ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9219/2009

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Severin la data de 18 aprilie 2005, reclamanții P.D., P.V. și D.S. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Turnu Severin și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Tr. Severin. Prin sentința civilă nr. 2406 din 18 mai 2005, Judecătoria Tr. Severin a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, calificând acțiunea ca fiind o cerere întemeiată pe Legea 10/2001. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 4104 /2005.

La data de 10 noiembrie 2005, prin sentința civilă nr. 1146, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tr. Severin, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului. Tribunalul Mehedinți a avut în vedere precizarea reclamantului P.D., în sensul că temeiul de drept al cererii îl constituie dispozițiile art. 480 C. civ. Prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mehedinți, reținând că, așa cum rezultă din toate actele dosarului, cadrul juridic stabilit de părți prin cererile aflate la dosar și întâmpinările formulate, este acela al Legii nr. 10/2001.

La Tribunalul Mehedinți cauza a fost înregistrată sub nr. 2647 din 20 martie 2006. în ședința publică din 9 mai 2006, la cererea pârâtei SC C. SA, au fost introduse în cauză Primăria Tr. Severin și A.V.A.S. București, în vederea identificării unității competente cu soluționarea cererii, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001. Prin sentința civilă nr. 25 din 16 ianuarie 2007, Tribunalul Mehedinți a respins cererea formulată de reclamant. S-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, însă reclamantul, prin apărător, a învederat expres că solicită soluționarea acțiunii exclusiv în raport de dispozițiile art. 480 C. civ., așa încât, instanța este ținută să respecte cauza juridică a cererii de chemare în judecată, în caz contrar fiind încălcat principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

S-a apreciat că acțiunea în revendicare pe drept comun este inadmisibilă și s-a respins acțiunea reclamanților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia nr. 674 din 12 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a desființat sentința civilă apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a motivat că hotărârea prin care s-a statuat de către Curtea de Apel Craiova asupra conflictului de competență (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2006) a devenit irevocabilă prin nerecurare, având caracter obligatoriu pentru instanța desemnată, care nu mai are posibilitatea de a-și verifica competența, întrucât acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat.

Prin urmare, Tribunalul Mehedinți avea obligația de a soluționa cauza potrivit încadrării juridice determinată prin regulatorul de competență, respectiv în cadrul procesual fixat prin Legea nr. 10/2001. S-a mai arătat că în rejudecare, tribunalul urmează să analizeze acțiunea din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001, având în vedere refuzul unității deținătoare SC C. SRL de a soluționa parțial notificarea formulată de: reclamanți, cu privire la partea din imobil ce este evidențiată în patrimoniul său, așa cum s-a stabilit obligatoriu prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în regulatorul de competență. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 2736.3/101/2006.

Rejudecând litigiul, prin sentința civilă nr. 520 din 01 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinți a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. București. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.D. și P.V.D. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Drobeta Turnu Severin. A respins acțiunea reclamanților P.D. și P.V.D. față de Primăria Drobeta Turnu Severin și A.V.A.S. București. A respins acțiunea reclamantei D.S. A fost obligată SC C. SRL Drobeta Turnu Severin să emită decizie sau dispoziție referitoare la acordarea de despăgubiri reclamanților P.D. și P.V.D., în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată conform despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv autoarei reclamanților P.D.

și P.V.D., pentru terenul în suprafață de 242 mp (din cei 392 mp, din care 150 mp s-au restituit în natură) și construcțiile existente pe acest teren, situat în Drobeta Turnu Severin. În motivarea deciziei s-a reținut că pârâta SC C. SRL este societate comercială integral privatizată, iar imobilul în litigiu face parte în mod legal din patrimoniul acesteia, astfel că, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură nu este posibilă întrucât privatizarea integrală a fost realizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar pârâta este dobânditoare de bună credință. Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și că se impune obligarea SC C. SRL să emită dispoziție sau decizie motivată, prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanților în condițiile legii speciale pentru suprafața de 242 m.p.

și construcțiile existente pe acest teren, pârâta A.V.A.S. neavând calitate procesuală. S-a reținut totodată că reclamanta D.S. nu a făcut dovada calității de moștenitoare a autoarei T.G. Împotriva cestei sentințe au declarat apel reclamantul P.D. și pârâta SC C. SRL. Prin Decizia civilă nr. 148 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București, a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat A.V.A.S. București să emită decizie sau dispoziție referitoare la acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale, pentru imobilul situat în Dr.

Tr. Severin, compus din construcții și teren în suprafață de 242 m.p. A fost respinsă cererea de restituire în natură și acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Dr. Tr. Severin și SC C. SRL., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței, Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Între pârâta SC C. SRL și cele două fonduri ale proprietății, ale căror drepturi și obligații au fost preluate de către A.V.A.S. București, nu a avut loc o înstrăinare a imobilului, ci o vânzare-cumpărare de acțiuni pe care Statul le deținea în capitalul social, privatizarea având loc integral, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, astfel că, la data apariției Legii nr. 10/2001, bunul în litigiu era înregistrat în mod legal în patrimoniul SC C. SRL.

