ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2017

Deliberând asupra cererilor de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâților B., C. și D., în solidar, la plata sumei de 685.625,96 RON, cu titlu de prejudiciu adus societății reclamante.

S-a arătat că, prin sentința civilă nr. 1467/17.12.2010 Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus ca suma de 16.322 RON reprezentând contravaloarea deplasării lichidatorului judiciar și colaboratorilor acestuia nu poate fi dedusă din fondurile încasate, urmând a fi atribuită creditorilor. Totodată, în loc de suma de 637.785,50 RON reprezentând contravaloarea prestării serviciilor legate de executări, evaluări, expertize, contabilitate, onorariu avocat va fi dedusă doar suma de 145.838, diferența de 491.947,50 RON urmând a fi distribuită creditorilor. De asemenea, în loc de suma de 77.190,77 RON va fi provizionată doar suma de 40.000 RON, diferența de 37.190,77 RON urmând a fi distribuită creditorilor.

Pârâții B. și C. au solicitat chemarea în garanție a celor trei asiguratori cu care au încheiat polițe de asigurare, respectiv S.C. Euroins România Asigurare-Reasigurare S.A., E. și F..

Prin sentința civilă nr. 381 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția prescripției cererii de chemare în garanție și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții B., C. și D. împotriva chemaților în garanție S.C. Euroins Romania Asigurare-Reasigurare S.A., E. S.A. și F.. Soluția a fost pronunțată cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Totodată a fost fixat termen pentru continuarea judecății.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în denumirea și dispozitivul hotărârii civile nr. 381 din 28 septembrie 2015, astfel că în loc de "sentință", cum a fost consemnat, hotărârea va purta titulatura de încheiere, iar în dispozitivul hotărârii propoziția "cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare", cum greșit a fost consemnat s-a trecut "cu drept de apel odată cu fondul".

Ulterior, după pronunțarea hotărârii nr. 381/28.09.2015, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a procedat la continuarea judecării cauzei având ca obiect pretenții, iar prin încheierea din 16 mai 2016, a dispus suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, în temeiul art. 413 alin. (2) C. proc. civ., până la soluționarea dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

Împotriva hotărârii nr. 381 din 28 septembrie 2015 a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, au formulat apel pârâtul C. și apel incident pârâta B., care au fost soluționate prin decizia nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în sensul respingerii apelului principal promovat de apelantul-pârât C., ca tardiv formulat. Totodată a fost respins apelul incident formulat de pârâta B., ca fiind rămas fără efect.

La data de 22 iulie 2016 recurenții-pârâți B. și C. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

La data de 11 octombrie 2016, recurentul-pârât D. a formulat recurs incident, prin care a arătat că aderă la cererea de recurs formulată de recurentul-pârât C..

Recursul recurenților-pârâți B. și C. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În cuprinsul acestuia, recurenții-pârâți au solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel Bacău. Totodată, s-a susținut că au fost aplicate greșit normele procedurale reprezentate de art. 64 alin. (4) coroborate cu art. 74 alin. (2) C. proc. civ., precum și normele cu privire la calculul termenului de prescripție.

Recurenții-pârâți au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție, acest aspect reprezentând în opinia lor cel mult un motiv de admitere a apelului și nu un motiv de invocare a excepției tardivității formulării apelului. S-a mai arătat că aceste aspecte au fost prezentate instanței de apel prin note scrise, însă argumentele nu au fost analizate de către instanța de control judiciar, ceea ce determină nulitatea hotărârii recurate.

În plus, recurenții-pârâți au învederat că soluția instanței de apel este nelegală deoarece natura juridică a sentinței nr. 381 din 28 septembrie 2015 a Tribunalului Bacău nu poate fi asimilată unei încheieri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.

Prin recursul incident formulat, recurentul D. a precizat că aderă la cererea de recurs formulată de recurentul C., solicitând admiterea recursului declarat de acesta și a recursului incident, urmând a se constata nulitatea, nelegalitatea și netemeinicia deciziei civile nr. 685 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău, solicitând în consecință instanței să dispună casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.

