ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 51/2017
Analizând recursul în condițiile art.
493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc.
civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără
a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea
soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare,
Înalta Curte constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 392/A din data de 16 iunie 2016,
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a
luat act
și a constatat renunțarea contestatoarei A. la judecata contestației
în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 299/A din 9 mai 2016
pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/102/2015
.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea
A.
a formulat
la
data de 19 iulie 2016, în termen legal,
recurs
,
arătând
că în mod eronat a solicitat instanței învestite cu soluționarea
contestației în anulare să ia act de renunțarea sa la judecata
căii de atac, motivând că nu a avut reprezentarea exactă a
consecințelor renunțării la judecată și precizând
că înțelege să revină asupra renunțării. Cererea
de recurs nu a fost motivată în drept.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,
la data de 4 august 2016 și repartizat aleatoriu spre soluționare
completului de judecată CF 5.
În aplicarea dispozițiilor art. 493
alin. (2)C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra
admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de
filtru la data de 10 noiembrie 2016,
dispunându-se comunicarea acestuia
către părțile din cauză.
Conform dovezilor de înmânare aflate
la filele 24-25 din dosar, raportul a fost comunicat părților la data
de 17 noiembrie 2016.
Recurenta-contestatoare
a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, arătând că
înțelege să își întemeieze recursul pe dispozițiile art. 406
alin. (1) și alin. (6) C. proc. civ., raportat la art. 1206 și
următoarele C. civ., considerând că este posibilă revenirea
asupra renunțării la judecată, întrucât instanța
învestită cu judecarea contestației în anulare doar a consemnat
manifestarea de voință în caietul grefierului, fără a
exista o declarație de renunțare propriu-zisă.
A arătat,
de asemenea, că instanța avea obligația de a acorda un termen de
judecată pentru a solicita părții adverse punctul de vedere
față de renunțarea la judecată, conform prevederilor art. 406
alin. (4) C. proc. civ.
A solicitat
admiterea recursului și aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (6)
și (7) C. proc. civ., respectiv fixarea unui termen de judecată pe
fond, în vederea soluționării căii de atac.
Constatându-se
încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5)
C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la
data de 12 ianuarie 2017, în complet de filtru, fără citarea
părților.
Analizând recursul, a priori sub
aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute, sub sancțiunea
nulității, de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.,
Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor imperative
prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d)C. proc. civ., cererea de recurs va
cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac
și dezvoltarea lor,iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc.
civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de
nelegalitate limitativ prevăzute.
Totodată, conform prevederilor art.
489 alin. (1) C. proc. civ.,recursul este nul dacă nu a fost motivat în
termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea
nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se
încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
În ceea ce privește cererea de
recurs, se constată că aceasta nu conține precizări care
să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de
nelegalitate.
Or, condiția legală a
dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor
anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de
nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
În speță, nu se poate
considera că afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs
reprezintă o motivare a căii de atac exercitate,conform
exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C.
proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul
motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității
hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins
încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin
precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță
în legătură cu aceste dispoziții legale.
Simplele afirmații ale recurentei
în sensul că
în mod eronat a declarat că renunță la
judecată și a solicitat instanței să ia act de
renunțarea la judecata contestației în anulare și că nu a
avut reprezentarea exactă a consecințelor renunțării, motiv
pentru care înțelege să revină asupra renunțării sale
, nu
constituie o critică de nelegalitate încadrabilă în vreunul dintre
motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C.
proc. civ.
Recursul este o cale
extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii
judiciare a instanței competente controlul conformității
hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus
judecății.
În aceste condiții, având în
vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu
prevederile art. 489C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost
identificate motive de ordine publică care să poată fi ridicate
din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea
termenului de motivare a recursului, Înalta Curte urmează a aplica
sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv aceea a anulării
căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de
contestatoarea
A.
împotriva Încheierii nr. 392/A din data de 16 iunie 2016 pronunțată
de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă
.
Fără cale de atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2017.