ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2549/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 16.01.2017 sub nr. de dosar x/2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, să se constate lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată de reclamant în data de 29.06.2016, să se dispună sancționarea disciplinară a funcționarilor responsabili, prezentarea de către pârât a copiilor după competențele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul I.G.S.U. și anularea sesiunilor de examen din data de 21-22.06.2016.

Hotărârile instanței de fond atacate cu recurs Prin încheierea de ședință din data de 30 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a domnului judecător B. formulată de reclamantul A.. Prin sentința nr. 94/CA/2017 pronunțată în data de 28 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din data de 30 mai 2017 și a sentinței nr. 94/CA/2017-P.I. din 28 iunie 2017 ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - pentru încheiere și art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ. - pentru sentință.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nemotivat și în subsidiar, ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 16 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, prin încheierea din data de 17 aprilie 2019 a fost preschimbat termenul de judecată la data de 29 octombrie 2019. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată. Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 RON, datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate. Totodată, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ. Înalta Curte reține că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ. invocate prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 10 februarie 2020 și 5 mai 2020, conform dovezilor de înmânare a citațiilor, aflate la dosar. Așa fiind, văzând dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.