ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 1 noiembrie 2005, reclamanta F.M.L. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 917/2005,

publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 783 din 29 august 2005.

La data de 16 noiembrie 2005 C.N.S.C.A., din care face parte și reclamanta, a formulat cerere de intervenție în interesul

acesteia, solicitând admiterea acțiunii, precum și cerere de intervenție în

interes propriu, anularea H.G. nr. 917/2005.

În cauză a formulat cerere

de intervenție în interes propriu și M.T.C.T. prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 831 din 6

aprilie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către

intervenientă în interes propriu C.N.S.C.A. și a respins ca inadmisibilă

cererea de intervenție în interes propriu a acesteia.

Totodată a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei precum și celelalte cereri de intervenție

formulate în cauză.

Pentru a hotărî astfel Instanța

a reținut sub aspectul excepțiilor invocate că reclamanta îndeplinește condițiile

cerute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, precum și faptul că intervenienta C.N.S.C.A., invocând în cauză

un drept propriu în raport cu H.G. nr. 917/2005, este ținută de obligația,

prevăzută în art. 7 din Legea contenciosului administrativ, de a se adresa,

inițial, autorității emitente a actului contestat, pentru a cere revocarea

acestuia.

Pe fondul cauzei, cu privire

la anularea H.G. nr. 917/2005, pentru lipsa avizului consultativ prealabil al C.E.S.,

prevăzut de art. 7 din Legea nr. 109/1997, modificată prin Legea nr. 58/2003, Instanța

a apreciat că această împrejurare nu atrage nulitatea actului administrativ cu caracter

normativ pe de o parte, dat fiind scopul acestui organism de a realiza dialogul

social între Guvern, sindicate și patronat și caracterul consultativ al

avizului său, iar pe de altă parte pentru că nu s-a făcut dovada unor vătămări

salariale provocate de lipsa acestui aviz și nici nu s-a inițiat de către

reclamantă și intervenienta în interesul acesteia un conflict de interese în

condițiile Legii nr. 168/1999.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat recurs atât reclamanta F.M.L., cât și

intervenienta C.N.S.C.A.

Recurenta – reclamantă și-a

întemeiat recursul pe prevederile art. 304

1

și 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea și cu aplicarea greșită

a legii.

În acest sens, recurenta –

reclamantă a arătat că în motivarea în drept a sentinței, Instanța de Fond a

reținut un act normativ abrogat (Legea nr. 15/1991, abrogată prin Legea nr. 168/1999,

încă din data de 1 ianuarie 2000) și nu a avut în vedere că art. 7 din Legea nr.

109/1997, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 58/2003, impune obligația

solicitării avizului consultativ al C.E.S. pentru actele normative și

programele și strategiile naționale sau sectoriale care privesc domeniile

prevăzute în art. 5 din Legea nr. 109/1997.

Recurenta – reclamantă a mai

arătat că susținerile Instanței de Fond, privind nedeclanșarea unui conflict de

interese în condițiile Legii nr. 168/1999, lipsa unei vătămări de natură

salarială sau neafectarea climatului de pace socială, sunt total nefondate,

dată fiind existența unei vătămări a dreptului de participare la elaborarea

actului normativ și încălcarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind

transparența decizională în administrația publică.

În opinia recurentei –

reclamante, această concluzie a Instanței contravine drepturilor recunoscute persoanei

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

unei cereri, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta C.N.S.C.A. a arătat că Instanța de Fond i-a nesocotit dreptul fundamental

de acces neîngrădit la justiție și a aplicat greșit prevederile art. 7 din Legea

nr. 554/2004, care impun parcurgerea procedurii prealabile administrative numai

pentru persoana care sesizează Instanța de contencios administrativ prin

acțiune principală.

A mai arătat, în acest sens,

că intervenția voluntară principală se grefează pe acțiunea reclamantului, iar

intervenientul ia procedura din starea în care se află în momentul admiterii în

principiu a intervenției, conform art. 53 C. proc. civ. Art. 50 din același cod prevede numai că intervenția trebuie redactată în forma unei cereri de

chemare în judecată.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar la data de 10 noiembrie 2006, intimatul – intervenient M.T.C.T. a

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că Instanța de Fond a

reținut corect inexistența unei vătămări în drepturile recunoscute de lege ale

reclamantei, în sensul Legii nr. 554/2004.

De asemenea, a arătat că H.G.

nr. 917/2005 a fost emisă în concordanță cu Rezoluția Consiliului U.E. nr. 95/C

169/2001 privind dezvoltarea transportului feroviar și a transportului combinat,

care recomandă statelor membre să procedeze la dezvoltarea zonală a căilor

ferate pentru asigurarea deplasării călătorilor în sau între anumite zone

teritoriale. Adoptarea acestei hotărâri de guvern s-a făcut cu respectarea Legea

nr. 109/1997, pentru că, în raport cu obiectul H. G. nr. 917/2005, avizul C.E.S.

nu era obligatoriu.

Prin cererea depusă la dosar

la data de 15 martie 2007, C.N.S.C.A., reprezentată de președinte, a arătat că

își însușește cererea de recurs semnată de vicepreședintele organizației

sindicale.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de toate argumentele părților, Înalta Curte găsește

întemeiate recursurile, pentru considerentele și în limitele ce vor fi expuse

în continuare.

Potrivit art. 5 din Legea nr.

