ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 916/2017

Decizia nr. 916/2017 Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Împotriva Deciziei nr. 39 din data de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 martie 2017 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de judecată CF 5. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 10 aprilie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Conform dovezilor de înmânare aflate la filele 18-21din dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 14 aprilie 2017. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport . Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 39 din data de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 815 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă , fiind schimbată sentința, în sensul că a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanți.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților o compensație tranzitorie lunară calculată prin aplicarea procentului de 15% din salariul de bază, începând cu data de 4 decembrie 2015 - pentru reclamanta C. și începând cu data de 9 aprilie 2015 - pentru ceilalți reclamanți și, respectiv să plătească sumele datorate de la data de 9 aprilie 2015 și 4 decembrie 2015, până la punerea în executare a prezentei hotărâri urmând a fi actualizate cu rata inflației.

Au fost respinse pretențiile reclamantei D. pentru perioada 24 noiembrie 2010-08 aprilie 2015 și a reclamantului A. pentru perioada 19 decembrie 2012-08 aprilie 2015. Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 C. muncii. Astfel, coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 39 din data de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 39 din data de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.