ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 938/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13.12.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru petiția 24.133 din 25.12.2017 sub sancțiunea aplicării președintelui A.N.S.P.D. C. pen. a unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și a penalităților de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 55 din 07 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile formulate de către pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, și în consecință: a obligat pârâta să emită răspunsul final (decizie) pentru petiția formulată de reclamant având nr. 25.893/13.11.2017 și a respins petitul pentru cheltuielile de judecată și petitul 1 în ce privește termenul de 15 zile și obligația de aplicare a amenzii și de penalități.

Împotriva sentinței nr. 55 din 07 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal a declarant recurs criticând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepțiile lipsei calității de reprezentant, a tardivității și excepția lipsei de interes iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs cât și excepția tardivității, invocate de intimat, sunt neîntemeiate.

Analizând excepția lipsei calității de reprezentant a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, din actele depuse la dosar, rezultă că reprezentantul legal al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal este B. în calitate de președinte, astfel încât, are calitatea de reprezentant al recurentei, astfel încât excepția lipsei calității de reprezentant va fi respinsă.

În ce privește excepția tardivității recursului, invocată de către intimat, se constată de asemenea că este nefondată urmând a fi respinsă, motivat de faptul că calea de atac a fost formulată în termenul legal prevăzut de C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs în raport de probele administrate și actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru petiția 24.133 din 25.12.2017 sub sancțiunea aplicării președintelui A.N.S.P.D. C. pen. a unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și a penalităților de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Prin sentința recurată, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, și în consecință: a obligat pârâta să emită răspunsul final (decizie) pentru petiția formulată de reclamant având nr. 25.893/13.11.2017.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă obligarea recurentei-pârâte Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal la emiterea, răspunsului final (deciziei) pentru petiția nr. 24.133 formulată de intimatul-reclamant A. și înregistrată la data de 25.12.2017.

Prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 C. proc. civ.

Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

La data examinării recursului, Înalta Curte constată că, recurenta a informat intimatul-reclamant cu privire la finalizarea investigației, prin răspunsul nr. x din 03.04.2018, așa cum se arată chiar prin cererea de recurs, emițând răspunsul la care a fost obligată de instanța de fond.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca devenit lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile lipsei calității de reprezentant și a tardivității.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal împotriva sentinței nr. 55 din 07 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca devenit lipsit de interes.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.