ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9219/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9219/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu

Severin la data de 18 aprilie 2005, reclamanții P.D., P.V. și D.S. au chemat în

judecată pe pârâta SC C. SRL Turnu Severin și au solicitat instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să le lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în Tr. Severin.

Prin sentința civilă nr. 2406

din 18 mai 2005, Judecătoria Tr. Severin a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Mehedinți, calificând acțiunea ca fiind o cerere întemeiată pe

Legea 10/2001.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 4104 /2005.

La data de 10

noiembrie 2005, prin sentința civilă nr. 1146, Tribunalul Mehedinți a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tr. Severin, a

constatat existența unui conflict negativ de competență și a înaintat

cauza Curții de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului.

Tribunalul Mehedinți a avut în

vedere precizarea reclamantului P.D., în sensul că temeiul de drept al cererii

îl constituie dispozițiile art. 480 C. civ.

Prin Decizia nr. 2 din 17

ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova a stabilit competența de soluționare a

acțiunii în favoarea Tribunalului Mehedinți, reținând că, așa cum rezultă din

toate actele dosarului, cadrul juridic stabilit de părți prin cererile aflate

la dosar și întâmpinările formulate, este acela al Legii nr. 10/2001.

La Tribunalul Mehedinți cauza a

fost înregistrată sub nr. 2647 din 20 martie 2006.

în ședința publică din 9 mai

2006, la cererea pârâtei SC C. SA, au fost introduse în cauză Primăria Tr.

Severin și A.V.A.S. București, în vederea identificării unității competente cu

soluționarea cererii, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 25 din 16

ianuarie 2007, Tribunalul Mehedinți a respins cererea formulată de reclamant.

S-a reținut că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, însă reclamantul, prin apărător, a

învederat expres că solicită soluționarea acțiunii exclusiv în raport de

dispozițiile art. 480 C. civ., așa încât, instanța este ținută să respecte

cauza juridică a cererii de chemare în judecată, în caz contrar fiind încălcat

principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

S-a apreciat că acțiunea în

revendicare pe drept comun este inadmisibilă și s-a respins acțiunea

reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, iar prin Decizia nr. 674 din 12 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a desființat sentința civilă apelată și

s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a motivat că hotărârea prin

care s-a statuat de către Curtea de Apel Craiova asupra conflictului de

competență (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2006) a devenit irevocabilă prin

nerecurare, având caracter obligatoriu pentru instanța desemnată, care nu mai

are posibilitatea de a-și verifica competența, întrucât acest aspect a fost

stabilit cu putere de lucru judecat.

Prin urmare, Tribunalul

Mehedinți avea obligația de a soluționa cauza potrivit încadrării juridice

determinată prin regulatorul de competență, respectiv în cadrul procesual fixat

prin Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat că în rejudecare,

tribunalul urmează să analizeze acțiunea din perspectiva dispozițiilor Legii nr.

10/2001, având în vedere refuzul unității deținătoare SC C. SRL de a soluționa

parțial notificarea formulată de: reclamanți, cu privire la partea din imobil

ce este evidențiată în patrimoniul său, așa cum s-a stabilit obligatoriu prin

decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în regulatorul de competență.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Mehedinți sub nr. 2736.3/101/2006.

Rejudecând litigiul, prin

sentința civilă nr. 520 din 01 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinți a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. București.

A admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții P.D. și P.V.D. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL

Drobeta Turnu Severin.

A respins acțiunea reclamanților

P.D. și P.V.D. față de Primăria Drobeta Turnu Severin și A.V.A.S. București.

A respins acțiunea reclamantei D.S.

A fost obligată SC C. SRL

Drobeta Turnu Severin să emită decizie sau dispoziție referitoare la acordarea

de despăgubiri reclamanților P.D. și P.V.D., în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată conform despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv autoarei reclamanților P.D. și P.V.D., pentru

terenul în suprafață de 242 mp (din cei 392 mp, din care 150 mp s-au restituit

în natură) și construcțiile existente pe acest teren, situat în Drobeta Turnu

Severin.

În motivarea deciziei s-a

reținut că pârâta SC C. SRL este societate comercială integral privatizată, iar

imobilul în litigiu face parte în mod legal din patrimoniul acesteia, astfel

că, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

restituirea în natură nu este posibilă întrucât privatizarea integrală a fost

realizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar pârâta este

dobânditoare de bună credință.