Susținerile apelantului reclamant în sensul că imobilul în litigiu nu a ieșit în mod legal din patrimoniul Municipiului Dr. Tr. Severin și a fost evidențiat mod abuziv și ilegal în patrimoniul fostei întreprinderi de stat, respectiv al SC C. SRL au fost înlăturate de instanța de apel cu motivarea că bunul este evidențiat în patrimoniul societății în baza dispozițiilor art. 16-24 din Legea nr. 15/1990, cât și a H.G. nr. 1040/1990. S-a mai reținut că, potrivit Legii nr. 10/2001, unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată asupra bunului care face obiectul legii, fie entitatea care are înregistrat în patrimoniul său un asemenea bun, dispoziții în raport de care Primăria Dr.

Tr. Severin nu are calitate de unitate deținătoare, această calitate având-o SC C. SRL. Curtea de Apel a apreciat însă că^ fată de prevede art. 21 și art. 27 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. București are calitate procesuală pasivă, având obligația legală" să propună reclamanților măsurile reparatorii în echivalent pentru imobilul pentru care aceștia au făcut dovada proprietății. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs A.V.A.S. și reclamantul P.D. 1 Reclamantul P.D. critică decizia instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: Restituirea în natură a imobilului este posibilă deoarece în evidențele Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin nu există nici o probă care să dovedească că imobilul care a aparținut autorilor reclamantului a fost transmis unor persoane fizice sau juridice.

La rândul său, SC C. SRL nu deține nici un act din care să rezulte că ar fi dobândit un drept de administrare asupra acestui bun. În aceste condiții, neexistând o evidențiere legală a bunului în patrimoniul fostei întreprinderi de stat transformată în societate comercială, instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001. 2. Prin recursul declarat, A.V.A.S. formulează următoarele critici întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Acțiunea este inadmisibilă față de A.V.A.S. deoarece nici reclamantul și nici SC C. SA au înaintat notificarea formulată către A.V.A.S., astfel încât în mod nelegal instanța de apel a stabilit în sarcina A.V.A.S.

o obligație nelegală și imposibil de executat. Se mai arată că, prin stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii conform expertizei efectuată în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) și art. 16 pct. 6 capitolul III din Legea nr. 247/22 iulie 2005, din analiza acestor texte legale rezultând că A.V.A.S. nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente – C.C.S.D. , conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente: Imobilul în litigiu, situat în municipiul Dr.

Tr. Severin a aparținut autoarei reclamanților P.D. și P.V., defuncta T.G. și a fost donat de aceasta către Sfatul Popular Tr. Severin prin contractul de donație autentificat sub nr. 712 din 10 iulie 1962 de Notariatul de Sat al Raionului Tr. Severin. Prin sentința civilă nr. 1306 din 17 martie 2004, rămasă irevocabilă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis acțiunea formulată de reclamanții P.D. și P.V. în contradictoriu cu Primăria Tr. Severin și a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 712 din 10 iulie 1962. În temeiul Legii 10/2001, prin notificarea nr. 57/E/2001, P.D. și P.V. au solicitat Primarului municipiului Drobeta Tr. Severin restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin (un teren loc de casă în suprafață de 392 mp și clădirea existentă pe acest teren).

Prin dispoziția nr. 205/2005, Primarul municipiului Drobeta Tr. Severin a restituit în natură petenților o suprafață de 150 mp din terenul solicitat și a dispus comunicarea către SC C. SA a notificării și a actelor aferente acesteia „prin care notificanții au făcut dovada calității de moștenitori și proprietari ai bunului imobil în vederea repunerii în situația anterioară actului de donație anulat prin hotărâre judecătorească sau acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de dispozițiile legii pentru fracția de imobil deținută de societate." Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 54 din 24 februarie 1994, F.P.P. V Oltenia a vândut Asociației C. Programul acțiunilor salariaților" un număr de 10.479 acțiuni reprezentând 30% din capitalul social de stat al SC C. SA, iar Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 104 din 13 februarie 1994, F.P.S.

a vândut aceluiași cumpărător un număr de 24.450 acțiuni reprezentând 70% din capitalul social al societății. Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, SC C. SRL (pe parcursul soluționării litigiului, societatea și-a schimbat forma juridică din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată), era o societate integral privatizată.

