ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanții UAT comuna Țibana, Primăria comunei Țibana și Primarul comunei Țibana au chemat în judecată pe pârâții S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar și B., solicitând instanței anularea/constatarea nulității relative a contractului de vânzare încheiat la data de 1 noiembrie 2016 și autentificat sub nr. x de Societatea Profesională Notarială C., pentru cauza de nulitate relativă prevăzută la art. 1248 alin. (1) și (2), art. 1251 teza a II-a și art. 1252 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1017/2017 din 18 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă s-a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Țibana, Consiliul Local al Comunei Țibana, Primăria Comunei Țibana și Primarul Comunei Țibana au declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 916/2017 din 18 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului B. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Prin cererea înregistrată la 28 martie 2018, reclamanții Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Țibana, Consiliul Local al Comunei Țibana, Primăria Comunei Țibana și Primarul Comunei Țibana au declarat recurs împotriva deciziei nr. 916 din 18 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere la raport, reclamanții Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Țibana, Consiliul Local al Comunei Țibana, Primăria Comunei Țibana și Primarul Comunei Țibana au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea din 12 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Țibana, Consiliul Local al Comunei Țibana, Primăria Comunei Țibana și Primarul Comunei Țibana privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La 14 martie 2019, PRIMĂRIA COMUNEI ȚIBANA, PRIMARUL COMUNEI ȚIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ȚIBANA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚIBANA au declarat recurs împotriva încheierii din 12 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții au solicitat, în esență, admiterea recursului, apreciind că instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut și, că, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.

Analizând excepția tardivității declarării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Termenul de recurs instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 14 martie 2019, iar în raport de data pronunțării încheierii recurate, la 12 februarie 2019, acesta a fost formulat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțare, fapt ce atrage sancțiunea decăderii părților din dreptul de a mai exercita calea de atac, recursul fiind lipsit de funcția sa procesuală, instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

Distinct de cele reținute, este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțarea hotărârii atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de recurenții-reclamanți PRIMĂRIA COMUNEI ȚIBANA, PRIMARUL COMUNEI ȚIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ȚIBANA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚIBANA împotriva încheierii din 12 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Constatând culpa procesuală a recurenților PRIMĂRIA COMUNEI ȚIBANA, PRIMARUL COMUNEI ȚIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ȚIBANA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚIBANA în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatului B. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării recurenților-reclamanți PRIMĂRIA COMUNEI ȚIBANA, PRIMARUL COMUNEI ȚIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ȚIBANA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚIBANA la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenții-reclamanți PRIMĂRIA COMUNEI ȚIBANA, PRIMARUL COMUNEI ȚIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ȚIBANA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚIBANA împotriva încheierii din 12 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurenții-reclamanți PRIMĂRIA COMUNEI ȚIBANA, PRIMARUL COMUNEI ȚIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ȚIBANA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚIBANA la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.