 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, contestatorul A..

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 12 august 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. admisibilitatea recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual- civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "(4) Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, obiect al recursului poate fi o hotărâre dată în apel sau o hotărâre dată fără drept de apel, iar nu o hotărâre pronunțată, la rândul ei, într-un alt recurs exercitat de aceeași parte, admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, examinându-se restrictiv, în raport cu hotărârile prevăzute de art. 483 alin. (1) din Noul C. proc. civ.. În condițiile în care, decizia pronunțată în recurs nu poate fi atacată cu recurs, rezultă că o astfel de cale de atac este inadmisibilă și atunci când se îndreaptă împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

Or, în speță, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 508 alin. (4) și art. 634 alin. (1) pct. 6 Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

În atari condiții, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reține inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurent.

Mențiunea făcută de recurent, în sensul că prezentul recurs nu se referă la conținutul deciziei nr. 3157/2019, ci este strict legat, susține acesta, de refuzul de a se răspunde la invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35, art. 488 și art. 489 C. proc. civ., nu poate conduce la o altă concluzie.

Având de soluționat atât excepția tardivității contestației în anulare, cât și excepției de neconstituționalitate a art. 35, art. 488 și art. 489 C. proc. civ., instanța a soluționat cu prioritate excepția tardivității, întrucât, excepția de neconstituționalitate se referea la articole relevante pentru fondul căii de atac. Or, analiza fondului, inclusiv, a aspectelor incidentale referitoare la fondul contestației în anulare, era condiționată de formularea în termen a unei astfel de căi de atac.

În aceste condiții, hotărârea pronunțată are regimul juridic dat de aspectul asupra căruia s-a pronunțat instanța, nu de problema asupra căreia nu a mai ajuns să se pronunțe.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3157 din 7 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.