ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2017

Decizia nr. 1171/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 22 iulie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. București și C. solicitând recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor realizate în acord și a sporului pentru condiții nocive.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 984 din 29 ianuarie 2016 a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 5311 din 26 octombrie 2016 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de revizuire reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1695 din 16 martie 2017 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, reținând că argumentele conținute în calea de atac nu se subsumează niciunuia dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 1-11 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuenta A., care a criticat faptul că instanțele nu au ținut cont de probele administrate și nu au inclus în recalcularea pensiei sporurile, prime și alte venituri obținute în acord individual. Nu a indicat motivul de recurs.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, a dispus prin rezoluția din 16 mai 2017 întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Raportul a fost întocmit și s-a dispus comunicarea lui, pentru ca părțile să depună puncte de vedere la raport, dovezile de comunicare aflându-se la filele 16-21 dosar.

Prin raport s-a apreciat că decizia atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă acestei căi de atac.

La data de 25 mai 2017, a fost înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere formulat de recurenta A., prin care a criticat pentru nelegalitate decizia recurată și a atașat un set de înscrisuri în dovedire.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 3 iulie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 95 din 8 decembrie 2016, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Prezentul litigiu are ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea unor venituri suplimentare salariului de bază.

Prin urmare, în litigiile de muncă și asigurări sociale, legea actuală de procedură civilă a prevăzut numai două grade de jurisdicție, ceea ce implică o hotărâre pronunțată în prima instanță, de tribunal, și o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului, de curtea de apel.

În speță, Decizia nr. 5311 din 26 octombrie 2016 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în calea de atac a apelului, fiind definitivă și nesusceptibilă de recurs.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că atât timp cât hotărârea supusă revizuirii, respectiv Decizia definitivă nr. 5311 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, nici hotărârea recurată, prin care a fost soluționată cererea de revizuire - Decizia 1695 din 16 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu are deschisă această cale de atac, legiuitorul nedorind să instituie, astfel, un nou grad de jurisdicție și o nouă cale de atac.

Față de cele sus menționate, Decizia civilă nr. 1695 din 16 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1695 din 16 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2017.