Instanța a apreciat că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și că se impune

obligarea SC C. SRL să emită dispoziție sau decizie motivată, prin care să

propună acordarea de despăgubiri reclamanților în condițiile legii speciale

pentru suprafața de 242 m.p. și construcțiile existente pe acest teren, pârâta

A.V.A.S. neavând calitate procesuală.

S-a reținut totodată că

reclamanta D.S. nu a făcut dovada calității de moștenitoare a autoarei T.G.

Împotriva cestei sentințe au

declarat apel reclamantul P.D. și pârâta SC C. SRL.

Prin Decizia civilă nr. 148 din 10

aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate, a schimbat în

parte sentința apelată, în sensul că a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S. București, a admis în parte acțiunea reclamanților

și a obligat A.V.A.S. București să emită decizie sau dispoziție referitoare la

acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale, pentru imobilul situat

în Dr. Tr. Severin, compus din construcții și teren în suprafață de 242 m.p.

A fost respinsă cererea de

restituire în natură și acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria

Municipiului Dr. Tr. Severin și SC C. SRL., menținându-se celelalte dispoziții

ale sentinței,

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Între pârâta SC C. SRL

și cele două fonduri ale proprietății, ale căror drepturi și obligații au fost

preluate de către A.V.A.S. București, nu a avut loc o înstrăinare a imobilului,

ci o vânzare-cumpărare de acțiuni pe care Statul le deținea în capitalul

social, privatizarea având loc integral, cu respectarea dispozițiilor legale în

materie,

astfel că, la data apariției Legii nr. 10/2001, bunul

în litigiu era înregistrat în mod legal în patrimoniul SC C. SRL.

Susținerile apelantului

reclamant în sensul că imobilul în litigiu nu a ieșit în mod legal din

patrimoniul Municipiului Dr. Tr. Severin și a fost evidențiat mod abuziv și

ilegal în patrimoniul fostei întreprinderi de stat, respectiv al SC C. SRL au

fost înlăturate de instanța de apel cu motivarea că bunul este evidențiat în

patrimoniul societății în baza dispozițiilor art. 16-24 din Legea nr. 15/1990,

cât și a H.G. nr. 1040/1990.

S-a mai

reținut că, potrivit Legii nr. 10/2001, unitatea deținătoare este fie entitatea

cu personalitate juridică, care

exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată asupra

bunului care face obiectul legii, fie entitatea care are înregistrat în

patrimoniul său un asemenea bun, dispoziții în raport de care Primăria Dr. Tr.

Severin nu are calitate de unitate deținătoare, această calitate având-o SC C. SRL.

Curtea de Apel a apreciat însă

că^ fată de prevede art. 21 și art. 27 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S.

București are calitate procesuală pasivă, având obligația legală" să

propună reclamanților măsurile reparatorii în echivalent pentru imobilul pentru

care aceștia au făcut dovada proprietății.

Împotriva acestei decizii, în

termen legal au declarat recurs A.V.A.S. și reclamantul P.D.

1 Reclamantul P.D. critică

decizia instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive:

Restituirea în natură a

imobilului este posibilă deoarece în evidențele Primăriei Municipiului Drobeta

Turnu Severin nu există nici o probă care să dovedească că imobilul care a

aparținut autorilor reclamantului a fost transmis unor persoane fizice sau

juridice. La rândul său, SC C. SRL nu deține nici un act din care să rezulte că

ar fi dobândit un drept de administrare asupra acestui bun.

În aceste condiții, neexistând o

evidențiere legală a bunului în patrimoniul fostei întreprinderi de stat

transformată în societate comercială, instanța de apel a făcut o aplicare

greșită a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.

formulează următoarele critici întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Acțiunea este inadmisibilă față

de A.V.A.S. deoarece nici reclamantul și nici SC C. SA au înaintat notificarea

formulată către A.V.A.S., astfel încât în mod nelegal instanța de apel a

stabilit în sarcina A.V.A.S. o obligație nelegală și imposibil de executat.

Se mai arată că, prin stabilirea

cuantumului măsurilor reparatorii conform expertizei efectuată în cauză, au

fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) și art. 16 pct. 6 capitolul III

din Legea nr. 247/22 iulie 2005, din analiza acestor texte legale rezultând că

A.V.A.S. nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci

numai de a propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, instituției competente – C.C.S.D. , conform art. 16 alin.