109/1997, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 58/2003, în forma în vigoare

la data adoptării H.G. nr. 817/2005, C.E.S. analizează situația economică și

socială a țării și face propuneri Guvernului și Parlamentului, în condițiile prevăzute

de lege, privind:

a) restructurarea și

dezvoltarea economiei naționale;

b) privatizarea,

funcționarea și creșterea competitivității agenților economici;

c) relațiile de muncă și

politica salarială;

d) protecția socială și

ocrotirea sănătății;

e) învățământul, cercetarea

și cultura;

f) politicile monetare, financiare,

fiscale și de venituri.

În temeiul art. 7 din

aceeași lege, inițiatorii proiectelor de acte normative și de programe și

strategii naționale sau sectoriale care privesc domeniile prevăzute la art. 5

au obligația de a solicita pentru acestea avizul consultativ al C.E.S., aviz

care va însoți obligatoriu proiectul de act normativ, de program sau de

strategie până la adoptare.

Prin H.G. nr. 917/2005 au

fost înființate unele societăți comerciale de transport feroviar regional de

călători, prin divizarea parțială a SN T.F.C.C.F.R.C. S.A., fiind reglementate aspecte

legate de regimul juridic și obiectul de activitate al societăților rezultate

din divizare, structura capitalului social, fundamentarea bugetului propriu de

venituri și cheltuieli, componența personalului, drepturile și obligațiile

acestuia.

Având un astfel de obiect de

reglementare, H.G. 917/2005 se încadrează în categoriile de acte normative

prevăzute de art. 5 lit. b) și c) din Legea nr. 109/1997, astfel încât pentru

adoptarea ei era obligatorie obținerea avizului consultativ al C.E.S., conform art.

7 din aceeași lege.

Existența avizului

consultativ este o condiție procedurală anterioară emiterii unui act

administrativ, a cărei neîndeplinire atrage nulitatea actului. Avizul

consultativ se caracterizează prin aceea că autoritatea publică pentru care

legea prevede competența de a emite un act administrativ este obligată să

solicite avizul, dar are libertatea de a aprecia dacă se conformează sau nu

conținutului acestuia.

De asemenea, nu pot fi

ignorate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003, privind transparența

decizională în administrația publică, potrivit cărora autoritatea emitentă a

unui proiect de act normativ are obligația să publice un anunț referitor la

acest proiect pe site-ul propriu să îl facă accesibil publicului prin afișare

la sediul propriu sau prin mass-media, să transmită proiectele de acte

normative tuturor persoanelor care au depus cereri pentru primirea unor astfel

de informații, să le primească propunerile, sugestiile sau opiniile, să

organizeze întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ.

Recomandarea Comisiei sau

Consiliului U.E. nu poate fi invocată drept temei pentru ocolirea normelor naționale

de tehnică legislativă și de elaborare a actelor normative. Ea exprimă numai o

opinie a instituției comunitare, o invitație adresată statelor membre să adopte

o regulă sau alta, fără caracter obligatoriu, producând efecte juridice

indirecte care constau în orientarea comportamentului destinatarilor.

Înalta Curte constată, de

asemenea, întemeiate criticile privind încălcarea art. 1 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, pentru că reclamanta este o organizație sindicală federativă, reunind

organizații sindicale constituite în cadrul societăților de transport feroviar

și se încadrează în categoria persoanelor vătămate definite de art. 2 alin. (1)

lit. a) teza ultimă din aceeași lege, organisme sociale care invocă vătămarea

unui interes public, vizând ordinea de drept. Rolul unei organizații sindicale

nu poate fi limitat la inițierea conflictelor de interese sau la apărarea

intereselor de natură salarială ale membrilor săi.

Legat de recursul

intervenientei, Curtea constată că Instanța de Fond a făcut aplicarea corectă a

art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cererea de intervenție principală,

care trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege pentru

exercitarea dreptului la acțiune. Prin intervenția principală, terțul urmărește

realizarea unui drept al său, intervenind într-un proces deja început, fără a

fi exonerat de îndeplinirea condițiilor specifice în raport cu natura

litigiului, astfel încât excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost

corect admisă pentru intervenția principală.

Intervenția accesorie are

însă un scop limitat, cuprinzând numai apărări în sprijinul reclamantei, astfel

încât nu este supusă rigorilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004

pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ.

Intervenienta face parte

dintre confederațiile sindicale reprezentative la nivel național, care potrivit

art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 109/1997 au dreptul de a desemna o

parte dintre membrii C.E.S., iar prin intervenția accesorie tinde ca soluția să

fie favorabilă părții pentru care a intervenit, în sensul împrejurărilor expuse

în contextul analizei recursului reclamantei.

Având în vedere toate aceste

considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 alin. (1),(2) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri și se va modifica în parte

sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea principală și cererea de

intervenție accesorie formulată de C.N.S.C.A.

În temeiul art. 1 alin. (1),

art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

va fi anulată H.G. nr. 917/2005, urmând a fi respinsă, în consecință, cererea

de intervenție accesorie formulată de M.T.C.T. în interesul pârâtului.

Celelalte dispoziții ale

sentinței, referitoare la soluția dată asupra intervenției principale formulate

de C.N.S.C.A. și la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantei vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de F.M.L. și de C.N.S.C.A. împotriva sentinței civile nr. 831 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea principală formulată de S.M. L. și

cererea de intervenție accesorie formulată de C.N.S.C.A.

Anulează H.G. nr. 917/2005.

Respinge cererea de

intervenție principală formulată de M.T.C.T.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2007.