ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 688/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1588 din 28

iunie 2006, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active și

tardivitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei a respins ca fiind neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantul H.L.I. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României precum și cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de

intervenientul M.A.I.

Reclamantul a

solicitat anularea în parte a H.G. nr. 933/2004 susținând că acest act normativ

este nelegal și neconstituțional deoarece obligă proprietarii de apartamente

dotate cu calorifere ce utilizează energia termică la montarea repartitoarelor

de consum, cu suportarea costului lor de cca. 5 milioane ROL, cu termen de

garanție 2 ani și acordă R.A.D.E.T. dreptul de acces lunar în apartamente

pentru citirea consumului în vederea facturării.

De asemenea,

sunt nelegale și dispozițiile potrivit cărora proprietarii care nu-și vor monta

repartitoare până la 31 iulie 2007 vor fi amendați cu suma minimă de 30

milioane ROL. Totodată, acest act normativ încalcă și prevederile art. 108

alin. (1) din Constituția României, conform cărora Guvernul României emite

hotărâri numai pentru organizarea executării legii.

Pârâtul

Guvernul României și intervenientul M.A.I. au invocat excepțiile lipsei

calității procesuale active a reclamantului și tardivității acțiunii, motivat

de faptul că aceasta nu a făcut dovada dreptului vătămat și a introdus acțiunea

cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prima Instanță

a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, a

introdus acțiunea în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 554/2004 și are calitate procesuală activă în sensul dispozițiilor art. 1

din aceeași lege, având un drept vătămat prin obligarea sa la montarea

repartitoarelor privind consumul de energie termică, pe cheltuiala sa, precum

și un interes legitim în promovarea acestei acțiunii.

Pe fondul

cauzei, s-a reținut că acțiunea reclamantului nu este întemeiată, întrucât

asociația de proprietari din care face parte reclamantul nu a hotărât preluarea

în facturare individuală și nici nu au fost montate repartitoare pentru toate

apartamentele, aplicându-se astfel prevederile art. 42 alin. (1) din Normele

metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,

aprobate prin H.G. nr. 400/2003 în acest sens reclamantul primind și un răspuns

de la A.N.R.S.P.G.C. cu adresa din 2 mai 2006.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, H.L.I. solicitând

modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, urmând a se dispune că amenda

contravențională prevăzută la art. 9 din H.G. nr. 933/2004 se aplică numai

furnizorilor de energie, nu și proprietarilor de apartamente care nu pot fi

obligați la montarea de repartitoare, aceasta fiind facultativă conform

prevederilor art. 42 alin. (1) din H.G. nr. 400/2003 și a fi obligați pârâții

la completarea Normelor metodologice (Ordinul A.N.R.S.P.G.C. din 30 august 2004)

astfel încât calculul consumului în astfel de situații să se facă prin scăderea

din totalul sumei facturate de R.A.D.E.T. pentru întregul bloc a consumului

aferent apartamentelor care au montat repartitoare și suportarea diferenței de

către ceilalți proprietari proporțional cu spațiul locativ deținut,

percepându-se tarife superioare numai pentru agenții economici.

A mai

solicitat recurentul a se dispune ca montarea repartitoarelor, stabilirea și

facturarea consumurilor de energie termică pentru încălzit, conform H.G. nr.

933/2004, să se facă numai de furnizorul de energie termică nu și de puzderia

de SRL-uri din țară care percep sume mari pentru montare și citirea consumului.

Au fost

invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8,9 și 10 C. proc. civ.,

susținându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

aplicarea greșită a legii, prin interpretarea greșită a actului dedus judecății

și ca urmare a nepronunțării asupra dovezilor administrate privind obiectul de

bază al acțiunii reclamantului.

Dezvoltând

motivele de recurs, reclamantul - recurent a susținut, în esență, că Instanța

de Fond nu s-a pronunțat asupra nelegalității amenzii stabilite prin art. 9 din

H.G. nr. 933/2004, iar pentru a motiva soluția de respingere a acțiunii a făcut

referire la normele metodologice privind organizarea și funcționarea

asociațiilor de proprietari aprobate prin H.G. nr. 400/2004 invocând în acest

context adresa A.N.R.S.P.G.C. din 2 mai 2006, adresă care în realitate

justifica temeinicia acțiunii sale.

A mai precizat

reclamantul că și prin prisma prevederilor H.G. nr. 400/2004 montarea

repartitoarelor constituie o opțiune facultativă, astfel încât proprietarii de

apartamente nu pot fi obligați la montarea lor invocându-se în acest sens prevederile

H.G. nr. 933/2004 și, prin urmare, se impunea admiterea acțiunii.

Considerentul

potrivit căruia asociația de proprietari nu a hotărât preluarea în facturare

individuală nu are nici o tangență cu obiectul cauzei, iar Instanța de Fond a

fost sesizată cu privire la necesitatea elaborării unor norme de calcul,

întrucât prin măsurile stabilite de asociație reclamantului i-au fost lezate

interesele legitime fiind obligat să plătească majorări nelegale.

