ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2019

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, obligarea acestuia la comunicarea informațiilor de interes public solicitate prin cererea expediată la data de 05 ianuarie 2018, sub sancțiunea aplicării conducătorului instituției a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se va face venit la bugetul de stat, și a plății unei penalități de 1000 RON pe zi de întârziere, care vor fi acordate reclamantului, cu cheltuieli de judecată. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1502 din 18 mai 2018, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 1502 din 18 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (2) lit. e) C. proc. civ. și a termenului "semnătura" din art. 148 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării acestei excepții. 1.

Soluția instanței de recurs Prin Decizia nr. 4310/2018 din 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de recurentul A. împotriva Sentinței civile nr. 1502 din 18 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2018, pe care a casat-o în parte și, în rejudecare, a admis în parte acțiunea. A obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice să comunice reclamantului informațiile solicitate și a respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată. A obligat intimatul să plătească recurentului suma de 0,40 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată la fond. A respins cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, reținând că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei. 1.

Cererea de recurs examinată în prezenta cauză Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs reclamantul A., solicitând sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 205 alin. (2) lit. e) C. proc. civ. și a termenului "semnătura" din cuprinsul art. 148 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul a invocat aplicarea eronată a dispozițiilor art. 29 alin. (5) al Legii nr. 47/1992. A mai invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei "în 48 de ore de la pronunțare" din cuprinsul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 21 din Constituția României, și a sintagmei "recursul se judecă în termen de 3 zile" din cuprinsul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale a României în vederea sesizării acestei excepții. 2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale "poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare." Dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs". Din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul a declarat recurs la data de 14 noiembrie 2018, însă, deși a invocat aplicarea eronată a dispozițiilor art. 29 alin. (5) al Legii nr. 47/1992, cererea de recurs nu cuprinde criticile de nelegalitate aduse hotărârii criticate și nici dezvoltarea acestora. Recurentul nu a înțeles să-și îndeplinească nici ulterior obligația procesuală instituită de dispozițiile legale sus-menționate, deși avea posibilitatea de a depune unui memoriu separat care să conțină criticile aduse hotărârii recurate. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) și art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ., Înalta Curte constată nul recursul declarat de A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din Decizia nr. 4310/2018 din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "în 48 de ore de la pronunțare" din cuprinsul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 21 din Constituția României, și a sintagmei "recursul se judecă în termen de 3 zile" din cuprinsul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituția României, nu va mai fi analizată, întrucât această cerere, având caracter incidental, poate fi examinată numai după confirmarea regularității învestirii instanței de judecată cu calea de atac declarată.