ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3406/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, să se constate lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată în data de 29 iunie 2016, să se dispună sancționarea disciplinară a funcționarilor responsabili, prezentarea de către pârât a copiilor de pe competențele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul I.G.S.U. și anularea sesiunilor de examen din data de 21 - 22 iunie 2016. La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2017, Curtea de apel a dispus disjungerea capetelor de cerere privind lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată de reclamant, sancționarea disciplinară a funcționarilor responsabili și obligarea pârâtului la prezentarea copiilor de pe competențele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul I.G.S.U., formându-se prezentul dosar.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 60 din 3 mai 2017, a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ. Analizând memoriul de recurs, instanța de recurs a decelat următoarele critici: - prin disjungerea dosarului inițial (x/y/2017), în două dosare distincte, nr. x/2017 și nr. y/2017, printr-o procedură secretă, ascunsă, lipsită de logică și justificare juridică, nu s-a respectat principiul fundamental impus de prevederile art. 14 alin. (4) din C. proc. civ., cu privire la dreptul la apărare; - ulterior disjungerii dosarului, prin redefinirea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, nu s-au respectat principiile fundamentale impuse imperativ de prevederile art. 22 alin. (4) și alin. (5) din C. proc. civ., cu privire la obligația judecătorului de a pune în discuție și de a nu schimba sau încălca dreptul la un proces echitabil; - prin nerespectarea de către instanță a obligației de a pune în discuția părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, chiar și din oficiu, precum și lipsa dezbaterii contradictorii a motivului pe care s-a întemeiat hotărârea, nu s-au respectat principiile fundamentale impuse imperativ de prevederile art. 14 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ. - deși a solicitat citarea în proces a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, prima instanță, printr-o motivare nejustificată, a respins capătul de cerere privind discriminarea, încălcându-se astfel dreptul la egalitatea în fața legii și a autorităților. - înfăptuirea publicității, sub amenințarea sancțiunii de anulare a cererii, printr-un agent, cu mai puțin de 24 de ore înaintea ședinței din data 3 mai 2017, cu încălcarea prevederilor art. 159 din C. proc. civ., având drept consecință nulitatea necondiționată a actelor de procedură instrumentate de instanță în data și după data de 3 mai 2017, în temeiul art. 176 alin. (5) din C. proc. civ. - motivarea "din oficiu" a respingerii acțiunii pe inadmisibilitate, în aceeași ședință, fără respectarea principiilor fundamentale impuse imperativ de prevederile art. 14 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ. - contrar prevederilor art. 22 alin. (4) și (5) din C. proc. civ., ulterior disjungerii dosarului, s-au modificat calificările juridice ale actelor și faptelor deduse judecății cu unele care nu au legătură cu natura actelor și faptelor deduse judecății; dosarul de față, are ca obiect redefinit subiectiv "refuz soluționare cerere", iar dosarul nr. x/2017 are ca obiect redefinit "obligația de face", obiect specific materiei de drept civil, neavând nimic comun cu materia dreptului administrativ, obiectul real fiind "anulare act administrativ" - contrar prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea nu conține motivele pentru care s-a înlăturat dovada prin care orice candidat depune o declarație prin care renunță la prevederile Legii nr. 677/2001 și a admis invocarea în apărare de către pârât a prevederilor aceleiași legi. - hotărârea cuprinde numai motive străine de natura cauzei, în acest sens, motivarea inadmisibilității cererii în temeiul prevederilor art. 35 din C. proc. civ. nu este aplicabilă niciuneia dintre posibilitățile rezultate din analiza tuturor aspectelor rezultate din intervenția nelegală a instanței asupra naturii reale a litigiului, făcând trimitere la redefinirea nelegală a obiectului celor două cereri. - prin disjungerea nejustificată a dosarului inițial în două dosare distincte, ambele fără sens juridic, s-a realizat separarea cererii prealabile de scopul litigiului, iar aplicarea eronată a prevederilor art. 35 din C. proc. civ., pe lângă faptul că nu se indică o altă cale prevăzută de lege, contravine prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Concluzionând, recurentul a susținut că, în cauză, au fost nerespectate principiile fundamentale impuse prin art. 14 alin. (4), alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ., ale art. 22 alin. (4) și (5) și art. 159 din același cod prin neîndeplinirea obligației de citare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prevăzută de art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Prin cererea înregistrată în cauză la data de 4 septembrie 2017, recurentul a solicitat să se verifice eventualul conflict de interes personal și suspendarea judecății cauzei, întrucât a început urmărirea penală pentru infracțiunile de conflict de interese și fals intelectual săvârșite în legătură cu actul administrativ atacat, conform adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, urmând să comunice rezultatul cercetărilor, iar ulterior, prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2017, a renunțat la această solicitare.