ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 916/2017

Decizia nr. 916/2017

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5)

C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit

cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat

în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte

constată următoarele:

Împotriva

Deciziei nr. 39 din data

de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

I civilă,

reclamantul

A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 24 martie 2017 și repartizat aleatoriu spre

soluționare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493

alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de

filtru la data de 10 aprilie 2017,

dispunându-se comunicarea acestuia

către părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate

la filele 18-21din dosar, raportul a fost comunicat părților la data

de 14 aprilie 2017.

Părțile

nu au depus puncte de vedere cu privire la raport

.

Analizând excepția inadmisibilității

recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține

următoarele:

Prin Decizia nr. 39 din data de 18

ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I

civilă, a fost admis apelul declarat de

pârâtul B.

împotriva

sentinței civile

nr. 815 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată

de Tribunalul Sibiu, secția I civilă

, fiind schimbată

sentința, în sensul că a fost admisă, în parte, acțiunea

formulată de reclamanți. A fost obligată pârâta să

plătească reclamanților o compensație tranzitorie

lunară calculată prin aplicarea procentului de 15% din salariul de

bază,

începând

cu data de 4 decembrie 2015 - pentru reclamanta C. și începând cu data de

9 aprilie 2015 - pentru ceilalți reclamanți și, respectiv

să plătească sumele datorate de la data de 9 aprilie 2015

și 4 decembrie 2015, până la punerea în executare a prezentei

hotărâri urmând a fi actualizate cu rata inflației. Au fost respinse

pretențiile reclamantei D. pentru perioada 24 noiembrie 2010-08 aprilie 2015

și a reclamantului A. pentru perioada 19 decembrie 2012-08 aprilie 2015.

Față de natura

pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se

reține incidența în speță a dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., care stipulează că în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act

normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de

muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt

supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea

fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art.

274 C. muncii.

Astfel, coroborând dispozițiile art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt

hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs,

precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr.

2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și

asigurări sociale, rezultă că decizia

nr. 39 din data de 18

ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I

civilă,

este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac

prevăzută expres de dispozițiile art. 457alin. (1) C. proc. civ.

presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de

căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție reținând că împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Având

în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la

prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 39 din data de 18 ianuarie

2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I

civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.