ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 917/2017

Decizia nr. 917/2017

Analizând recursul în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc.

civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără

a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea

soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare,

Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva Deciziei nr. 1070 din data

de 20 decembrie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă,

pârâta SC A. SA a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

la data de 22 martie 2017 și repartizat aleatoriu spre soluționare

completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493

alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de

filtru la data de 27 martie 2017,

dispunându-se comunicarea acestuia

către părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate

la filele 29-32din dosar, raportul a fost comunicat la data de 3 aprilie 2017.

La

data de 12 aprilie 2017

recurenta-pârâtă a depus punct de vedere

la raport, arătând că recursul este admisibil dacă se iau în

calcul și penalitățile de întârziere solicitate în cuprinsul

cererii de chemare în judecată

.

Analizând excepția

inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte

reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1070 din

data de 20 decembrie 2016,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă,

a admis apelul declarat de reclamanții B., C., D. și, respectiv

apelul formulat de pârâta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 1577 din

data de 30 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția

a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, fiind

obligată pârâta la plata unor penalități de întârziere de 0,2 %

pe zi, raportate la echivalentul în lei al sumelor datorate reclamanților B.

și C., începând cu data de 23 martie 2015 și până la executarea

efectivă a obligației de plată, respectiv la plata unor

penalități de întârziere de 0,2 % pe zi, raportate la echivalentul în

lei al sumelor datorate reclamantei D. în cazul neîndeplinirii obligației

de plată în maximum 10 zile de la data la care asigurătorului i s-a

comunicat hotărârea judecătorească definitivă cu privire la

suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Au

fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

dispune că

nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute

la art. 94 pct. 1

lit. a) -

i)

, în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000

lei inclusiv.

Dispozițiile

anterioare se coroborează cu cele ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 95/08 decembrie 2016,

care stipulează

că

dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se aplică

proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen prorogat

până la data de 1 ianuarie 2019.

Conform

alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv.

În

aceste litigii nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Din cuprinsul cererii

de chemare în judecată, rezultă că

reclamanții B., C.

și D. au chemat în judecată pârâta SC A. SA, solicitând obligarea

acesteia la plata sumei de 100.000 euro pentru fiecare reclamant, reprezentând

daune morale și la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe

zi pentru fiecare reclamant, raportate la echivalentul în lei al sumei datorate

de la data de 2 ianuarie 2016 și până la executarea efectivă a

obligației de plată.

Valoarea obiectului

litigiului potrivit dispozițiilor art. 106 C. proc. civ. are

relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât

și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate

împotriva hotărârilor judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin.

(1) C. proc. civ., competența se determină după valoarea

obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii, nu se

vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile,

penalitățile, fructele, cheltuielile sau alte asemenea, indiferent de

data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la

scadență în cursul judecății.

În conformitate cu prevederile art. 99

alin. (2) C. proc. civ., dacă prin cererea de chemare în judecată au

fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate

pe aceeași cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între

care există o strânsă legătură, instanța

competentă să le soluționeze pe toate se determină

ținându-se cont de acea pretenție care atrage competența unei

instanțe de grad mai înalt.

Așadar, atunci

când este folosit criteriul valorii, chiar dacă pretențiile sunt

întemeiate pe aceeași cauză, nu se cumulează cuantumul acestora,

art. 99 alin. (2) C. proc. civ. făcând trimitere la acea pretenție

care atrage competența instanței mai mare în grad, deci

pretenția formulată printr-un singur capăt principal de cerere.

Având în vedere

dispozițiile legale mai sus menționate, cum valoarea obiectului litigiului

precizată de reclamanți și necontestată în cauză este

stabilită sub pragul legal de 1.000.000 lei prevăzut pentru

exercitarea căii de atac a recursului, reiese că Decizia civilă

nr. 1070 din

data de20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

a II-a civilă,

nu este supusă căii de atac extraordinare a

recursului,hotărârea pronunțată de instanța de apel în

litigiul dedus judecății fiind definitivă.

Legalitatea căilor de atac

prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc.

civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, în afară

de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.

129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care

poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele

prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând

că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii

acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâta SC A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1070 din data de 20

decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.