ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2017

Decizia nr. 490/2017

Analizând recursul în condițiile

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C.

proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără

a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată

următoarele:

Prin decizia nr. 825/R din data de 20 octombrie

2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,

ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei

nr. 466/A din data de 4 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 22 decembrie 2016 și repartizat spre soluționare completului de

judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493

alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului, însușit de membrii completului de judecată

la data de 26 ianuarie 2017,

dispunându-se comunicarea acestuia către

părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate la

dosar, raportul a fost comunicat la data de 31 ianuarie 2017.

La data de 6 februarie 2017, recurenta-reclamantă

a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, în care prezintă aspecte

ce țin de fondul litigiului.

Prin rezoluția din data de 16 februarie

2017, a fost stabilit termen de judecată în vederea soluționării

recursului la data de 16 martie 2017, în complet de filtru, fără citarea

părților.

Analizând excepția inadmisibilității

recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept

de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

dispune că

nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute

la art. 94 pct. 1

lit. a)

-i), în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în

valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

Dispozițiile anterioare se coroborează

cu cele ale art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

t

ermenul

prevăzut de textul legal sus-menționat fiind prorogat prin O.U.G. nr.

95/2016 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până

la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Conform alin. (2) al aceluiași articol,

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute

la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată,

în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în

alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt

supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în

care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului.

Valoarea obiectului litigiului are relevanță

atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii

căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în aceste cauze.

Având în vedere că decizia nr. 825/R

din data de 20 octombrie 2016

a Curții de Apel București, s

ecția a IV-a

civilă, este pronunțată

în soluționarea unui recurs,

față

de natura pretenției deduse judecății, respectiv cerere evaluabilă

în bani cu valoarea de 78.209,37 lei, în raport de dispozițiile legale anterior

menționate, hotărârea recurată este definitivă, nefiind supusă

căii de atac a recursului.

Recunoașterea unei căi de atac

în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie

atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului

constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută

expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că

o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor

de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

acesta.

Prin urmare, în afară de căile

de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul

de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând

că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, constatând

că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei

căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat

de

reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 825/R din data de 20 octombrie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 martie 2017.