(2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Analizând decizia recurată în

limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că

recursurile formulate sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele

considerente:

Imobilul în litigiu, situat în

municipiul Dr. Tr. Severin a aparținut autoarei reclamanților P.D. și P.V.,

defuncta T.G. și a fost donat de aceasta către Sfatul Popular Tr. Severin prin

contractul de donație autentificat sub nr. 712 din 10 iulie 1962 de Notariatul

de Sat al Raionului Tr. Severin.

Prin sentința civilă nr. 1306

din 17 martie 2004, rămasă irevocabilă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a

admis acțiunea formulată de reclamanții P.D. și P.V. în contradictoriu cu

Primăria Tr. Severin și a constatat nulitatea absolută a contractului de

donație autentificat sub nr. 712 din 10 iulie 1962.

În temeiul Legii 10/2001, prin

notificarea nr. 57/E/2001, P.D. și P.V. au solicitat Primarului municipiului

Drobeta Tr. Severin restituirea în natură a imobilului situat în municipiul

Drobeta Turnu Severin (un teren loc de casă în suprafață de 392 mp și clădirea

existentă pe acest teren).

Prin dispoziția nr. 205/2005,

Primarul municipiului Drobeta Tr. Severin a restituit în natură petenților o

suprafață de 150 mp din terenul solicitat și a dispus comunicarea către SC C.

SA a notificării și a actelor aferente acesteia „prin care notificanții au

făcut dovada calității de moștenitori și proprietari ai bunului imobil în

vederea repunerii în situația anterioară actului de donație anulat prin

hotărâre judecătorească sau acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de

dispozițiile legii pentru fracția de imobil deținută de societate."

Prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 54 din 24 februarie 1994, F.P.P. V Oltenia a

vândut Asociației C. Programul acțiunilor salariaților" un număr de 10.479

acțiuni reprezentând 30% din capitalul social de stat al SC C. SA, iar Prin

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 104 din 13 februarie 1994, F.P.S.

a vândut aceluiași cumpărător un număr de 24.450 acțiuni reprezentând 70% din

capitalul social al societății.

Prin urmare, la data intrării în

vigoare a Legii 10/2001, SC C. SRL (pe parcursul soluționării litigiului,

societatea și-a schimbat forma juridică din societate pe acțiuni în societate

cu răspundere limitată), era o societate integral privatizată.

Potrivit art. 29 din Legea

10/2001, „pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2),

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate";

în cazul acestor imobile, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de

către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat

privatizarea."

Prin Decizia nr. 830 din 08

iulie 2008 publicată în M. Of. nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1

pct. 60 din Titlul I al Legii 247/2005 și a constatat că, prin abrogarea

sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1)

din Legea

10/2001, aceasta încalcă

dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Față de

prevederile art. 1 alin. (3) din Legea 47/1992, decizia pronunțată de Curtea

Constituțională este

obligatorie, astfel încât în prezenta cauză, instanța de recurs are

drept premisă

neconstituționalitatea textului de lege menționat în sensul celor reținute

prin decizia instanței de control

constituțional.

Prin

urmare, interesează sub aspectul modalității de restituire (în natură sau prin

acordarea unor măsuri

reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidențiat în patrimoniul

unei societăți

comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.

Din

interpretarea prevederilor art. 29 din Legea 10/2001 prin raportare la Decizia

nr. 830 din 08 iulie 2008

a Curții Constituționale, rezultă că, prin excepție de la regula

restituirii în natură a

imobilelor ce intră sub incidența Legii 10/2001 consacrată expres

de art. 7 din Lege,

pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul

unei societăți comerciale

privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri

reparatorii în echivalent.

Pera

contrarie^ imobilele^evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, care nu au

fost preluate cu titlu valabil, vor fi restituite în natura persoanei

îndreptățite, în

aplicarea principiului priorității acestei modalități de restituire pentru

imobilele al căror regim

juridic intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001.

Î

n cauză, câtă vreme printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă

nr. 1306 din 17 martie 2004 a

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin s-a constatat nulitatea

absolută a actului

juridic în temeiul căruia statul dobândise imobilul în litigiu, urmează

a se reține că

preluarea bunului nu s-a făcut cu titlu valabil, neputându-se astfel reține

incidența prevederilor art. 29 din Legea

10/2001.

