ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4611/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, anularea hotărârii nr. 62 din 22 februarie 2012 a C.N.C.D., constatarea discriminării la care este supusă prin aplicarea prevederilor art. 249 din regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui ANRSC, obligarea RADET București să aprobe debranșarea totală a locuinței sale de la rețeaua de distribuție termică, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, după expunerea parcursului petițiilor sale, a criticat Hotărârea C.N.C.D. invocând următoarele: - nu au fost respectate termenele obligatorii stabilite de actul normativ, Consiliul încercând să întârzie foarte mult soluționarea sesizării sale, crezând probabil că reclamanta va renunța la demersul său. - hotărârea i-a fost comunicată numai după ce a fost nevoită să se informeze la data de 10 aprilie 2012, în scris, Președintelui Biroului permanent al Camerei Deputaților.

În sesizarea adresată C.N.C.D., aceasta a invocat, chiar dacă nu a reluat aceste aspecte în considerarea unor eventuale critici, pe fond, ale hotărârii contestate, faptul că prin textul incriminat se creează o deosebire de tratament între două categorii de proprietari, cei care pot să se debranșeze ca urmare a faptului că în lobul respectiv este cel puțin un apartament debranșat și cei care nu pot să se debranșeze (cum este și cazul său), deoarece în bloc nu sunt apartamente debranșate, ceea ce încalcă dispozițiile legale privind egalitatea de tratament și nediscriminarea. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că actul contestat în prezenta acțiune nu îi aparține, acesta fiind emis de C.N.C.D., iar în ceea ce privește cererea de debranșare accesorie calitate procesuală are RADET.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că în speță ne aflăm în situația unei solicitări de deconectare a unui consumator de energie termică dintr-un condominiu unde nu s-au mai executat deconectări anterior. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se reține existența discriminării. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat instanței respingerea plângerii reclamantei, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 571 din 06 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor RADET și ANRSC. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.V., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: 1. În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale ale pârâtelor ANRSC și RADET, acestea sunt neîntemeiate, reținând că ne aflăm în prezența unui contencios administrativ atipic, grefat pe prevederile O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, cât timp persoanele reclamate la C.N.C.D. sunt tocmai cele două pârâte ANRSC și RADET, iar soluția pronunțată de acesta din urmă și, prin urmare, și cea a prezentei instanțe, le privește în mod direct, cele două pârâte au legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză, în care este supusă cenzurii instanței legalitatea hotărârii C.N.C.D., care dă câștig de cauză celor două. 2. În ceea ce privește fondul pricinii, curtea de apel a reținut că prin hotărârea nr. 62 din 22 februarie 2012 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că aspectele sesizate de reclamantă nu intră sub incidența prevederilor O.G.

nr. 137/2000, dispunând în consecință clasarea dosarului. A mai reținut prima instanță că singurele aspecte de nelegalitate ale hotărârii contestate, invocate de reclamantă, vizează nesocotirea termenelor stabilite de legiuitor pentru soluționarea sesizării/adoptarea hotărârii, respectiv pentru comunicarea acesteia. Cu privire la acest aspect, curtea de apel a observat că hotărârea C.N.C.D. a fost adoptată la data de 22 februarie 2012, deci la circa 5 luni de la sesizare, iar comunicarea hotărârii s-a făcut la 3 luni de la adoptare. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (7) și (8) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ”(7) Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita. (8) Hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării”.

Cu privire la natura acestor termene, instanța de fond a împărtășit opinia, unanim consacrată jurisprudențial, privind caracterul de recomandare al termenelor. În privința nerespectării termenului pentru comunicarea hotărârii, prima instanță a apreciat că se verifică aceleași considerente de mai sus, în plus impunându-se sublinierea că aspectele ulterioare adoptării unei hotărâri/decizii nu se pot constitui în motive de nevaliditate a acesteia, care trebuie să existe la momentul adoptării hotărârii. În continuare, prima instanță a făcut câteva aprecieri legate de fondul hotărârii contestate, reținând că textul art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui ANRSC, invocat ca discriminatoriu, nu constituie altceva decât transpunerea, în reglementarea terțiară, a prevederilor art. 3 lit. g) și art. 54 alin. (3) din Legea nr. 325/2006.

Astfel, art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui ANRSC prevede că „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament”. Or, art. 3 lit. g), respectiv art. 54 alin. (3) din Legea nr. 325/2006 statuează următoarele: „Principiile prezentei legi sunt următoarele: (…) g) "un condominiu - un sistem de încălzire", respectiv „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, imobilele tip condominiu pot fi racordate la SACET în cazul în care se respectă principiul "un condominiu - un singur sistem de încălzire", în baza unui program etapizat aprobat de autoritatea administrației publice locale, aplicabil până la 31 decembrie 2009”.

