ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 914/2017

Decizia nr. 914/2017

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5)

C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit

cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat

în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte

constată următoarele:

Împotriva încheierii

nr. 9 din data

de 15 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale

, reclamanta

A. a declarat

recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., solicitând admiterea recursului cu privire la cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 27 martie 2017 și repartizat aleatoriu spre

soluționare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493

alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de

filtru la data de 30 martie 2017,

dispunându-se comunicarea acestuia

către părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate

la filele 25-26din dosar, raportul a fost comunicat la data de6 aprilie 2017.

Părțile

nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând excepția

inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte

reține următoarele:

Prin încheierea

nr. 9 din data de 15

martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de

reexaminare formulată de reclamanta A. împotriva încheierii

pronunțate la termenul de judecată din data de 21 februarie 2017 în Dosarul

nr. x/30/2015 al aceleiași instanțe

.

Recursul declarat de reclamantă și

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizează

cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1)

și alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, dacă excepția de

neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor

judecătorești este inadmisibilă, instanța respinge printr-o

încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale

. Încheierea

poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară.

În speță, se constată

că prin Încheierea nr. 9 din data de 15 martie 2017 instanța nu s-a

pronunțat cu privire la solicitarea reclamantei A. de sesizare a

Curții Constituționale, ci a înlăturat doar critica privind

nesoluționarea acestui petit, motivat de faptul că discutarea cererii

de sesizare a instanței de contencios constituțional a fost prorogată

pentru termenul din data de 21 martie 2017.

Dispozițiile legale mai sus redate

sunt de strictă interpretare și au în vedere posibilitatea de a

exercita calea de atac a recursului în situația în care instanța

respinge, prin încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

Or, această ipoteză nu se

regăsește în speța supusă analizei, dat fiind faptul

că, prin Încheierea nr. 9 din data de 15 martie 2017,Curtea de Apel

Timișoara nu s-a pronunțat, respectiv nu a respins solicitarea

reclamantei A. de sesizare a Curții Constituționale, considerent

pentru care respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs în

condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 47/1992

.

Cu atât mai mult, se constată

că, ulterior, la termenul de judecată din data de 21 martie 2017,instanța

a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (2)

din O.U.G. nr. 51/2008.

Legalitatea căilor de atac

prevăzută expres de dispozițiile art. 457alin. (1) C. proc. civ.

presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de

căile de atac exercitate în condițiile stabilite de lege, nu se pot

folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție reținând că împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Având

în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la

prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii nr. 9 din data de 15 martie 2017

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Fără

cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.