ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2973/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția civilă, la data de 18 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la recalcularea drepturilor sale de pensie stabilite prin Decizia nr. 93 din 17 februarie 2016, cu luarea în calcul a tuturor înscrisurilor din care rezultă un alt stagiu de cotizare și o altă vechime în profesia de avocat.

Tribunalul București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1675 din 10 martie 2017 a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată, și, pe fond, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaților, ca nefondată.

Prin decizia nr. 920 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1675 din 10 martie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 aprilie 2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la data de 18 august 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România, obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie stabilite prin Decizia nr. 93 din 17 februarie 2016.

Față de natura pretenției deduse judecății, se reține că aceasta se încadrează în sfera cererilor privitoare la asigurări sociale, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță, recursul este inadmisibil.

De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia civilă nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Totodată, este de reținut că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2018.