ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2017

Decizia nr. 490/2017 Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 825/R din data de 20 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 466/A din data de 4 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 decembrie 2016 și repartizat spre soluționare completului de judecată CF 5. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, însușit de membrii completului de judecată la data de 26 ianuarie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat la data de 31 ianuarie 2017. La data de 6 februarie 2017, recurenta-reclamantă a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, în care prezintă aspecte ce țin de fondul litigiului. Prin rezoluția din data de 16 februarie 2017, a fost stabilit termen de judecată în vederea soluționării recursului la data de 16 martie 2017, în complet de filtru, fără citarea părților. Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive. De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. Dispozițiile anterioare se coroborează cu cele ale art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., t ermenul prevăzut de textul legal sus-menționat fiind prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Conform alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Valoarea obiectului litigiului are relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste cauze. Având în vedere că decizia nr. 825/R din data de 20 octombrie 2016 a Curții de Apel București, s ecția a IV-a civilă, este pronunțată în soluționarea unui recurs, față de natura pretenției deduse judecății, respectiv cerere evaluabilă în bani cu valoarea de 78.209,37 lei, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, hotărârea recurată este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 825/R din data de 20 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.