ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7317/2013

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C. de Utilități

Publice, anularea ordinului nr. 343/2010, emis de către pârâtă.

În motivarea

acțiunii, în esență, reclamantul a criticat metodologia de calcul a

contribuției financiare din partea beneficiarilor de agent termic pentru

încălzire, stabiliră prin ordinul contestat, raportat la faptul că reclamantul

s-a deconectat de la sistemul centralizat de încălzire și este nejustificată

obligarea tuturor proprietarilor la plata unei cote suplimentare aferente

consumului de încălzire comun.

Prin sentința civilă

nr. 1462 din 29 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea

reclamantului M.C.V.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că ordinul a cărui anulare se solicită

prevede doar modul în care se repartizează cantitatea de energie termică

aferentă consumului comun în imobilele de tip condominiu, și nu instituie

obligația de a plăti cantitatea de energie astfel repartizată, obligație care

este prevăzută de Legea nr. 325/2006, în aplicarea și cu respectarea căreia a

fost emis ordinul nr. 343/2010, a cărei analiză excede competenței instanței de

contencios administrativ.

A mai reținut că

argumentul potrivit căruia prin modalitatea de calcul a consumului comun

stabilită prin ordinul nr. 343/2010 s-au avut în vedere și țevile ce trec prin

apartamentele debranșate nu este susținut de dispozițiile ordinului contestat,

că dispozițiile art. 16 nu se aplică reclamantului, iar aspectele concrete

referitoare la situația acestuia nu țin de analiza legalității ordinului, ci de

modul de punere în aplicare a acestuia de către asociația de proprietari.

Împotriva sentinței

civile nr. 1462 din 29 februarie 2012 a formulat recurs, în termenul legal,

reclamantul M.C.V., solicitând casarea acesteia și anularea aplicării Ordinului

nr. 343/2010, pe scara blocului X., pentru proprietarii cu centrale individuale

deconectați de la sistemul centralizat, cu returnarea banilor încasați

proprietarilor afectați.

În motivarea cererii

de recurs, au fost expuse, în esență, următoarele argumente:

- Raportat la

dispozițiile art. 1 alin. (1) și (7) din norma tehnică conținută în ordinul

contestat, la data de 08 martie 2011 când I.S.T.A. România S.R.L. punct de

lucru Târgoviște a făcut inventarierea coloanelor de distribuție orizontale și

verticale atât din spațiile comune nu avea competența necesară;

- A fost criticată aplicarea

cotelor procentuale în sezonul de încălzire 2010-2011 pentru spațiile comune de

pe scara blocului X., ca încălcând principiile stabilite prin ordin, și anume repartizarea

echitabilă a energiei termice, protecția consumatorilor din condominiu și transparența

modului de repartizare a energiei termice între proprietarii condominiului.

- În condițiile în care

nu se poate afirma că persoanele care s-au deconectat de la sistemul central și

au centrale individuale au calitatea de consumator de energie termică raportat la

țevile ce trec prin apartamentele proprietate individuală, este evident faptul că

prestatorul I.S.T.A. Târgoviște și-a depășit atribuțiunile.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.

Recurentul-reclamant a

supus cenzurii instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 343/2010 emis de

către A.N.R.S.C. de Utilități Publice

pentru aprobarea

Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii

din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a

costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum

.

Actul criticat

a fost emis în temeiul și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) lit. h) din

Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, și ale

art. 4 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a A.N.R.S.C. de Utilități

Publice, aprobat prin H.G. nr. 671/2007, cu modificările ulterioare, și al art.

16 alin. (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006,

cu modificările și completările ulterioare.

Examinarea nelegalității

unui act administrativ presupune cenzurarea acestuia prin raportare la legea în

a cărei executare au fost emise.

Cu alte cuvinte, avem

de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță juridică

inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică superioară,

fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu

art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituție.

În cauză, examinând conținutul

dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară,

relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și executarea cărora au fost emise,

conform principiului ierarhiei și forței juridice actelor normative, consacrat de

art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestora.

Ordinul nr. 343/2010 respectă

prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu modifică

sfera reglementării și se limitează strict doar la repartizarea consumurilor de

energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum în condominiile în care

sunt utilizate repartitoare de costuri, așa cum A.N.R.S.C. a fost abilitată prin

lege, criticile recurentului-reclamant fiind neîntemeiate, din această perspectivă.

Din punct de vedere al

condițiilor de legalitate Curtea apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile

legale, cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis Ordinul A.N.R.S.C.

nr. 343/2010 pentru aplicarea normei tehnice privind repartizarea consumurilor de

energie termică în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru

încălzire și apă caldă de consum, respectiv dispozițiile Legii nr. 51/2006, ale

Legii nr. 325/2006 și ale Legii nr. 230/2007.

Se mai constată că, inclusiv

în cererea de recurs, sunt invocate aspecte ce țin de aplicarea concretă, în situația

recurentului-reclamant și a condominiului în care acesta locuiește, a Ordinului

A.N.R.S.C. nr. 343/2010, și de modul în care instituțiile locale abilitate înțeleg

să procedeze în aplicarea dispozițiilor acestui ordin, aspecte care exced atribuțiilor

instanței de contencios administrativ și limitelor unei acțiuni în anularea actului

administrativ, remediul solicitat de către recurentul-reclamant.

Pentru aceste considerente,

constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în

temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.V.

împotriva sentinței civile nr. 1462 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie

2013.