ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 martie 2008 și precizată la data de 3 iunie 2008, reclamantul R.G. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 233/2004 emis de cea de-a doua pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în Normele Biroului Român de Metrologie Legală în H.G. nr. 400/2003, în Legea liberei concurențe și în H.G. nr. 373/2002, vătămând dreptul său la calcularea legală a cheltuielilor de încălzire a locuinței pe baza costurilor determinate cu mijloace de măsură supuse controlului metrologic.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 99 din 19 martie 2009, prin care a respins acțiunea formulată împotriva Guvernului României pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins ca nefondată acțiunea formulată împotriva Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală. Instanța de fond a reținut că pârâtul Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă, deoarece executivul nu are competențe efective în cauza dedusă judecății și acestea revin autorităților abilitate, cu atribuții în domeniul reglementat de normele de specialitate.

Pe fondul cauzei, s-a constatat legalitatea Ordinului nr. 233/2004 pentru aprobarea unor reglementări privind contorizarea consumatorilor racordați la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termică emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice, cu motivarea că au fost respectate prevederile Legii nr. 326/2001, ale Ordonanței Guvernului nr. 73/2002, ale Legii nr. 114/1996, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.275/2000, ale Ordonanței Guvernului nr. 85/2001, ale Hotărârii Guvernului nr. 400/2003, ale Hotărârii Guvernului nr. 933/2004 și ale Ordinului nr. 29/N/1993 pentru aprobarea Normativului cadru privind contorizarea apei și a energiei termice la populație, instituții publice și agenți economici.

Motivul de nelegalitate invocat de reclamant pentru faptul că repartitoarele de căldură pe care cetățenii sunt obligați să le monteze pentru măsurarea și facturarea energiei termice nu se supun controlului metrologic legal a fost respins, reținându-se că sunt supuse acestui control numai mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurile de interes public prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie. Instanța de fond a respins și susținerea reclamantului privind încălcarea dispozițiilor art. 42 și art. 53 din Hotărârea Guvernului nr. 400/2003, considerând că acestea au fost respectate de autoritatea pârâtă la emiterea ordinului contestat.

În acest sens, s-a reținut că, prin reglementarea adoptată au fost aplicate dispozițiile art. 29 ale Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, potrivit cărora, în cazul consumatorilor dintr-un condominiu, alimentați printr-un branșament termic comun, sunt obligatorii montarea de către proprietari a repartitoarelor de costuri și stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată în adunarea generală a asociației de proprietari, în baza metodologiei cadru elaborate de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice.

Susținerea din acțiune privind încălcarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 373/2002 a fost respinsă, cu motivarea că acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 51/2006, care a prevăzut și competența Autorității Naționale de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice de a elabora și aproba prin Ordin al Președintelui, norme tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominiu, în cazul sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum.

Instanța de fond a respins și motivul de nelegalitate vizând încălcarea liberei concurențe, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (6) lit. a) și b) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor publice comunitare de utilități publice, în cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilități în vederea contractării și facturării individuale se realizează, în funcție de sistemul de distribuție adoptat, fie prin contoare individuale, fie cu ajutorul repartitoarelor de costuri. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a actelor deduse judecății și a probelor administrate, precum și cu aplicarea greșită a legii. Concluzia instanței de fond că sunt supuse controlului metrologic legal numai mijloacele de măsură destinate să realizeze măsurile de interes public a fost criticată de recurent, arătându-se că este de interes public ca orice mijloc de măsură utilizat în determinarea costurilor pe care trebuie să le achite cetățenii pentru energia termică să fie supus controlului metrologic legal.

Cu privire la faptul că repartitoarele nu sunt cuprinse în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, recurentul a susținut că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că Guvernul României și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice au obligația de a face trimitere în documentele întocmite numai la măsurătorile realizate cu mijloacele de măsură legală. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat întemeiat conformitatea Ordinului nr. 233/2004 cu dispozițiile art. 15 din O.G.

nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că se supun controlului metrologic legal mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute la art. 3 alin. (1) din aceeași lege și care sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, aprobată prin Ordinul nr. 27/2004 al Biroului Român de Metrologie Legală.

Cum repartitoarele de costuri pentru repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu nu sunt prevăzute în această listă oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată în baza dispozițiilor legale susmenționate, recurentul a susținut fără temei nelegalitatea Ordinului nr. 233/2004, deoarece acest act administrativ normativ nu poate modifica sau completa reglementarea cuprinsă în acte normative de nivel superior sau de același nivel, cu care se află în conexiune.

Din acest motiv, referirea din primul motiv de recurs la interesul public pentru determinarea corectă a costurilor cu energia termică nu prezintă relevanță în prezenta cauză, întrucât domeniile de interes public pentru care este obligatorie realizarea de măsurări cu mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal au fost prevăzute alte acte normative și nu au constituit obiectul reglementării cuprinse în ordinul dedus judecății. Pentru aceleași considerente, se dovedește a fi nefondată și susținerea recurentului privind obligația intimaților-pârâți de a completa această listă, cu atât mai mult cu cât s-a constatat că intimatul-pârât Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilități Publice nu are competență de reglementare în privința mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.

Competența de reglementare a acestei autorități intimate a fost recunoscută prin dispozițiile art. 14 lit. h) din Legea nr. 325/2006 numai pentru elaborarea și aprobarea normelor tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum. În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, fără a se impune examinarea celorlalte critici din recurs, prin care au fost reproduse motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ., fără dezvoltarea lor cu argumente de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (3) C. proc.

civ. referitoare la motivarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva sentinței nr. 99 din 19 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.