ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1079/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 martie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru obligație de a face și pretenții.

Prin încheierea de ședință din 10.06.2022, reclamantul a precizat că solicită pretenții în cuantum de 3000 RON pentru lipsa de folosință a terenului primit în arendă, pentru care a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar.

Prin sentința civilă nr. 832 din 21 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., invocată de acesta prin întâmpinare.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată la data de 13 mai 2022 de reclamantul A., având ca obiect obligație de a face și pretenții, iar ajutorul public judiciar în cuantum de 215 RON acordat reclamantului prin încheierea de ședință din data de 23.09.2022 a rămas în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 152/A din 13 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2022, a fost respins apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 832/21.10.2022, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul pârât C., având ca obiect obligație de a face.

Prin încheierea de ședință din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova a suspendat judecarea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părților, precum și faptul că niciuna dintre părțile care aveau calitate procesuală în prezentul litigiu nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin decizia nr. 701 din 05 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat perimată judecata recursului formulat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 152/A/13.03.2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei nr. 701 din 05 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., prin care invocă aspecte de fapt din dosar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepțiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Cu privire la excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată de instanță, din oficiu.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (...) pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 09 decembrie 2024, de verificare și regularizare a cererii de recurs, instanța a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a adus la cunoștință faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului, în data de 16 decembrie 2024, prin intermediul adresei emise în data de 11 decembrie 2024, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia.

II. 2. Cu privire la excepția tardivității, invocată de instanță, din oficiu.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speță, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 701 a fost pronunțată în data de 05 noiembrie 2024, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova în data de 18 noiembrie 2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curți. Or, raportat la datele menționate, recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 11 noiembrie 2024.

În cauza de față, se constată și faptul că recurentul nu a invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îl fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal și nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

II. 3. Cu privire la excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de instanță, din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 701 din 05 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 152/A/13.03.2023, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2022.

Prin cererea de recurs, recurentul a reiterat motivele pentru care a învestit instanța cu acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, recurentul a făcut referire la situația de fapt a litigiului, fără a se raporta la soluția de perimare pronunțată în cauză de curtea de apel.

Înalta Curte reține, în acest sens, că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele Curții de Apel Craiova, la modalitatea în care a fost aplicată instituția perimării recursului, și nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurent a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, și fără avea legătură cu raționamentul curții de apel, nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția nulității recursului pentru netimbrare.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 701/2024 din 05 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 701/2024 din 05 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.