ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 913/2017

Decizia nr. 913/2017

Analizând recursul în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc.

civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără

a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea

soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare,

Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva

Deciziei nr. 1252 din

data de 18 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

I civilă,

reclamanta A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 24 martie 2017 și repartizat aleatoriu spre

soluționare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493

alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de

filtru la data de 10 aprilie 2017,

dispunându-se comunicarea acestuia

către părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate

la filele 17-18din dosar, raportul a fost comunicat la data de recurentei-reclamante

la data de 18 aprilie 2017, iar intimatei-pârâte la data de 19 aprilie 2017.

La

data de 28 aprilie 2017 recurenta-reclamantă A. a transmis, prin fax,

punct de vedere cu privire la raport, arătând că recursul este

admisibil întrucât dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. lasă

loc de interpretări, iar dreptul de a exercita calea de atac nu poate fi

suprimat. A menționat, de asemenea, că excluderea de la controlul

judecătoresc determină o încălcare a accesului liber la

justiție, iar prin exercitarea căii de atac a recursului se

respectă exigențele dreptului consacrat de art. 21 alin. (1) și alin.

(2) și art. 129 din Constituție.

Analizând excepția

inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte

reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1252 din data de 18

noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă, a fost admis apelul declarat de

pârâta B.

împotriva

sentinței civile

nr. 2135/C din data de 3 decembrie 2015 pronunțată

de Tribunalul Neamț, secția I civilă, fiind

schimbată, în

parte, sentința, în sensul că a fost respins, ca neîntemeiat,

capătul principal de cerere având ca obiect obligarea pârâtei

de a emite pe

numele reclamantei o hotărâre de titularizare. A fost menținută

soluția pronunțată cu privire la capătul de cerere privind

acordarea daunelor interese moratorii în cuantum de 50 lei, pentru fiecare zi

de întârziere a punerii în executare a sentinței civile nr. 730/C din 19

iunie 2013.

Față de natura

pretenției deduse judecății, respectiv conflict de muncă, se

reține incidența în speță a dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., care stipulează

că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a

acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de

muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt

supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea

fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art.

274 C. muncii.

Astfel, coroborând dispozițiile art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri

definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și

cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013,

conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate

în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări

sociale, rezultă că Decizia

nr. 1252 din data de 18 noiembrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă,

este

definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac

prevăzută expres de dispozițiile art. 457alin. (1) C. proc. civ.

presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de

căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție reținând că împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Având

în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la

prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1252 din data de 18

noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.