ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 914/2017

Decizia nr. 914/2017 Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Împotriva încheierii nr. 9 din data de 15 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale , reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/2008. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 martie 2017 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de judecată CF 5. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 30 martie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Conform dovezilor de înmânare aflate la filele 25-26din dosar, raportul a fost comunicat la data de6 aprilie 2017. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Prin încheierea nr. 9 din data de 15 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamanta A. împotriva încheierii pronunțate la termenul de judecată din data de 21 februarie 2017 în Dosarul nr. x/30/2015 al aceleiași instanțe . Recursul declarat de reclamantă și înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești este inadmisibilă, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale . Încheierea poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară.

În speță, se constată că prin Încheierea nr. 9 din data de 15 martie 2017 instanța nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea reclamantei A. de sesizare a Curții Constituționale, ci a înlăturat doar critica privind nesoluționarea acestui petit, motivat de faptul că discutarea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional a fost prorogată pentru termenul din data de 21 martie 2017. Dispozițiile legale mai sus redate sunt de strictă interpretare și au în vedere posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului în situația în care instanța respinge, prin încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Or, această ipoteză nu se regăsește în speța supusă analizei, dat fiind faptul că, prin Încheierea nr. 9 din data de 15 martie 2017,Curtea de Apel Timișoara nu s-a pronunțat, respectiv nu a respins solicitarea reclamantei A. de sesizare a Curții Constituționale, considerent pentru care respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 . Cu atât mai mult, se constată că, ulterior, la termenul de judecată din data de 21 martie 2017,instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457alin.

(1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac exercitate în condițiile stabilite de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii nr. 9 din data de 15 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.