ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 8 iunie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru petiția x din 4 octombrie 2017 și obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Sentința instanței de fond
Prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 16 februarie 2018, sala 146, ora 10
00
, pentru când pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal are termenul în cunoștință a dispus citarea reclamantul A. și a emis adresă către pârât.
Prin sentința civilă nr. 31/2018 din data de 16 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
A obligat pârâta să emită răspunsul final (decizie) pentru petiția formulată de reclamant având nr. x/4.10.2017.
A respins petitul pentru cheltuieli de judecată și petitul 1 în ce privește termenul de 15 zile.".
Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2018 și a sentinței civile nr. 31/2018 din data de 16 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal, criticându-le pentru nelegalitate, iar în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac formulate, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, prin plângerea formulată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la emiterea deciziei finale pentru petiția nr. x din 4 octombrie 2017 conform art. 25 alin. (6) și art. 26 alin. (1) Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
În cuprinsul petiției reclamantul a sesizat faptul că primește mesaje comerciale nesolicitate de la x@x.ro.
Conform adresei nr. x din 10.10.2017, comunicată reclamantului, pârâtul arată că va efectua demersuri în vederea soluționării cererii, comunicându-i, în același timp, că nu are obligația de a soluționa petițiile reclamantului prin emiterea unei decizii conform art. 25 din legea nr. 677/2001.
Totodată, conform adresei nr. x din 12.03.2018, comunicată reclamantului ulterior introducerii acțiunii, urmare a investigației efectuate, deținătorul site-ului www.x.ro, SC B. S.R.L. a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 32 raportat la art. 5 din Legea nr. 677/2001 și pentru fapta prevăzută de art. 32 raportat la art. 15 alin. (3) din același act normativ.
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că obiectul cererii introductive se încadrează în prevederile art. 26 din Legea nr. 667/2004.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2001, în vigoare la data sesizării instanței, "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu există nicio rațiune pentru tratamentul juridic diferit al plângerilor respinse de A.N.S.P.D. C. pen. această interpretare este susținută și de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 751/2017, în cuprinsul cărora s-a arătat că "prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestație în justiție în justiție se poate formula "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere", astfel încât, contrar susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, formula redacțională a textului de lege criticat îndeplinește în mod obiectiv cerințele de claritate a legii, una din componentele principiului securității raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidența Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiție orice decizie a autorității de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuții: primește și analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunțând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situațiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate; primește și soluționează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice și comunicăsoluția dată ori, după caz, diligențele depuse; efectuează investigații din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări."
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În cazul dedus judecății legea specială aplicabilă (Legea nr. 667/2001) prevede faptul că hotărârea instanței de fond este definitivă.
Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noțiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".
În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței recurate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.
Astfel, văzând dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, și constatând că hotărârea atacată în cauza de față nu poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2018 și a sentinței civile nr. 31/2018 din data de 16 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.