ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1610/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1610/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1610/2017
Analizând
recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea
dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în
care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea
de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca
și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată
următoarele:
Prin decizia
civilă nr. 468/A din data de 16 iunie 2016, Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
reclamanții A. și B., hotărârea pronunțată fiind
definitivă.
Împotriva
acestei decizii, reclamanții A. și B. au declarat recurs.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 3 august 2017 și
repartizat aleatoriu spre soluționare completului de judecată CF5.
În aplicarea
dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet
de filtru la data de 14 septembrie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia
către părțile din cauză.
Conform
dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat la data de 20
septembrie 2017.
Părțile
nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Analizând
cererea de recurs sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte
constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu
recurs, sunt hotărâri definitive.
De asemenea,
art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului
hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1
lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în
porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în
materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate
prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în
valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
Dispozițiile
anterioare se coroborează cu cele ale art. XVIII alin. (1) din Legea nr.
2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost
modificate prin O.U.G. nr. 95 din 08 decembrie 2016, care stipulează
că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu
data de 1 ianuarie 2016, termen prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 publicată
în M. Of. al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016 până la
data de 1 ianuarie 2019 inclusiv.
Conform alin.
(2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data
intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31
decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile
pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din
Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind
navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de
muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în
cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum
și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000
lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului
hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea
prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse
numai apelului.
Potrivit dispozițiilor
art. 106 C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului are relevanță
atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul
stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor
judecătorești pronunțate în aceste cauze.
Din cuprinsul
cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată,
reiese că reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu
pârâții C. și D. să se ia act de tranzacția
părților cu privire la construcțiile noi edificate la imobilul situat
în București, sector 1.
Valoarea
impozabilă a clădirii în cuantum de 516.739,86 lei, astfel cum a fost
precizată de reclamanți în cuprinsul acțiunii introductive
și necontestată de părți, este situată sub pragul
legal de 1.000.000 lei, prevăzut pentru exercitarea căii de atac a
recursului.
Pentru
considerentele expuse, reiese că decizia civilă nr. 468/A din data de
16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a IV-a civilă, nu este supusă căii de atac extraordinare a
recursului, hotărârea pronunțată de instanța de apel în
legătură cu litigiul dedus judecății fiind definitivă.
Legalitatea
căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457
alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre
judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac
prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de
aceasta.
Prin urmare,
în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi
alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau
retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această
regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile
art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Cu referire
la cererea recurenților-reclamanți de repunere în termenul de
promovare a recursului, considerând că recursul este admisibil
față de decizia pronunțată de Curtea
Constituțională prin care s-a admis excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr.
2/2013, se constată că respectiva solicitare nu se mai impune a fi
analizată, pentru argumentele mai sus menționate, având în vedere
soluția inadmisibilității recursului ce urmează a fi pronunțată
în cauză.
Pentru
considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu
este supusă cenzurii acestei căi de atac, în temeiul
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a
respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva
deciziei nr. 468/A din data de 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.