ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1416/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 171.029,32 Euro, reprezentând diferența dintre suma de 203.325,87 Euro trimiși de acesta pârâtei pentru achiziționarea de imobile-terenuri pentru S.C. Agridunărea S.R.L. și suma de 32.296,55 Euro folosiți efectiv la achiziționarea de imobile-terenuri în numele societății, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției I Civile și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată la 6 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017*.

Prin sentința nr. 14/2019 din 6 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția puterii de lucru judecat și, în consecință, a fost respinsă acțiunea introductivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., iar prin decizia nr. 631/2019 din 5 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. a fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința nr. 6 din 28 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-au respins excepțiile autorității de lucru judecat, în parte, pentru pentru pretențiile care depășesc valoarea de 177.661,20 RON și cea a inadmisibilității, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, în parte, pentru pretențiile care fac obiectul cererii de chemare în judecată, în limita sumei de 177.661,20 RON și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant pentru capătul de cerere privind pretenții, în cuantum de 177.661,20 RON, ca fiind formulată pentru un capăt de cerere în situația căruia acționează autoritatea de lucru judecat și pentru capătul de cerere privind pretenții care depășesc valoarea de 177.661,20 RON, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 579/2020 din 18 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 6 din 28 mai 2020.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susținere a arătat, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 430 și urm. din C. proc. civ. și de art. 1349 din C. civ. potrivit căruia orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în speță sunt îndeplinite toate elementele răspunderii delictuale, situația de fapt fiind cu totul alta decât cea reținută de către instanța de apel.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, dosarul fiind înregistrat anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata B. a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

În speță, Înalta Curte constată că, deși prin memoriul de recurs vizând hotărârea atacată recurentul a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de textul legal citat.

Astfel, recurentul nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel pentru a fi incident art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Așadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat formal, urmărindu-se o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei hotărârii și a elementelor de fapt ale cauzei.

Argumentele recurentului exprimă dezacordul părții cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel și nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 din C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competență a instanței de recurs.

Recurentul tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, deși legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, care nu au fost respectate de către recurent, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 579/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 579/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.