ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, anularea răspunsului nr. x/30.05.2017 și plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 546 pronunțată în data de 12 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile de inadmisibilitate a cererii, ca fiind neîntemeiate, a calificat excepția lipsei de obiect a cererii ca fiind o apărare de fond și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 546 pronunțată la 12 februarie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantă A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția tardivității recursului și excepția inadmisibilității, față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 677/2001 și a solicitat, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă A. a depus răspuns la întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 546 din 12 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31 iulie 2019.

În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

În aceste condiții, sentința, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de 13 iulie 2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond.

Termenul de 15 zile se calculează, așadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinței - 13 iulie 2018 - iar ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de anulare act administrativ este 30 iulie 2018, context în care, recursul în cauză a fost declarat la data de 31 iulie 2018 (conform ștampilei instanței la care s-a depus, aflată la fila x) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât reclamanta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) va admite excepția tardivității recursului, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenta-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 546 din 12 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.