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât, se constată că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilității, din 14 iunie 2018 reținându-se că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea privind lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată, sancționarea disciplinară a funcționarilor responsabili și obligarea pârâtului la prezentarea copiilor de pe competențele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul I.G.S.U., disjunsă din dosarul nr. x/2017. Cu privire la cererea recurentului privind suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, de altfel, în cadrul cererii înregistrate la data de 18 octombrie 2017, partea a revenit asupra acestei solicitări. 1.1. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., apreciat de parte ca fiind incident față de măsura de disjungere a celor dosare cu nerespectarea unor prevederi legale, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit. În cauză, nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sintagmă prin care se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, și nicidecum măsura luată de instanță privind disjungerea celor două dosare cu care a fost învestită, dispusă, în opinia părții, cu încălcarea anumitor prevederi legale. 1.2. Nu poate fi reținut nici motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., vizând încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității prevăzută de art. 174 din același cod. Susținerea privind nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, întrucât nu s-a dispus citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nu poate fi primită față de stabilirea cadrului procesual, în raport cu obiectul acțiunii. Cât privește critica asupra măsurii dispuse de instanță referitoare la citarea reclamantului cu mai puțin de 24 de ore înaintea ședinței de judecată, la termenul când s-a soluționat cauza, aceasta se înscrie în prevederile art. 159 teza a doua din C. proc. civ., în plus, cauza nu se afla la primul termen de judecată, fiind vorba despre o repunere pe rol a pricinii, prin urmare nu i s-a produs vreo vătămare părții. Totodată, nu pot fi primite criticile recurentului privind încălcarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, prevăzute de art. 13 și 14 din C. proc. civ., sau ale prevederilor art. 22 alin. (4) - (5) din același cod, întrucât prima instanță a pus în discuția părților toate cererile formulate, inclusiv aspectele invocate din oficiu, dând o calificare juridică corectă și obiectului cererilor cu care a fost învestită. 1.3. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul apreciind că hotărârea nu conține motivele pentru care s-a înlăturat dovada prin care orice candidat depune o declarație prin care renunță la prevederile Legii nr. 677/2001 și a admis invocarea în apărare de către pârât a prevederilor aceleiași legi, de asemenea, nu poate fi primit. Contrar celor susținute de recurent, prima instanță a apreciat că cererea reclamantului de depunere a unor acte cu referire la competențele profesionale ale altor persoane are natura unei cereri în probațiune făcute în susținerea acțiunii în anulare și nu constituie un veritabil capăt de cerere, raportându-se astfel la obiectul acțiunii. În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăsește în cauză. 1.4. În fine, instanța de control judiciar reține că nu poate primi nici criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Criticile privind aplicarea eronată a prevederilor art. 35 din Codul de procedură civilă care, în opinia părții, contravine și prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi primite, în raport cu obiectul cauzei, prin care nu se solicită obligarea autorității să răspundă unei cereri, ci sancționarea personalului din cadrul instituției care nu a formulat un răspuns. Dispozițiile legii speciale în materia contenciosului administrativ nu reglementează acțiunea în constatarea dreptului, iar dispozițiile de drept comun în materie, respectiv art. 35 din C. proc. civ., sunt în sensul că persoana care justifică un interes poate cere "constatarea existenței sau inexistenței unui drept", însă "cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege". Prin urmare, în raport cu obiectul cauzei, având în prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a apreciat că acțiunea formulată este inadmisibilă. Instanța de control judiciar constată că, în realitate, recurentul își exprimă nemulțumirea față de soluția primei instanțe, interpretând trunchiat anumite prevederi legale a căror pretinsă nerespectare o invocă, fără să aducă critici pertinente hotărârii recurate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 sau 8 din același cod.