ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2140/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 25 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. a chemat în judecată pârâta C. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.694.432,17 RON, aferentă facturilor nr. x din 6 iulie 2016 și 5822 din 12 decembrie 2016 neachitate de către pârâtă, ca urmare a încheierii contractului de furnizare și montaj echipamente nr. 362 din 30 martie 2015.

Prin sentința nr. 66/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată. Totodată, s-a dispus darea în debit a reclamantei, cu suma de 5.700 RON, reprezentând diferență onorariu de expert. De asemenea, s-a menționat că hotărârea este supusă recursului în 30 zile de la comunicare.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 640/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Totodată, s-a menționat că de la data comunicării deciziei începe să curgă termenul de apel, de 30 de zile.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că mențiunea căii de atac a recursului în dispozitivul sentinței atacate este inexactă, deoarece în cauza de față, având ca obiect o acțiune în pretenții, în valoare de 1.694.432,17 RON, sunt incidente prevederile art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum reclamanta a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, cale de atac neprevăzută de lege, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 457 alin. (3) din C. proc. civ., în aplicarea cărora a respins recursul ca inadmisibil.

Pârâta C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 640/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Craiova pentru a se pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității formulării căii de atac.

În susținerea motivului de casare invocat, a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și, totodată, a aplicat greșit prevederile art. 457 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că, deși s-a invocat excepția tardivității promovării căii de atac, instanța a soluționat cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, pe care a admis-o, operând, astfel, în favoarea intimatei o repunere în termenul de declarare a căii de atac.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat că reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 66 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, cu nesocotirea acestor prevederi, deoarece calea de atac prevăzută de lege era apelul.

În ceea ce privește dispozițiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ. a susținut că acestea nu sunt aplicabile cauzei, arătând, totodată, că, pentru a putea opera o repunere în termenul de declarare a căii de atac, trebuie ca inițial, calea de atac declarată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii, să fie la rândul său declarată în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 mai 2020 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a reiterat, pe de o parte, motivele de recurs, iar, pe de altă parte, a arătat că nu poate fi reținut argumentul exprimat de către magistratul-asistent referitor la faptul că recurenta nu ar putea exercita calea de atac a recursului, întrucât a mai fost deja formulată o asemenea cale de atac în prezenta cauză, fiind astfel încălcat principiul unicității căii de atac.

În primul rând, recurenta a susținut că aceasta nu a mai declarat anterior calea de atac a recursului, ci intimata S.C. A. S.R.L. a fost cea care a formulat în mod greșit recurs, calea de atac prevăzută de lege fiind apelul, motiv pentru care nu se poate considera că recurenta ar încălca principiul unicității căii de atac.

In al doilea rând, a susținut recurenta, nu poate fi reținută incidența acestui argument întrucât Curtea de Apel Craiova a avut, în baza art. 457 alin. (1) C. proc. civ., calitatea de instanță de apel, iar nu de instanță de recurs, chiar dacă în cauză a fost formulat în mod greșit recursul de către intimata S.C. A. S.R.L.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 29 septembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, față de dezvoltarea criticilor recurentei privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., art. 457 alin. (1) și (3) din același cod, norme de drept procesual, Înalta Curte reține că acestea pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și nu celui indicat de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea unor norme de drept material.

Criticând dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susține că trebuia analizată, mai întâi, excepția tardivității, apoi excepția inadmisibilității.

Or, deși, invocă aceste dispoziții legale, recurenta le interpretează greșit.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Astfel, Înalta Curte reține că excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară excepției tardivității, raportat la criteriul efectelor pe care cele două excepții tind să le realizeze, impunându-se preliminar determinarea cadrului procesual în care ar putea fi cercetată excepția tardivității.

În speță, reclamanta S.C. A. S.R.L., în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, a declarat recurs, iar nu apel, care era calea de atac legală, pe care l-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, așa cum prevede legea.

Critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", nu este întemeiată, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă o acțiune în pretenții, în valoare de 1.694.432,17 RON, iar mențiunile din dispozitivul hotărârii atacate nu sunt în concordanță cu dispozițiile art. 466 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârile pronunțate în primă instanță, pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".

Așadar, menționarea inexactă, de către tribunal, în dispozitivul hotărârii pronunțate, a căii de atac, ca fiind recurs, nu produce niciun efect asupra dreptului părților din litigiu de a formula calea de atac corectă, întrucât aceasta este stabilită de lege.

Conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., "Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege".

Această normă juridică se aplică în cazul existenței unei mențiuni inexacte în cuprinsul hotărârii atacate și este edictată pentru ca partea care exercită o cale de atac să nu fie prejudiciată, ca efect al mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac pe care o poate exercita.

Prin urmare, curtea de apel a făcut o aplicare corectă a acestor dispoziții legale.

În continuare, Înalta Curte reține că potrivit, art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar art. 97 pct. 1 C. proc. civ. dispune că "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

În speță, recursul vizează o decizie pronunțată în recurs de curtea de apel, prin care s-a respins ca inadmisibilă calea de atac.

Nu este permisă declararea căii de atac a recursului împotriva unui hotărâri prin care s-a soluționat un recurs, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Legalitatea căilor de atac înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot exercita alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 640/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.