ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2023/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 5 februarie 2018, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, obligarea pârâtei să comunice reclamantului răspunsul la petiția expediată de reclamant în data de 04.08.2017, sub sancțiunea aplicării conducătorului instituției a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, și a plății penalităților de 1.000 RON pe zi de întârziere, care vor fi acordate reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 166 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a obligat pârâta să comunice reclamantului răspuns la petiția înregistrată sub nr. x/08.08.2017;

- a respins solicitările reclamantului de aplicare a conducătorului instituției pârâte a unei amenzi de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere și de obligare a pârâtei la plata de penalități de 1.000 de RON pe zi de întârziere;

- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50,29 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă arată, așa cum a precizat și în fața instanței de fond, că a comunicat intimatului-reclamant adresa nr. x/07.03.2018, prin care i-a adus la cunoștință că petiția în cauză se află încă în lucru la Agenția Națională de Integritate, urmând ca rezultatul verificărilor să fie transmis ulterior.

Având în vedere conținutul solicitării, dar și natura activităților necesar a fi întreprinse de către inspectorul de integritate, prin raportare la cele solicitate, consideră că adresa transmisă reprezintă un prim răspuns la solicitarea formulată.

Susține că, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 176/2010, reprezintă atribuție a inspectorului de integritate efectuarea controlului depunerii la termen a declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese de către persoanele prevăzute de această lege.

De asemenea, tot în baza Legii nr. 176/2010, Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.

În opinia recurentei-pârâte, solicitarea formulată de intimatul-reclamant a fost întemeiată declarativ pe prevederile O.G. nr. 27/2002, întrucât, având în vedere aspectele sesizate în cuprinsul său, dar și modul în care, la nivelul ANI, sunt efectuate verificările ce pot conduce la deschiderea unei lucrări de evaluare, această solicitare reprezintă o sesizare formulată de intimatul-reclamant către ANI.

În condițiile în care prin petiția nr. x/08.08.2018, la care a revenit sub nr. x/07.09.2017, reclamantul aducea la cunoștință aspecte referitoare la lipsa declarațiilor de avere și de interese a persoanelor ce desfășoară activitate la nivelul unor companii din sectorul public, în mod evident, reclamantul semnalează Agenției Naționale de Integritate o posibilă încălcare a legii, prin nedepunerea declarațiilor de avere și de interese de către persoane care ar putea avea această obligație, precum și o eventuală lipsă de diligență a unor entități terțe, cum sunt respectivele companii, în afișarea declarațiilor.

Consideră că, în raport de conținutul concret al solicitărilor, reclamantul nu dorește comunicarea unor simple informații.

Mai arată că procedura de soluționare a petițiilor și a solicitărilor de informații în cazul demarării activităților de evaluare în cadrul ANI, precum și alte solicitări ce au legătură cu procedurile de evaluare din cadrul ANI, se desfășoară și sunt soluționate în baza dispozițiilor legale speciale.

Legal citat, intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare față de recursul declarat în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că principala critică adresată hotărârii de fond se referă la greșita apreciere a actului contestat ca fiind o petiție, în sensul O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate susținând că reclamantul nu i-a adresat o simplă petiție, întemeiată pe dispozițiile actului normativ menționat, ci a sesizat autoritatea asupra unor aspecte care impuneau efectuarea unor verificări ce constituie obiect al activității sale, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Înalta Curte apreciază a fi nefondate criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, constatând că prima instanță a făcut o corectă și completă analiză a cauzei, în raport de dispozițiile O.G. nr. 27/2002 și ale Legii nr. 176/2010.

Activitatea de soluționare a petițiilor și sesizărilor adresate autorităților publice se realizează cu respectarea competențelor legale ce revin fiecărei autorități în parte, conform legii speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care reglementează organizarea și funcționarea pârâtei Agenției Naționale de Integritate, "Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.". În ceea ce privește activitatea desfășurată de pârâtă, aceasta este definită ca fiind activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenției, cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010.

De asemenea, potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002, "În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice".

Raportând aceste dispoziții la solicitările formulate de reclamant prin petiția înregistrată sub nr. x/8.08.2017, Înalta Curte constată că obiectul sesizării reclamantului privește inexistența unor declarații de avere și de interese pe paginile de internet ale unor companii din sectorul public din județul Cluj, reclamantul solicitând în această situație constatarea contravențiilor, în baza Legii nr. 176/2016 și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.

În acest context, în mod judicios a reținut prima instanță că pârâtei, legal sesizată cu o petiție privind îndeplinirea unei activități stabilite de legiuitor în sarcina sa, îi revenea obligația de a transmite un răspuns petiționarului reclamant, dispozițiile din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor prevăzând o obligație în acest sens în sarcina autorităților și instituțiilor publice.

Deși petiția a fost înregistrată la 8 august 2017, abia în cursul judecății în fața primei instanțe, pârâta Agenția Națională de Integritate a înțeles să înainteze reclamantului adresa nr. x/7.03.2018, prin care îi aducea la cunoștință că petiția este în lucru, iar până la data soluționării prezentului recurs, recurenta nu a dat un răspuns final petiției adresate.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că justificările recurentei-pârâte prezentate în recurs, în sensul că aspectele solicitate de reclamant impun efectuarea unor activități de investigare și de analiză, cu privire la posibila încălcare a legii de către persoanele ce activează la nivelul companiilor din sectorul public despre care face vorbire petentul, nu pot fi primite, dată fiind întârzierea nerezonabilă în soluționarea petiției.

Nici împrejurarea că adresa (nr. x) reprezintă, în opinia recurentei-pârâte, un prim răspuns la solicitarea formulată, nu poate justifica neîndeplinirea de către recurentă a obligației de a-i furniza petiționarului un răspuns final la petiția adresată.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 166 din 21 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.