ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6607/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, să se constate lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată în data de 29.06.2016, să se dispună sancționarea disciplinară a funcționarilor responsabili, prezentarea de către pârât a copiilor de pe competențele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul I.G.S.U. și anularea sesiunilor de examen din data de 21-22.06.2016.

La termenul de judecată din data de 19.04.2017, Curtea de apel a dispus disjungerea capetelor de cerere privind lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată de reclamant, sancționarea disciplinară a funcționarilor responsabili și obligarea pârâtului la prezentarea copiilor de pe competențele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul I.G.S.U., formându-se dosarul nr. x/2017.

Prin sentința nr. 60 din 3 mai 2017 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., acest recurs fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar, respectiv x/2017

Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2017, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 din C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2018, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488 și art. 489 din C. proc. civ.

Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35, respectiv a dispozițiilor art. 488 și art. 489 din C. proc. civ. s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin încheierea din data de 18 octombrie 2018 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2017, în sensul respingerii cererilor de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibile.

Împotriva acestei Încheieri a declarat recurs reclamantul A., recurs soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 186 pronunțată la data de 18 ianuarie 2019, în dosarul cu același nr. x/2017, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri - Decizia nr. 186 din 18 ianuarie 2019 - recurentul- reclamant A. a formulat contestație în anulare, aceasta formând obiectul dosarului înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Hotărârea ce face obiectul prezentei contestații în anulare

Prin Decizia nr. 3644 din data de 26 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 186 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Prin aceeași decizie - nr. 3644/26 iunie 2019 - instanța a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35, art. 488 și art. 489 din C. proc. civ., invocată de contestator, ca inadmisibilă.

Contestația în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii - Decizia nr. 3644/26 iunie 2019- pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, contestatorul A., a formulat o nouă contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a susținut contestatorul că, din parcurgerea considerentelor Hotărârii Civile nr. 3644 din data de 26 iunie 2019 se poate constata că, în loc de a da curs cererii de verificare a concordanței procedurilor și a soluțiilor din Decizia nr. 186 din 18.01.2019 ÎCCJ cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile obligatorii ale Deciziei RIL a ÎCCJ nr. XXXVI/2006, instanța a soluționat și respins cererea în temeiul unor prevederi din C. proc. civ. care nu au nimic comun cu procedura impusă prin prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și prin dispozițiile obligatorii ale Deciziei RIL 1 ÎCCJ nr. XXXVI/2006.

Consideră contestatorul că instanța a omis a cerceta faptul prin care recursul nu a fost soluționat în termenul de 3 zile impus prin prevederile art. 29 alin. (6) ultima teză din Legea nr. 47/1992.

Instanța a omis a cerceta faptul că respingerea în recurs a excepțiilor de neconstituționalitate nu a fost raportată la fondul cauzei care a fost soluționat în temeiul prevederilor art. 35 și art. 488 din C. proc. civ., faptă care este o nerespectare evidentă a obligației impuse de dispozițiile Deciziei RIL a ÎCCJ nr. XXXVI/2006 de a răspunde la o excepție de neconstituționalitate, " indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competență în soluționarea fondului litigiului" și a obligației de a răspunde conform dispozițiilor Deciziei RIL a ÎCCJ nr. XXXVI/2006 " prin care aceste dispoziții legale atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată o excepției de neconstituționaltate o componentă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv dacă legea sau ordonanța a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată este în vigoare, dacă aceasta are legătură cu soluționarea cauzei și dacă nu s-a constatat anterior neconstituționalitatea sa".

Susține în continuare contestatorul că, întrucât prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 precum și dispozitiile de completare a acestora din Decizia RIL a Î.C.C.J. nr. XXXVI/2006 nu limitează numărul invocărilor excepțiilor de neconstitutionalitate în perioada desfășirării unui litigiu și nici o altă normă juridică nu ar putea avea o asemenea prevedere, fiind, practic, o îngrădire a liberului acces la justiție, așa cum derivă din dispozitiile Deciziei RIL a Î.C.C.J. nr. XXXVI/2006, din aprecierea faptului că toate instanțele anterioare au desconsiderat dispozițiile Deciziei RIL a Î.C.C.J. nr. XXXVI/2006, de drept "în orice fază a cauzei " s-au invocat excepțiile de neconstitutionalitate pe care anterior completele de judecat au omis a le soluționa conform obligatiițor lor de a respecta deciziile pronuntate de Înalta Curte de Casatie Justitie în soluționarea recursurilor în interesul legii.