Potrivit art. 29 din Legea 10/2001, „pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate"; în cazul acestor imobile, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea." Prin Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 publicată în M. Of.

nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii 247/2005 și a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea 10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Față de prevederile art. 1 alin. (3) din Legea 47/1992, decizia pronunțată de Curtea Constituțională este obligatorie, astfel încât în prezenta cauză, instanța de recurs are drept premisă neconstituționalitatea textului de lege menționat în sensul celor reținute prin decizia instanței de control constituțional. Prin urmare, interesează sub aspectul modalității de restituire (în natură sau prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.

Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea 10/2001 prin raportare la Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale, rezultă că, prin excepție de la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii 10/2001 consacrată expres de art. 7 din Lege, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent. Pera contrarie^ imobilele^evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, care nu au fost preluate cu titlu valabil, vor fi restituite în natura persoanei îndreptățite, în aplicarea principiului priorității acestei modalități de restituire pentru imobilele al căror regim juridic intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001.

Î n cauză, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 1306 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin s-a constatat nulitatea absolută a actului juridic în temeiul căruia statul dobândise imobilul în litigiu, urmează a se reține că preluarea bunului nu s-a făcut cu titlu valabil, neputându-se astfel reține incidența prevederilor art. 29 din Legea 10/2001. Apărările intimatei SC C. SRL privind deținerea imobilului cu titlu legal, buna sa credință și inopozabilitatea sentinței civile nr. 1306 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nu sunt fondate, urmând a fi înlăturate. Nu există nici o probă la dosar care să ateste că imobilul ar fi intrat cu titlu valabil în patrimoniul intimatei.

Astfel, pe de o parte, Statul nu a deținut imobilul în litigiu în baza unui titlu valabil de proprietate (aspect stabilit de instanța de judecată prin hotărârea menționată), iar pe de altă parte, din adresa din 03 noiembrie 2009 emisă de Primăria mun. Dr. Tr. Severin SC C. SRL ca și din adresele din 05 ianuarie 2009, ale M.I.R.A. – A. N. rezultă că imobilul nu a făcut obiectul transferului din proprietatea unității administrativ-teritoriale către I.C.S.A., în prezent SC C. SRL. Dispozițiile art. 20 din Legea 15/1990 nu pot duce la o altă concluzie. Potrivit acestora, societățile comerciale constituite prin reorganizarea fostelor unități economice de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor numai dacă acestea nu le-au fost atribuite cu alt titlu.

Or, în cauză, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul intimatei SC C. SRL, în lipsa oricărui titlu. Tot astfel, imobilul nefiind dobândit de intimată printr-un act juridic de înstrăinare cu titlu particular încheiat în cadrul procesului de privatizare, nu sunt aplicabile prevederile art. 46 din Legea 10/2001 iar buna credință a pârâtei este lipsită de relevanță. Nici împrejurarea că aceasta nu a fost parte în sentința civilă nr. 1306 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nu poate constitui un temei pentru respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, deoarece dreptul reclamanților de a beneficia de această modalitate de restituire a imobilului nu se naște în temeiul hotărârii judecătorești menționate.

Prin urmare, constatând că imobilul în litigiu, aflat în prezent în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, nu a fost preluat cu titlu valabil, în temeiul art. 7 din Legea 10/2001 și prin interpretarea art. 29 din Legea 10/2001 în sensul reținut prin Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului în litigiu. Față de modalitatea de reparație la care sunt îndreptățiți reclamanții, înalta Curte constată lipsa calității procesuale pasive a A.V.A.S. și apreciază că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs care vizau inadmisibilitatea cererii în raport cu această pârâtă precum și pe ceva prin care se susținea încălcarea dispozițiile art. 13 alin. (1) și art. 16 pct. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247 din 22 iulie 2005. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica în parte decizia recurată în sensul că: În temeiul art. 296 C. proc. civ. va admite apelul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinței civile nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți și va respinge apelul declarat de SC C. SRL împotriva aceleiași sentințe. Sentința apelată va fi modificată în parte în sensul că pârâta SC C. SRL va fi obligată să restituie în natură imobilul în suprafață de 242 mp și construcțiile existente pe acestea, situat în Drobeta Turnu Severin. Va fi menținută dispoziția din decizia recurată privind respingerea acțiunii față de Primăria Municipiului Dr. Tr.

Severin precum și dispozițiile din sentința civilă nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți privind admiterea excepției calității procesuale pasive a A.V.A.S. și respingerea acțiunii formulate de reclamanta D.S., această din urmă dispoziție a instanței neconstituind obiect al criticilor formulate în căile de atac exercitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta A.V.A.S. și de reclamantul P.D. împotriva Deciziei nr. 148 din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Modifică în parte decizia. Admite apelul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinței civile nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți. Schimbă în parte sentința civilă nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, în sensul că obligă pârâta SC C. SRL să restituie în natură imobilul în suprafață de 242 mp și construcțiile existente pe acestea, situat în Drobeta Turnu Severin. Respinge apelul declarat de SC C. SRL împotriva aceleiași sentințe. Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2009.