ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2017

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 414 din data de 4 iulie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B., a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții H., I., C., E., F. și G. și a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanții-reclamanți.

Împotriva acestei decizii, reclamanții H., I., C., E., F. și G. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 septembrie 2017 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 14 septembrie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate la filele 39-46 din dosar, raportul a fost comunicat intimatului-pârât la data de 20 septembrie 2047, intimatului-intervenient la 20 septembrie 2017, respectiv recurenților-reclamanți la data de 25 septembrie 2017.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

Dispozițiile anterioare se coroborează cu cele ale art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95 din 08 decembrie 2016, care stipulează că prevederile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen prorogat până la data de 1 ianuarie 2019.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În conformitate cu prevederile art. 106 C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului are relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

De asemenea, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dispune că, dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeași cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze pe toate se determină ținându-se cont de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Așadar, atunci când este folosit criteriul valorii, chiar dacă pretențiile sunt întemeiate pe aceeași cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, textul legal mai sus menționat făcând trimitere la acea pretenție care atrage competența instanței mai mare în grad, deci pretenția formulată printr-un singur capăt principal de cerere.

Cum valoarea obiectului litigiului precizată de reclamanți este stabilită sub pragul legal de 1.000.000 lei prevăzut pentru exercitarea căii de atac a recursului, reiese că decizia civilă nr. 414 din data de 4 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului, hotărârea pronunțată de instanța de apel în litigiul dedus judecății fiind definitivă.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții H., I., C., E., F. și G. împotriva deciziei nr. 414 din data de 4 iulie 2017 pronunțată Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2017.