ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 11 martie 2008 și precizată la data de 3 iunie 2008, reclamantul R.G. a chemat

în judecată pe pârâții Guvernul României și Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice pentru a se dispune anularea

Ordinului nr. 233/2004 emis de cea de-a doua pârâtă.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor cuprinse în Normele Biroului Român de Metrologie Legală în H.G.

nr. 400/2003, în Legea liberei concurențe și în H.G. nr. 373/2002, vătămând dreptul

său la calcularea legală a cheltuielilor de încălzire a locuinței pe baza costurilor

determinate cu mijloace de măsură supuse controlului metrologic.

Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

nr. 99 din 19 martie 2009, prin care a respins acțiunea formulată împotriva Guvernului

României pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins ca nefondată acțiunea

formulată împotriva Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice

de Gospodărire Comunală.

Instanța

de fond a reținut că pârâtul Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă,

deoarece executivul nu are competențe efective în cauza dedusă judecății și acestea

revin autorităților abilitate, cu atribuții în domeniul reglementat de normele de

specialitate.

Pe

fondul cauzei, s-a constatat legalitatea Ordinului nr. 233/2004 pentru aprobarea

unor reglementări privind contorizarea consumatorilor racordați la sistemele publice

centralizate de alimentare cu energie termică emis de Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice, cu motivarea că au fost

respectate prevederile Legii nr. 326/2001, ale Ordonanței Guvernului nr. 73/2002,

ale Legii nr. 114/1996, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.275/2000, ale Ordonanței

Guvernului nr. 85/2001, ale Hotărârii Guvernului nr. 400/2003, ale Hotărârii Guvernului

nr. 933/2004 și ale Ordinului nr. 29/N/1993 pentru aprobarea Normativului cadru

privind contorizarea apei și a energiei termice la populație, instituții publice

și agenți economici.

Motivul

de nelegalitate invocat de reclamant pentru faptul că repartitoarele de căldură

pe care cetățenii sunt obligați să le monteze pentru măsurarea și facturarea energiei

termice nu se supun controlului metrologic legal a fost respins, reținându-se că

sunt supuse acestui control numai mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze

măsurile de interes public prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 20/1992 privind

activitatea de metrologie.

Instanța

de fond a respins și susținerea reclamantului privind încălcarea dispozițiilor

art. 42 și art. 53 din Hotărârea Guvernului nr. 400/2003, considerând că acestea

au fost respectate de autoritatea pârâtă la emiterea ordinului contestat. În acest

sens, s-a reținut că, prin reglementarea adoptată au fost aplicate dispozițiile

art. 29 ale Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică,

potrivit cărora, în cazul consumatorilor dintr-un condominiu, alimentați printr-un

branșament termic comun, sunt obligatorii montarea de către proprietari a repartitoarelor

de costuri și stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată

în adunarea generală a asociației de proprietari, în baza metodologiei cadru elaborate

de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de

Utilități Publice.

Susținerea

din acțiune privind încălcarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 373/2002 a

fost respinsă, cu motivarea că acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr.

51/2006, care a prevăzut și competența Autorității Naționale de Reglementare

pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice de a elabora și aproba prin

Ordin al Președintelui, norme tehnice privind repartizarea consumurilor de energie

termică între consumatorii din imobile de tip condominiu, în cazul sistemelor de

repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum.

Instanța

de fond a respins și motivul de nelegalitate vizând încălcarea liberei concurențe,

reținând că, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (6) lit. a) și b) din Legea

nr. 51/2006 a serviciilor publice comunitare de utilități publice, în cazul imobilelor

condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilități în vederea contractării

și facturării individuale se realizează, în funcție de sistemul de distribuție adoptat,

fie prin contoare individuale, fie cu ajutorul repartitoarelor de costuri.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în

baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și pe fond, admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul

a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura

pricinii, este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu interpretarea greșită

a actelor deduse judecății și a probelor administrate, precum și cu aplicarea greșită

a legii.

Concluzia

instanței de fond că sunt supuse controlului metrologic legal numai mijloacele de

măsură destinate să realizeze măsurile de interes public a fost criticată de recurent,

arătându-se că este de interes public ca orice mijloc de măsură utilizat în determinarea

costurilor pe care trebuie să le achite cetățenii pentru energia termică să fie

supus controlului metrologic legal.

Cu

privire la faptul că repartitoarele nu sunt cuprinse în lista oficială a mijloacelor

de măsurare supuse controlului metrologic legal, recurentul a susținut că instanța

de fond trebuia să aibă în vedere că Guvernul României și Autoritatea Națională

de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice au obligația

de a face trimitere în documentele întocmite numai la măsurătorile realizate cu

mijloacele de măsură legală.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța

de fond a constatat întemeiat conformitatea Ordinului nr. 233/2004 cu dispozițiile

art. 15 din O.G. nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, cu modificările

și completările ulterioare, care prevăd că se supun controlului metrologic legal

mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurările din domeniile

de interes public prevăzute la art. 3 alin. (1) din aceeași lege și care sunt cuprinse

în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal,

aprobată prin Ordinul nr. 27/2004 al Biroului Român de Metrologie Legală.

Cum

repartitoarele de costuri pentru repartizarea consumurilor de energie termică între

consumatorii din imobilele de tip condominiu nu sunt prevăzute în această listă

oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată

în baza dispozițiilor legale susmenționate, recurentul a susținut fără temei nelegalitatea

Ordinului nr. 233/2004, deoarece acest act administrativ normativ nu poate modifica

sau completa reglementarea cuprinsă în acte normative de nivel superior sau de același

nivel, cu care se află în conexiune.

Din

acest motiv, referirea din primul motiv de recurs la interesul public pentru determinarea

corectă a costurilor cu energia termică nu prezintă relevanță în prezenta cauză,

întrucât domeniile de interes public pentru care este obligatorie realizarea de

măsurări cu mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal au fost prevăzute

alte acte normative și nu au constituit obiectul reglementării cuprinse în ordinul

dedus judecății.

Pentru

aceleași considerente, se dovedește a fi nefondată și susținerea recurentului privind

obligația intimaților-pârâți de a completa această listă, cu atât mai mult cu cât

s-a constatat că intimatul-pârât Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă

în cauză, iar intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare pentru

Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice nu are competență de reglementare

în privința mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.

Competența

de reglementare a acestei autorități intimate a fost recunoscută prin dispozițiile

art. 14 lit. h) din Legea nr. 325/2006 numai pentru elaborarea și aprobarea normelor

tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii

din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a

costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum.

În

consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, fără a se impune examinarea celorlalte

critici din recurs, prin care au fost reproduse motivele de recurs prevăzute în

art. 304 C. proc. civ., fără dezvoltarea lor cu argumente de fapt și de drept, în

conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la motivarea

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva sentinței nr. 99 din 19 martie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.