ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2085/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 402 m.p. situată în intravilanul orașului Strehaia, județul Mehedinți, cu vecini: N - rest proprietate, E - strada x, S - str. x, V - C., pe care o ocupă fără drept; cu cheltuieli de judecată. În temeiul art. 72 și al art. 73 C. proc. civ., reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a vânzătorului D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta din urmă, în ipoteza în care se va admite acțiunea principală, să-i restituie contravaloarea suprafeței de teren calculată la prețul zilei și despăgubiri reprezentând repararea prejudiciului suferit ca urmare a evicțiunii, respectiv contravaloarea investiției realizate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Sentința pronunțată de Judecătoria Strehaia Prin sentința civilă nr. 687 din 16 septembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., invocată de pârât; a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului B., având ca obiect revendicare, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a fost respinsă cererea de chemare în garanție a numitei D., formulată de pârât; a fost obligat reclamantul A. la plata sumei de 1500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, către pârât.

Decizia pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă Prin decizia nr. 372, pronunțată la data de 30 mai 2023, în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 687 din 16 septembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., având ca obiect revendicare imobiliară.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă Prin decizia nr. 381 din data de 21 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 372 din 30 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., având ca obiect revendicare imobiliară; a fost obligat recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contestație în anulare Prin decizia nr. 568 din 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 381 din 21 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul B.; a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul B..

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în revizuire Prin încheierea nr. 137 din 5 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de revizuentul-petent A. împotriva membrilor completului de judecată nr. C3CIV, constituit din doamnele judecător E., F. și G.. Prin decizia nr. 801 din 10 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din 11 decembrie 2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 568 din 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimatul B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii nr. 137 din 5 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, a formulat recurs, neîntemeiat în drept, revizuentul A.. Recurentul invocă dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., ale art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 124 alin. (2) din Constituție și susține lipsa de imparțialitate a judecătorilor recuzați, care s-au transformat în apărătorii părții adverse și au aprobat tot ce susținea aceasta, cu scopul de a păstra soluțiile nelegale ale magistraților de la Judecătoria Strehaia. Afirmă că, deși prin cererea de recuzare din data de 5 decembrie 2024 a învederat că, în ședința din data de 21 mai 2024, Completul C3 i-a încălcat dreptul la apărare, aspect ce reiese din înregistrarea audio a ședinței de judecată, și nu a consemnat în preambulul deciziei pronunțate faptul că nu i-a fost acordat cuvântul în replică, completul care a soluționat cererea de recuzare a respins-o pe nedrept. Mai susține că prin încheierea atacată nu s-a observat că judecătorii recuzați au respins cererea de probatorii, respectiv solicitarea de atașare a dosarului nr. x/2001 al Judecătoriei Strehaia. Învederează că în ședința din data de 21 mai 2024, Completul 3 a încălcat dispozițiile art. 492 C. proc. civ. întrucât putea considera certificatul de moștenitor nr. x/1968 ca fiind act nou în recurs.

Apărările formulate În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată la data de 20 noiembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului. La termenul stabilit, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport cu excepția de nulitate, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.." Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la reluarea motivelor pentru care recurentul apreciază imparțialitatea completului de judecată împotriva căruia a formulat cerere de recuzare, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale aplicabile. Înalta Curte reține, astfel, că susținerile formulate, privind încălcarea dreptul la apărare al petentului și lipsa consemnării în preambulul deciziei pronunțate a faptului că nu i-a fost acordat cuvântul în replică, nu pot face obiectul analizei specifice controlului judiciar în prezenta fază procesuală, întrucât recurentul nu deduce, spre examinare, o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Or, simpla repunere în discuție a exact acelorași susțineri formulate în cererea de recuzare, fără a combate, de o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea recurată în legătură cu aceste aspecte, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate. Nici afirmațiile conform cărora, prin încheierea atacată nu s-a observat că judecătorii recuzați au respins cererea de probatorii, respectiv solicitarea de atașare a dosarului nr. x/2001 al Judecătoriei Strehaia, și au încălcat dispozițiile art. 492 C. proc. civ., întrucât se putea considera certificatul de moștenitor nr. x/1968 ca fiind act nou în recurs, nu pot face obiectul analizei specifice controlului judiciar în prezenta fază procesuală, deoarece aceste motive nu au fost invocate prin cererea de recuzare formulată. Astfel, instanța de recurs constată că, în susținerea cererii de recuzare, petentul a invocat incompatibilitatea absolută a membrilor completului de judecată C3 IV întrucât au pronunțat decizia nr. 381 din 21 mai 2024, în dosarul nr. x/2021 și faptul că președintele completului de judecată i-a încălcat dreptul la apărare întrucât nu i-a acordat cuvântul în replică la momentul dezbaterilor. Pentru considerentele expuse, reținând că în cauza pendinte nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.