În motivarea recursului incident, recurentul-pârât D. a susținut că hotărârea pronunțată de tribunal este lovită de nulitate relativă, întrucât a fost dată în condițiile în care procedura de citare a fost viciată în privința sa, acest motiv de recurs încadrându-se în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că decizia recurată nu a soluționat și apelul incident pe care l-a formulat, aspect care conduce la nulitatea de drept a hotărârii recurate, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, a susținut că cererea de apel formulată de C. nu este tardivă, în raport cu dispozițiile art. 74 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 64 alin. (2) C. proc. civ.. Acest motiv de recurs a fost încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, recurentul-pârât a susținut că sentința civilă nr. 381/28.09.2015 a Tribunalului Bacău a fost pronunțată în cadrul unui litigiu, separat de restul capetelor de cerere ce formează obiectul acestui dosar. Din această perspectivă, se susține că instanța de fond putea pronunța o încheiere, atacabilă odată cu fondul, potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

Tot în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că cererea de chemare în garanție nu este prescrisă, în raport cu dispozițiile art. 72 și art. 73 C. proc. civ.

Intimata S.C. F. S.A. a depus la doar întâmpinare la recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C., prin care a arătat că motivele invocate de aceștia nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. solicitând, în consecință, anularea sau respingerea recursului printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților.

Și intimata-reclamantă A. S.A. a depus la dosar întâmpinare la recursurile formulate de recurenți, prin care a invocat excepția inadmisibilității acestora, în raport cu faptul că dată fiind natura hotărârii pronunțate de Tribunalul Bacău la data de 28 septembrie 2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 12 noiembrie 2015, rezultă că prima hotărâre poate fi atacată doar odată cu fondul. În plus, s-a susținut că întrucât încheierea din 28 septembrie 2015 are valență unei încheieri de admitere în principiu, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată decât odată cu hotărârea ce se va pronunța supra fondului litigiului. Însă, litigiul nu a fost soluționat deoarece la termenul din 16 mai 2016, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. În consecință, intimata-reclamanta a susținut că încheierea din 28 septembrie 2015 nu poate fi atacată înainte ca instanța să repună cauza pe rol și să o judece, pronunțând o hotărâre judecătorească.

În susținerea excepției inadmisibilității, au fost invocate și dispozițiile art. 64, art. 65 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 72 alin. (1), art. 74, art. 123 același cod.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după care, prin încheierea din camera de consiliu din data de 4 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 26 aprilie 2017 recurentul D. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a susținut că recursul său este admisibil în principiu, solicitând în consecință admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

De asemenea, și recurenții B. și C. au formulat punct de vedere asupra raportului prin care au solicitat să se constate admisibilitatea în principiu a recursului lor.

Analizând recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C., prin raportare la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Recursul recurenților-pârâți B. și C. are ca obiect decizia civilă nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care instanța de apel a respins ca tardiv apelul principal și ca rămas fără efect apelul incident.

Apelul a fost formulat cu privire la cererea de chemare în garanție, care a fost respinsă ca prescrisă, prin sentința nr. 381/2015 din 28 septembrie 2015 a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, fiind îndreptată ulterior prin încheierea din 12 noiembrie 2015 a Tribunalului Bacău, în sensul că în loc de "sentință", cum a fost consemnat, hotărârea va purta denumirea de "încheiere", iar cu privire la calea de atac consemnată respectiv "cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare", s-a trecut "cu drept de apel odată cu fondul".

Analizând actele dosarului, se constată că Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție, fără a exista o încheiere de admitere în principiu, așa cum prevăd dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. civ., încheiere care, potrivit art. 64 alin. (3) același cod ar fi putut fi atacată odată cu fondul, iar potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în cazul respingerii ca inadmisibilă ar fi putut fi atacată în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă, iar calea de atac ar fi numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel.

În speță, situația analizată în recursul pendinte nu se încadrează în ipotezele reglementate la art. 64 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reține că în cauză nu a fost pronunțată o încheiere de admitere în principiu a cererii de chemare în garanție, fiind omisă această etapă de către Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel încât nu pot fi incidente dispozițiile art. 64 alin. (3) C. proc. civ., care ar fi permis atacarea încheierii odată cu fondul.

Totodată, încheierea nr. 381/2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 12 noiembrie 2015 a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu se încadrează nici în ipoteza reglementată la art. 64 alin. (4) C. proc. civ., întrucât în speță nu există o soluție de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, care să facă posibilă incidența acestui text de lege.

În consecință, conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții B. și C..

În ceea ce privește recursul incident formulat de pârâtul D., Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că, dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal, art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilind dependența soluției dată recursului incident de soluția dată recursului principal, precum și faptul că recursului principal promovat de pârâții B. și C. urmează să i se aplice sancțiunea inadmisibilității, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de pârâtul D. a rămas fără efect.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul pârâților B. și C., și să constate ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul D., conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 472 alin. (2) același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Constată că recursul incident declarat de pârâtul D. împotriva aceleiași decizii a rămas fără efect.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2017.