ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 16 decembrie 2015 și înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orșova, a solicitat obligarea acesteia la restituirea, în echivalent, a valorii lucrărilor executate în sumă de 418.540,71 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 55/2017 din 6 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orșova.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 914/2017 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 55 din 6 februarie 21017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483, art. 488 pct. 6 și următoarele C. proc. civ. și art. 6 CEDO.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că, în conformitate cu procesul-verbal nr. x încheiat la 18 februarie 2015 cu Unitatea Administrativ Teritorială Orșova, a executat "Lucrări de reînnoire a îmbrăcămintei șoselelor" în satul Șimian pentru modernizarea drumului DC 26 din această localitate și, întrucât era o situație de urgență fiind colmatată canalizarea ca urmare a unor prăbușiri de mal, zona fiind grav avariată în urma precipitațiilor din septembrie- octombrie 2014 "formându-se o acumulare însemnată de apă în partea de vest a străzii Traian din municipiul Orșova, ce amenința să distrugă în totalitate strada x" s-a solicitat societății să efectueze lucrări de construcții.

Astfel, în conformitate cu cele stabilite, s-a mobilizat pentru eliminarea aluviunilor din ogașul Traian, inclusiv cu utilaje suplimentare și în conformitate cu decizia definitivă a proiectantului, conform pct. 5 a procesului-verbal, Primăria Orșova a impus constructorului, S.C. A. S.R.L., să acționeze de urgență pentru decolmatarea ogașului Traian și pentru a crea prezumțiile unei soluții definitive de către proiectant.

Critica adusă deciziei recurate constă în faptul că instanța de apel nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, potrivit art. 22 C. proc. civ.. Astfel, instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt în cauză, considerentele deciziei făcând imposibilă examinarea legalității soluției pronunțată de instanța de apel, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Se invocă că instanța de apel a dat o proprie interpretare probelor administrate, reclamanții făcând dovada pretențiilor.

O altă critică este reprezentată de faptul că instanța de apel nu a dat eficiență juridică probei administrate direct în apel, care constă în copia certificată a procesului-verbal al ședinței Consiliului Local al Municipiului Orșova.

Recurenta-reclamantă arată că a solicitat instanței de apel să permită să facă dovada că lucrările sunt unele noi și fără legătură cu contractele preexistente, solicitând în acest sens audierea martorilor constând în reprezentanții pârâtei.

O altă concluzie greșită este în sensul că nu s-a făcut dovada că lucrările pretinse sunt altele decât cele care au făcut obiectul contractelor anterioare, iar pentru lămurirea acestei situații a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

În continuare recurenta-reclamantă expune situația de fapt privind încheierea contractului cu firma de proiectare Proiect Mehedinți S.A., care a executat proiectul și devizul confidențial, iar constructorul A. efectuează lucrarea. În final, Primăria Orșova nu mai încheie un contract nou cu constructorul căruia îi impusese să efectueze lucrarea și nici nu achită contravaloarea lucrărilor executate, situație ce rezultă din probatoriul administrat, atât la fond cât și la apel.

Apărarea pârâtei în sensul că lucrarea a fost executată de societatea B. S.R.L. nu poate fi reținută, acesta fiind un contract încheiat cu mult mai târziu.

De asemenea nici apărarea în sensul că lucrarea a fost executată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență sau de Șantierul Naval Orșova nu poate fi reținută.

Recurenta-reclamantă mai arată că a depus la dosarul cauze un inventar al lucrărilor efectuate de către societate în municipiul Orșova, iar cu referire la contractul nr. x/2014, arată că inventarul de lucrări este unul diferit.

În esență, recurenta-reclamantă susține că între contractul nr. x/2014 și contractul nr. x/2014 nu există asemănări, instanța nelămurind acest aspect, apreciind că, în mod nelegal, instanța a respins proba cu expertiză tehnică care să lămurească suprapunerile dintre cele două contracte.

Sub un alt aspect se mai susține că instanța de apel omite să observe temeiul juridic al acțiunii care nu este unul contractual, în lipsa căruia recurenta nu a putut emite facturi. Lucrarea executată este una impusă și nu contractată, iar lucrarea a presupus o semnificativa complexitate tehnica.

Astfel, urmare înțelegerii scrise cu pârâta privind execuția lucrării, a executat în totalitate lucrarea solicitată, fără însă ca Unitatea Administrativ Teritorială Orșova prin Primar, fără să efectueze plata lucrărilor deja executate.

În consecință, a considerat că urmare executării acestor lucrări și a refuzului Unității Administrative Teritorială Orșova de a le achita, are loc o îmbogățire fără justă cauză a acesteia din urmă.

În finalul memoriului de recurs, recurenta susține că pentru aflarea adevărului judiciar este necesară și audierea martorilor propuși care sunt reprezentanții intimatei-pârâte, doar așa putând fi respectate garanțiile unui proces echitabil, aspect în considerarea căruia solicită încuviințarea probei cu expertiză, martori și înscrisuri.

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Orșova a depus, la 28 martie 2018, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată în cauză, depus la data de 13 aprilie 2018, recurenta a solicitat înlăturarea susținerilor ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 24 mai 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 4 iunie 2018, recurenta depunând punct de vedere.

Prin suplimentul la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză, s-a reținut nulitatea recursului, fiind comunicat părților la 28 octombrie 2019, recurenta depunând punct de vedere pe acest aspect.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a anulat calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurenta-reclamantă nu a indicat normele de drept material presupus încălcate sau greșit aplicate de instanța de apel, ci a evocat aceleași motive de netemeinicie ca cele pe seama cărora și-a motivat apelul și apărările, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat prin decizia atacată.

Referitor la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt, se constată că dezvoltarea acestui motiv de recurs nu conține critici de nelegalitate care să permită incidența dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

În acest context, recurenta a făcut trimitere la probele cu expertiză tehnică și testimonială, care nu au fost încuviințate de instanța de apel, fără a prezenta critici de nelegalitate și legătura acestora cu prezenta cauză. De asemenea, recurenta-reclamantă face trimitere la proba cu înscrisuri administrată în cauză.

Prin urmare, se reține că motivele de recurs invocate nu constituie motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci sunt critici de netemeinicie a deciziei recurate, ce privesc modul în care instanța de apel a interpretat actul juridic dedus judecății și critici privind modul în care instanțele au apreciat probele administrate. Totodată, prezintă aspecte de fapt care țin de derularea relațiilor dintre părți, care nu pot fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În speță, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În consecință, se constată că recurenta-reclamantă nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel prin respingerea apelului reclamantei S.C. A. S.R.L..

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 914/2017 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 914/2017 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORȘOVA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.