Analizând

actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurentul - reclamant și

examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele

în continuare arătate.

Pct. 10 al

art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. 1 pct. 1111 din O.U.G. nr.

138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ., aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 219/2005.

Motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident numai atunci

când Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest

motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ.,

potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante. Or, în speță, raportat la obiectul acțiunii al reclamantului, nu

s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act

juridic în sensul acestui text de lege, Instanța pronunțându-se în limitele

investirii asupra temeiniciei acțiunii reclamantului având ca obiect anularea

parțială a unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv a H.G. nr.

933/2004.

Nefondate sunt

și criticile recurentului circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a

tuturor prevederilor legale incidente în materie.

Astfel,

potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa Instanței de contencios

administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul

legitim privat la care face referire teza finală a acestui text este definit

prin art. 2 lit. o) din lege ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită

conduită, în considerarea realizării unui drept viitor și previzibil,

justificat, iar procedura de soluționare a cererilor în contencios

administrativ, obiectul acțiunii judiciare și soluțiile pe care le poate adopta

Instanța sunt reglementările prin art. 7,8 și 18 din lege.

În speță acțiunea

reclamantului având ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 933/2004 a fost

soluționată numai în contradictoriu cu emitentul actului, pârâtul Guvernul

României și intervenientul în interesul acestuia M.A.I.

Prin urmare,

examinarea oricărei alte cereri formulată direct în recurs de natura actelor

referitoare la modalitatea și condițiile de montare a repartitoarelor ori

obligarea altei autorități la completarea unui ordin nu este legalmente

posibilă.

Pe de altă

parte, în raport cu soluția adoptată de prima Instanță, aceea de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată, nu se poate reține că aceasta nu s-a pronunțat asupra

vreunui capăt de cerere.

Instanța de

contencios administrativ investită cu soluționarea unei acțiunii în anularea

unui act administrativ cu caracter normativ trebuie să verifice concordanța

acestuia cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în

executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței

juridice a acestora consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative.

H.G. nr.

933/2004 atacată în speță a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituția

României și art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea serviciilor publice de

gospodărire comunală nr. 326/2001, cu modificările ulterioare.

Codul juridic

privind înființarea, organizarea, gestionarea, reglementarea, finanțarea,

monitorizarea și controlul funcționării serviciilor publice de alimentare cu

energie termică produsă centralizat este dat de Legea nr. 326/2001, cu

modificările și completările ulterioare și O.G. nr. 73/2002 privind organizarea

și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă

centralizat.

Potrivit

prevederilor acestor acte normative măsurarea cantităților de energie termică

furnizate prin intermediul sistemelor publice centralizate aparținând

unităților administrativ teritoriale, sub formă de agent termic de încălzire și

de apă caldă pentru consum este obligatorie. De asemenea furnizarea energiei

termice se efectuează în baza unui contract de furnizare prin care se

reglementează raporturile dintre furnizor și consumator cu privire la

furnizarea, facturarea, utilizarea și plata serviciului.

Contorizarea

consumurilor se realizează prin instalarea la nivelul branșamentelor

utilizatorilor, în punctul de delimitare a proprietăților, a echipamentelor de

măsurare, înregistrare și control.

Sarcina

contorizării condominiilor la nivel de scară sau imobile revine furnizorilor de

energie termică și se realizează din fonduri proprii ale acestora, iar

contorizarea individuală la nivel de apartament cade în sarcina proprietarilor

de apartamente.

Hotărârea de

Guvern atacată este în concordanță cu aceste acte normative cu forță

superioară, fiind emisă în exercitarea lor pentru așezarea pe baze obiective a

relațiilor și raporturilor dintre furnizor și utilizator, pentru reducerea

cheltuielilor aferente alimentării cu energie termică și facturarea corectă a consumurilor

efective ale fiecărui beneficiar în parte, pentru încurajarea măsurilor de

reabilitare termică a imobilelor, stimularea economisirii și îmbunătățirea

gradului de încasare a facturilor, sens în care au fost stabilite măsurile

necesare pentru finalizarea contorizării și corespunzător, sancțiunile pentru

nerespectarea acestora.

Prin urmare,

prima Instanță a reținut în mod corect netemeinicia acțiunii reclamantului,

motivele invocate de recurentul - reclamant circumscrise în mare parte

modalităților de aplicare a acestor prevederi cu caracter normativ nefiind de

natură a impune anularea lor.

Pe de altă

parte, după cum în mod justificat a reținut Instanța de Fond, în speță

asociația de proprietari din care face parte reclamantul nu a hotărât preluarea

în facturare individuală și nici nu au fost montate repartitoare la toate

apartamentele, aplicându-se dispozițiile art. 42 alin. (1) din Normele

metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari

aprobată prin H.G. nr. 400/2003, astfel încât nici din această perspectivă nu

se poate concluziona că prin actul administrativ atacat reclamantului i-ar fi

fost vătămat un drept recunoscut de lege ori nu interes legitim.

Pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinței civile nr. 1588 din 28 iunie 2006

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 februarie 2007