ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2789/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Federația

Asociațiilor de Proprietari Botoșani a solicitat în contradictoriu cu A.N.R.S.C.U.P.,

anularea Normelor tehnice din Ordinul nr. 343/2010 emis de aceasta.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că ordinul atacat stabilește norme în sensul repartizării consumurilor

de energie termică între consumatorii din clădirile tip condominium în situația

folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de

consum, susținând că acesta contravine prevederilor art. 48 din Legea nr. 230/2007.

Prin întâmpinare, pârâta

a invocat excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantei,

față de prevederile art. 21 din Constituția României și art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, susținând că reclamanta nu este titulara drepturilor pe care înțelege

să le ocrotească prin prezenta acțiune, drepturi ce revin proprietarilor de apartamente,

iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 216

din 30 mai 2011, Curtea de

Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal a respins

excepțiile invocate ca nefondate,

a

admis cererea și a anulat

Ordinul A.N.R.S.C

nr. 343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de

energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu.

Pentru a adopta această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale active pentru lipsa de interes, prima instanță a reținut

că nu poate fi reținută, având în vedere că reclamanta are stabilit prin Statut

capacitatea de a apăra în procese, interesele asociațiilor de proprietari, ca și

pe cele legate de proprietățile comune sau individuale vizând administrarea condominiilor.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că Ordinul în discuție vizează obligația plății într-un procent

de 30-50 % din totalul facturii C.E.T. – cu titlu de cotă comună, de către toți

proprietarii de apartamente, respectiv atât cei ce beneficiază de serviciul public

centralizat de încălzire C.E.T., cât și de cei debranșați de la acest sistem.

Imobilele, blocurile cu

acest sistem mixt de proprietari (branșați la C.E.T. și debranșați de la C.E.T.)

și sisteme de furnizare a energiei termice, sunt denumite „condominii”.

Prima instanță a reținut

că referitor la informațiile privind modalitatea de plată, calcul, a cotei comune

din factura de energie termică pentru imobilele cu sistem dual de încălzire (C.E.T.

și alte sisteme pentru proprietarii debranșați de la C.E.T.), solicitate de către

reclamantă, pârâta a comunicat că plata se face conform art. 30 din Legea nr. 230/2007

și art. 38 din Legea nr. 325/2006, ea neavând competența legală de a stabili procentul

aferent părților comune la cheltuielile de încălzire în condominii, cu toate acestea

prin ordinul atacat stabilește la plata în condominii, a unui procent de 30-50 %

cotă comună din factura de energie termică.

Așa fiind, prima instanță

a reținut că Ordinul în discuție încalcă prevederile art. 48 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 230/2007 și ale art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006.

Pe de altă parte, din

punctul de vedere al infrastructurii de implementare, este de observat, din economia

art. 2 al ordinului, că s-a acordat „clemența” operatorilor economici care nu realizează

inventarierea suprafețelor echivalente termic în subsolurile condominiilor care

au montate repartitoare de costuri până la începutul sezonului de încălzire 2010-2011,

se admite numai pentru acest sezon, utilizarea în calculele de repartizare a unei

cote aferente părților comune de 30 % din valoarea facturilor pentru încălzire în

decembrie, ianuarie, februarie și de 50 % din celelalte luni de furnizare a agentului

termic pentru încălzire.

Este evident astfel, că

anterior acestui ordin, nu a fost dat operatorului economic un spațiu temporal în

care să procedeze la inventariere, montarea repartitoarelor de costuri.

Or, pentru a se realiza

o contorizare a consumului conform Hotărârii nr. 933/2004, este necesară îndeplinirea

unor condiții din Ordinul nr. 233/2004 al A.N.R.S.C. - echilibrarea hidraulică a

instalațiilor, condiție neîndeplinită de mare parte din operatori și nici de către

reclamantă.

În fine, cu privire la

chestiunile legate de convenția individuală, contractul cadru, care are la bază

Legea nr. 325/2006 nu vor fi analizate în acest cadru procesual, ele excedându-i

și făcând obiectul de analiză al instanței în alte acțiuni specifice.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta pentru nelegalitate și netemeiniciei motivele de recurs

invocându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocând greșita aplicare

a legii atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor care au fost respinse

cât și în ceea ce privește fondul cauzei respectiv soluția de admiterea a acțiunii

și de anulare a Ordinului Președintelui A.N.R.S.C. nr. 343/2010.

În ceea ce privește soluționarea

excepțiilor invocate respectiv a excepției lipsei calității procesuale active și

a excepției lipsei de interes se arată că în mod greșit în raport de dispozițiile

art. 1(1) din Legea nr. 554/2004 s-a apreciat că reclamanta-intimată Federația Asociațiilor

de Proprietari Botoșani are calitate procesuală pasivă și justifică interesul în

promovarea acțiunii având ca obiect anularea actului cu caracter normativ respectiv

Ordinul nr. 343/2010.

Se arată că ordinul contestat

nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 2(1) lit. a)

din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta-intimată nu se poate substitui în drepturile

și obligațiile operatorilor economici autorizați de A.N.R.S.C. și nu poate justifica

interesul de a promova prezenta acțiune.

Pe fondul cauzei se arată

că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală cu aplicarea greșită a legii de anulare

a Ordinului nr. 343/2010 care era legal emis, cu respectarea dispozițiilor art.

76 din Legea nr. 24/2000 și a dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006,

nefiind încălcate dispozițiile art. 48(1) și (2) din Legea nr. 230/2007.