În consecință, Completul de judecată nr. 10 noul C. proc. civ., în fata căruia au fost ridicate aceste excepții de neconstituționalitate, pe lângă nerespectarea principiului controlului judecătoresc, care este de fapt de drept dovada existentei sistemului judiciar echitabil, impartial și independent, prin faptul că nu s-a pronuntat asupra acestor exceptii de neconstitutionalitate, a avut ca efect îngrădirea liberului acces la justitie interzisă de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Constitutia României întrucât, potrivit dispozitiilor Deciziei RIL a Î.C.C.J. nr. XXXVI/2006, obligația unei instanțe de a răspunde la invocarea excepțiilor de neconstitutionalitate a unor prevederi ridicate în fața ei, este o garanție a liberului acces la justiție garantat de dispozițiile art. 21 din Constitutia României, deoarece " în raport de dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituția României și de cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, o persoană nu poate sesiza direct Curtea Constitulionala cu o excepție de neconstituțìonalitate, ci doar prin intermediul instanței în fața căreia a fost ridicată".

Consideră contestatorul că, abordarea exclusivă a solutionării cererii anterioare numai în baza unor prevederi din C. proc. civ., prin sfidarea dispozițiilor Deciziei RIL a Î.C.C.J. nr. XXXV1/2006, evocate prin cerere, dispozitii care atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o exceptie de neconstitutionalitate, indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competență în solutionarea fondului litigiului, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, ca o garantie a liberului acces Ia justiție, obligă, în temeiul prevederilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., la anularea Hotărârii Civile nr. 3644/2019 din data de 26 iunie 2019, admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 art. 488 din C. proc. civ. potrivit dispoziliilor Deciziei RIL a Î.C.C.J. nr. XXXVI/2006.

Apărările formulate în cauză

Fiind legal citat, intimatul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII ȘI ADMINISTRAȚIEI, fostul Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Contestatorul din prezenta cauză a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din același cod.

Reține Înalta Curte că acesta reglementează contestația în anulare specială și se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Potrivit art. 503 alin. . 2 pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestator, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Alineatul 3 prevede că dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

În înțelesul textului de lege sus-citat, prin calea de atac extraordinară a contestației în anulare speciale se tinde la retractarea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs sau de instanța de apel, ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Prin urmare, art. 503 alin. . 2 si 3 din C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare pentru motivele expres si limitativ enumerate, ce pot fi valorificate însă numai împotriva hotărârilor instanțelor de recurs sau ale instanțelor de apel, ce nu mai pot fi atacate cu recurs.

Dispoziția mai sus enunțată este de strictă interpretare și aplicare, așa încât obiectul contestației în anulare speciale nu poate fi extins la alte hotărâri decât cele prevăzute expres de lege.

Studiind actele și lucrările dosarului de față se constată că obiectul prezentei contestații în anulare îl reprezintă o decizie definitivă pronunțată într-o altă contestație în anulare formulată împotriva unei decizii din recurs, astfel cum a fost expus cadrul procesual în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Din interpretarea prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre definitivă, prin care s-a soluționat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanței de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Altfel spus, pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile pronunțate de instanțele de recurs.

Or, în cauza de față, hotărârea atacată nefiind pronunțată în recurs sau într-un apel nesusceptibil de recurs, ci într-o altă contestație în anulare promovată de aceeași parte, nu este, de principiu, susceptibilă de exercițiul căii de atac a contestației în anulare speciale, partea nemaiavând astfel deschisă o cale de atac.

Având în vedere principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, împotriva unei astfel de hotărâri nu mai poate fi exercitată o nouă contestație în anulare, o astfel de cale de atac fiind inadmisibilă.

De asemenea, reține Înalta Curte că, nici soluția prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35, art. 488 și art. 489 din C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, conform cărora " încheierea poate fi atacată numai cu recurs ……, în termen de 48 de ore de la pronunțare.", această cale de atac fiind, de altfel, menționată în dispozitivul Deciziei nr. 3644/26 iunie 2019, ce face obiectul prezentei cercetări judecătorești.

Față de considerentele expuse, cum, în speță, s-a formulat o contestație în anulare specială împotriva unei hotărâri pronunțate tot într-o contestație în anulare, în condițiile în care dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. permit atacarea cu, contestație în anulare, doar a hotărârilor pronunțate în recurs, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3644 din 26 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2020.