ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7317/2013

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C. de Utilități Publice, anularea ordinului nr. 343/2010, emis de către pârâtă. În motivarea acțiunii, în esență, reclamantul a criticat metodologia de calcul a contribuției financiare din partea beneficiarilor de agent termic pentru încălzire, stabiliră prin ordinul contestat, raportat la faptul că reclamantul s-a deconectat de la sistemul centralizat de încălzire și este nejustificată obligarea tuturor proprietarilor la plata unei cote suplimentare aferente consumului de încălzire comun.

Prin sentința civilă nr. 1462 din 29 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea reclamantului M.C.V. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ordinul a cărui anulare se solicită prevede doar modul în care se repartizează cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele de tip condominiu, și nu instituie obligația de a plăti cantitatea de energie astfel repartizată, obligație care este prevăzută de Legea nr. 325/2006, în aplicarea și cu respectarea căreia a fost emis ordinul nr. 343/2010, a cărei analiză excede competenței instanței de contencios administrativ.

A mai reținut că argumentul potrivit căruia prin modalitatea de calcul a consumului comun stabilită prin ordinul nr. 343/2010 s-au avut în vedere și țevile ce trec prin apartamentele debranșate nu este susținut de dispozițiile ordinului contestat, că dispozițiile art. 16 nu se aplică reclamantului, iar aspectele concrete referitoare la situația acestuia nu țin de analiza legalității ordinului, ci de modul de punere în aplicare a acestuia de către asociația de proprietari. Împotriva sentinței civile nr. 1462 din 29 februarie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul M.C.V., solicitând casarea acesteia și anularea aplicării Ordinului nr. 343/2010, pe scara blocului X., pentru proprietarii cu centrale individuale deconectați de la sistemul centralizat, cu returnarea banilor încasați proprietarilor afectați.

În motivarea cererii de recurs, au fost expuse, în esență, următoarele argumente: - Raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și (7) din norma tehnică conținută în ordinul contestat, la data de 08 martie 2011 când I.S.T.A. România S.R.L. punct de lucru Târgoviște a făcut inventarierea coloanelor de distribuție orizontale și verticale atât din spațiile comune nu avea competența necesară; - A fost criticată aplicarea cotelor procentuale în sezonul de încălzire 2010-2011 pentru spațiile comune de pe scara blocului X., ca încălcând principiile stabilite prin ordin, și anume repartizarea echitabilă a energiei termice, protecția consumatorilor din condominiu și transparența modului de repartizare a energiei termice între proprietarii condominiului.

- În condițiile în care nu se poate afirma că persoanele care s-au deconectat de la sistemul central și au centrale individuale au calitatea de consumator de energie termică raportat la țevile ce trec prin apartamentele proprietate individuală, este evident faptul că prestatorul I.S.T.A. Târgoviște și-a depășit atribuțiunile. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat. Recurentul-reclamant a supus cenzurii instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 343/2010 emis de către A.N.R.S.C.

de Utilități Publice pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum . Actul criticat a fost emis în temeiul și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) lit. h) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, și ale art. 4 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a A.N.R.S.C. de Utilități Publice, aprobat prin H.G. nr. 671/2007, cu modificările ulterioare, și al art. 16 alin. (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Examinarea nelegalității unui act administrativ presupune cenzurarea acestuia prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituție. În cauză, examinând conținutul dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestora.

Ordinul nr. 343/2010 respectă prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu modifică sfera reglementării și se limitează strict doar la repartizarea consumurilor de energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum în condominiile în care sunt utilizate repartitoare de costuri, așa cum A.N.R.S.C. a fost abilitată prin lege, criticile recurentului-reclamant fiind neîntemeiate, din această perspectivă. Din punct de vedere al condițiilor de legalitate Curtea apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale, cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis Ordinul A.N.R.S.C.

nr. 343/2010 pentru aplicarea normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum, respectiv dispozițiile Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 325/2006 și ale Legii nr. 230/2007. Se mai constată că, inclusiv în cererea de recurs, sunt invocate aspecte ce țin de aplicarea concretă, în situația recurentului-reclamant și a condominiului în care acesta locuiește, a Ordinului A.N.R.S.C. nr. 343/2010, și de modul în care instituțiile locale abilitate înțeleg să procedeze în aplicarea dispozițiilor acestui ordin, aspecte care exced atribuțiilor instanței de contencios administrativ și limitelor unei acțiuni în anularea actului administrativ, remediul solicitat de către recurentul-reclamant.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.V. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.