Apărările

intimatei SC C. SRL privind deținerea imobilului cu titlu legal,

buna sa credință și

inopozabilitatea sentinței civile nr. 1306 din 17 martie 2004 a Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin nu sunt fondate, urmând

a fi înlăturate.

Nu există

nici o probă la dosar care să ateste că imobilul ar fi intrat cu titlu valabil

în patrimoniul

intimatei. Astfel, pe de o parte, Statul nu a deținut imobilul în litigiu în

baza unui titlu valabil

de proprietate (aspect stabilit de instanța de judecată prin

hotărârea menționată),

iar pe de altă parte, din adresa din 03 noiembrie 2009 emisă de

Primăria mun. Dr. Tr. Severin SC C. SRL ca și

din adresele

din 05 ianuarie 2009,

ale M.I.R.A. – A.

N. rezultă că imobilul nu a făcut obiectul transferului

din proprietatea unității

administrativ-teritoriale către I.C.S.A., în prezent SC

C. SRL.

Dispozițiile

art. 20 din Legea 15/1990 nu pot duce la o altă concluzie. Potrivit

acestora, societățile

comerciale constituite prin reorganizarea fostelor unități economice de stat

sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor numai dacă acestea nu

le-au

fost

atribuite cu alt titlu. Or, în cauză, imobilul în litigiu a intrat în

patrimoniul intimatei

SC C. SRL,

în lipsa oricărui titlu.

Tot astfel, imobilul nefiind

dobândit de intimată printr-un act juridic de

înstrăinare

cu titlu particular încheiat în cadrul procesului de privatizare, nu sunt

aplicabile prevederile art. 46 din Legea 10/2001

iar buna credință a pârâtei este lipsită

de

relevanță. Nici împrejurarea că aceasta nu a fost parte în sentința civilă nr. 1306

din 17 martie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nu poate constitui un

temei pentru respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, deoarece

dreptul reclamanților de a beneficia de această modalitate de restituire a

imobilului nu se naște în temeiul hotărârii judecătorești menționate.

Prin urmare, constatând că

imobilul în litigiu, aflat în prezent în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, nu a fost preluat cu titlu valabil, în temeiul art. 7 din Legea

10/2001 și prin interpretarea art. 29 din Legea 10/2001 în sensul reținut prin Decizia

nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că

reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului în litigiu.

Față de modalitatea de reparație

la care sunt îndreptățiți reclamanții, înalta Curte constată lipsa calității

procesuale pasive a A.V.A.S. și apreciază că nu mai este necesară analizarea

motivelor de recurs care vizau inadmisibilitatea cererii în raport cu această

pârâtă precum și pe ceva prin care se susținea încălcarea dispozițiile art. 13

alin. (1) și art. 16 pct. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247 din 22 iulie 2005.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursurile și va modifica în parte decizia recurată în sensul că:

În temeiul art. 296 C. proc.

civ. va admite apelul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinței civile nr.

520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți și va respinge apelul

declarat de SC C. SRL împotriva aceleiași sentințe.

Sentința apelată va fi

modificată în parte în sensul că pârâta SC C. SRL va fi obligată să restituie

în natură imobilul în suprafață de 242 mp și construcțiile existente pe

acestea, situat în Drobeta Turnu Severin.

Va fi menținută dispoziția din

decizia recurată privind respingerea acțiunii față de Primăria Municipiului Dr.

Tr. Severin precum și dispozițiile din sentința civilă nr. 520 din 01 noiembrie

2007 a Tribunalului Mehedinți privind admiterea excepției calității procesuale

pasive a A.V.A.S. și respingerea acțiunii formulate de reclamanta D.S., această

din urmă dispoziție a instanței neconstituind obiect al criticilor formulate în

căile de atac exercitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâta A.V.A.S. și de reclamantul P.D. împotriva Deciziei nr. 148 din 10

aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Modifică în parte decizia.

Admite apelul declarat de

reclamantul P.D. împotriva sentinței civile nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a

Tribunalului Mehedinți.

Schimbă în parte sentința civilă

nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, în sensul că obligă

pârâta SC C. SRL să restituie în natură imobilul în suprafață de 242 mp și

construcțiile existente pe acestea, situat în Drobeta Turnu Severin.

Respinge apelul declarat de SC C.

SRL împotriva aceleiași sentințe.

Menține restul dispozițiilor

deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 noiembrie 2009.