Se arată că dispozițiile

ordinului contestat, care are un caracter strict tehnic sunt aplicabile numai pentru

terenurile în care sunt montate repartitoare de costuri de încălzire și nu se aplică

în cele fără repartitoare, iar aceste reglementări au fost emise pentru asigurarea

în mod unitar și obligatoriu la nivel național a acestor repartitoare de costuri

pentru încălzire. Iar aplicarea în concret care presupune costuri și sisteme informatice

nu poate fi lăsată la latitudinea Asociațiilor de Proprietari.

La dosar recurenta a depus

acte și practică judecătorească.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare, însoțită de acte prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

La dosar atât recurenta

cât și intimata au depus note scrise.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente

ca fondat, pe fond în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii fiind dată

cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 51/2006, a Legii nr. 325/2006 și

a Legii nr. 230/2007.

Sentința atacată este

legală, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepțiilor invocate a lipsei

calității procesuale active și excepția lipsei de interes, în raport de dispozițiile

art. 1(1) din Legea nr. 554/2004 calitatea reclamantei-intimate și de obiectul acțiunii,

anulare ordin cu caracter normativ emis de autoritatea pârâtă.

Pe fond soluția de admitere

a acțiunii și de anulare în integralitate a acestui Ordin ANRSC nr. 343/2010 pentru

aprobarea Normelor tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică

între consumatorii din imobile de tip condominiu este nelegală, în cauză fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod greșit instanța

de fond și-a însușit argumentele de nelegalitate ale ordinului invocate de reclamantă,

iar anularea nu a ținut cont de caracterul strict tehnic al ordinului contestat,

de motivele care au determinat emiterea sa și de faptul că acest ordin este aplicabil,

respectiv normele sale tehnice numai consumatorilor din imobilele tip condominiu,

în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă

caldă de consum.

Față de aceste aspecte

și de caracterul tehnic Curtea va înlătura motivele de nelegalitate reținute de

instanța de fond și invocate de reclamanta-intimată și care au plecat de la o premisă

greșită anume că dispozițiile ordinului sunt aplicabile imobilelor cu sistem dual

de încălzire și al celor fără repartizare de costuri pentru încălzire.

Ordinul nr. 343/2010 respectă

prevederile art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare,

întrucât nu modifică sfera reglementării și se limitează strict doar la repartizarea

consumurilor de energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum în condominiile

în care sunt utilizate repartitoare de costuri, așa cum A.N.R.S.C. a fost abilitată

prin lege, și nu conține nici o prevedere care să se refere la repartizarea unor

consumuri de energie termică pentru încălzire în condominiile fără repartitoare,

fapt ce reiese însuși din titlul actului normativ, respectiv Normă tehnică privind

repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de

tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru

încălzire și apă caldă de consum;

Din punct de vedere al

condițiilor de legalitate Curtea apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile

legale, cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis Ordinul A.N.R.S.C.

nr. 343/2010 pentru aplicarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de

energie termică în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru

încălzire și apă caldă de consum, respectiv dispozițiile Legii nr. 51/2006 a Legii

nr. 325/2006 și a Legii nr. 230/2007.

Ordinul președintelui

A.N.R.S.C. nr. 343/2010 a fost publicat în M. Of. nr. 501/20.07.2010, iar primele

calcule de repartizare a consumului de energie termică pe baza dispozițiilor din

Ordin s-au făcut abia în luna noiembrie 2010 pentru energia termică consumată în

luna octombrie 2010, fapt pentru care nu se poate invoca neacordarea unui „spațiu

temporal" asociației de proprietari și cu atât mai puțin operatorului economic;

În fapt, respectiva „clemență"

a fost acordată asociațiilor de proprietari care au refuzat predarea inventarului

și montarea unui repartitor în spațiile comune, și nu operatorilor economici, cotele

de 30% și 50% fiind aplicate doar în aceste cazuri bine justificate de operatorii

economici, neimputabile acestora, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 343/2010. Montarea

repartitoarelor este obligatorie conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 325/2006, iar interesele a milioane de consumatori care doresc să facă economii,

care au investit în repartitoare și au înțeles să respecte legea, trebuie protejate

față de acțiunile izolate și contrare legii, întreprinse de alte persoane;

Cu toate că asemenea cote

procentuale sunt compatibile și în deplină concordanță cu cele stabilite în alte

reglementări legislative europene, similare, fiind specifice numai pentru blocurile

unde sunt montate repartitoare de costuri și nu se aplică în cele fără repartitoare,

acestea sunt în deplină corelare cu relația de proporționalitate directă existentă

între consumul comun și consumul individual al tuturor apartamentelor, care se modifică

în funcție de economiile pe care le realizează apartamentele în fiecare lună din

sezonul de încălzire, Norma tehnică de repartizare aprobată prin Ordinul nr. 343/2010

impune determinarea numai prin calcul a acestei cote în fiecare lună, pe baza înregistrărilor

repartitorului montat în spațiile comune, și nu utilizarea unor cote fixe precum

cele de 30% și 50%;

Emiterea acestui act administrativ

cu caracter normativ a fost necesară în vederea asigurării unei reglementări unitare

și obligatorii la nivel național, avându-se în vedere și capacitatea tehnică și

informatică de aplicare, care nu poate fi lăsată la dispoziția asociațiilor de proprietari

deoarece ar fi determinată o aplicare diferită în raport de diferitele regiuni geografice.

Față de cele expuse mai

sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și

va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, Ordinul

nr. 343/2010 fiind legal emis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.N.R.S.C.U.P. împotriva sentinței nr. 216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2012.