ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7.694 din data de 03.08.2015 pronunțată în dosarul civil nr. x/2014 (dosar conexat x/2014) al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis acțiunea civila formulata si precizata de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Cojocna și Comisia Județeană de Fond Funciar Cluj și B..

S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate x/20.04.1999 eliberat pe numele pârâtei B., pentru terenul în suprafață de 0,58 ha, înscris în tarla nr. x, parcela nr. 8.

S-a luat act de faptul ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1088 din 30.09.2016 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2014, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 7694/3.08.2015 pronunțată în dosarul civil nr. x/2014 (dosar conexat x/2014) al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menținută în întregime. Cheltuielile de judecată din apel au rămas în sarcina fiecărui apelant.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat apel, solicitând instanței rejudecarea fondului cauzei.

Curtea de Apel Cluj, secția I Civilă, prin decizia civilă nr. 209/A/2017 din 28 martie 2017 a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 1088 din 30.09.2016 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2014, pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei civile nr. 209/A/2017 din 28 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I Civilă, a declarat recurs reclamantul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin declarația de recurs înregistrată la 10.05.2017 la Curtea de Apel Cluj.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerințele art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 16 noiembrie 2017, recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport, de asemenea intimata B. a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Cluj, secția I Civilă a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1088 din 30.09.2016 pronunțată de Tribunalul Cluj.

Decizia atacată de recurent a dobândit caracter definitiv, fiind pronunțată într-o cauză ce a format obiectul unei cereri de recurs, ce nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei pricini are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 209/A/2017 din 28.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. în contradictoriu cu intimații Comisia Locală De Fond Funciar Cojocna și Comisia Județeană De Fond Funciar Cluj și B. împotriva deciziei civile nr. 209/A/2017 din 28 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.