În acest context legislativ, prima instanță a reținut că, în mod just, pârâtul C.N.C.D. a făcut aplicarea la speță a menționatelor decizii ale Curții Constituționale, care - analizând textele de lege pe care reclamanta își fundamentează sesizarea, recte art. 1, 2 și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare - au fost declarate ca neconstituționale „în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.

În lumina celor arătate, Curtea de Apel București a apreciat că acțiunea reclamantei nu are niciun fundament legal, iar cel invocat, relativ la înlăturarea discriminării, nu constituie în fapt un temei legal, ci o trimitere a instanței pe tărâmul de competențe al puterii legiuitoare, nepermisă de reglementările constituționale. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.V., a susținut netemeinicia și nelegalitatea acesteia și a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac s-a susținut, în esență, că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii. Recurenta a menționat că în mod greșit s-a statuat că acțiunea sa nu are fundament legal, iar aspectele invocate vizează competențele puterii legiuitoare.

S-a susținut că a solicitat anularea hotărârii nr. 62 din 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin prisma dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, republicată, având în vedere discriminarea între două categorii de proprietari, respectiv cei care pot să se debranșeze și cei care nu pot să se debranșeze. Recurenta a adus critici sentinței atacate și din perspectiva faptului că în mod eronat s-a reținut că termenele pentru soluționarea sesizării și respectiv comunicarea acesteia, prevăzute de O.G. nr. 137/2000, au fost apreciate ca fiind de recomandare și nu obligatorii. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut, în esență, că afirmațiile recurentei-reclamante privind aplicarea discriminatorie a art. 249 din Ordinul Președintelui ANRSC nr. 91/2007 sunt neîntemeiate, întrucât în cauză nu se poate reține întrunirea cumulativă a elementelor privind tratamentul discriminatoriu (restricție/excludere/preferință) între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate în mod diferit, în raport de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată. Referitor la termenele de redactare și de comunicare a hotărârii C.N.C.D., s-a menționat s-a acestea au caracter de recomandare iar recurenta nu a probat nicio vătămare în cauză. Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate.

În cauză a formulat întâmpinare și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a susținut că în mod corect prin Hotărârea nr. 62/2012 pronunțată de C.N.C.D., s-a statuat că fapta nu intră sub incidența O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Intimata C.N.C.D. a menționat că nu se poate pronunța asupra unor aspecte de legalitate din care poate decurge un eventual tratament diferit, în acest sens fiind și jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Criticile recurentei-reclamante în ceea ce privește încadrarea eronată a termenelor de soluționare a sesizării și de comunicare a hotărârii C.N.C.D., în categoria termenelor de recomandare, sunt nefondate. În mod corect instanța de fond a reținut că termenele despre care se face vorbire în cuprinsul dispozițiilor art. 28 alin. (7) și (8) din Legea nr. 137/2000, sunt termene de recomandare întrucât legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune în privința hotărârii atacate în cazul în care aceste termene nu au fost respectate. Mai mult, în sensul celor reținute de instanța de fond cu privire la natura acestor termene, a fost conturată și practica judiciară. În altă ordine, nici cu ocazia judecării în fond a cauzei și nici în recurs, reclamanta nu a probat vreo vătămare cu privire la nerespectarea termenelor menționate anterior.

Instanța de recurs, apreciază ca fiind nefondate și criticile recurentei cu referire la discriminarea instituită de prevederile art. 249 din Regulamentul-cadru al Serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 91/2007, conform cărora: „deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament”. Instanța de fond în mod corect a reținut ca legală și temeinică hotărârea CNCD nr. 62 din 22 februarie 2012 prin care s-a statuat că aspectele sesizate nu intră sub incidența prevederilor O.G. nr. 137/2000. Necontestat este că pretinsa situație discriminatorie reclamată de recurentă își are izvorul în cuprinsul art. 249, menționat, a cărui legalitate nu a fost contestată/ constatată în vreun fel de instanțele judecătorești competente.

Or, dispozițiile legale menționate, reclamate ca având efect discriminatoriu, nu pot face, prin ele însele, obiectul unei sesizări întemeiate pe O.G. nr. 137/2000, C.N.C.D. neputându-se pronunța asupra unor aspecte de legalitate din care poate decurge un eventual tratament diferit, acest atribut revenind instanței judecătorești. De asemenea, C.N.C.D. nu are competența ratione materiae de a se pronunța cu privire la existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unui text de lege. De altfel, în acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, cât și a instanței de contencios administrativ, menționată și în cuprinsul deciziei contestate. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. (1865) coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței civile nr. 571 din 06 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2014.