ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3129/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14 iunie 2006 reclamantul D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C.J. Giurgiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia comunei Vărăști pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C.P.T., prim - ministru ai României, A.N., fost prim - ministru al României, S.N.S., prefectul județului Giurgiu, C.D., subprefect al județului Giurgiu, M.P. subprefect al județului Giurgiu și I.D., viceprimarul comunei Vărăști, anularea poziției 6 din anexa nr. 48 a H.G.

nr. 968/2002 și obligarea pârâților în solidar la 1.000.000 RON daune morale. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că terenul respectiv a fost proprietatea autorilor săi, D.N. și D.C., iar așa-zisa apartenență la domeniul public a terenului ocupat de Târgul Dobreni este consecința unui șir de nelegalități, deoarece târgul a fost înființat prin Hotărârea nr. 46 din 30 august 1990 a Primăriei Vărăști. Prin cererea înregistrată, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, iar prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2006 s-a admis excepția de litispendență și s-a dispus conexarea dosarului la cauza de fată. Cum aceeași cerere a fost introdusă și la data de 24 iulie 2006 fiind înregistrată, prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2006, Instanța a admis excepția de litispendență, dispunând conexarea cauzei cu nr. 7391/2/2006 la cauza de fată.

Prin încheierea interlocutorie din data de 19 septembrie 2006, Instanța a constatat că singura instituție chemată în judecată care are calitate procesuală pasivă în cauză este Guvernul României, întrucât se atacă un act emis de această instituție, respectiv H.G. 968/2002 motiv pentru care s-a dispus scoaterea din cauză a celorlalți pârâți. În Dosarul 6092/2/2006 a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului M.A.I. motivat de faptul că la adoptarea H.G. nr. 968/2002, M.A.I. a avut calitatea de inițiator. La termenul de judecată din 12 decembrie 2006, Instanța a constat că cererea de intervenție formulată este întemeiată, având în vedere împrejurarea invocată de intervenient, astfel că, în baza art. 52 C. proc.

civ., cererea de intervenție a fost admisă. Atât prin cererea de intervenție formulată, cât și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâtul Guvernul României, a fost invocată excepția tardivității introducerii acțiunii. Prin sentința civilă nr. 3692 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut, în esență, că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.F., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că a parcurs procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacata, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia, înainte de a se adresa Instanței de contencios administrativ. Chiar dacă, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamantului îi incumbă obligația de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în conformitate cu art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Din actele depuse în probațiune, rezultă că, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, recurentul reclamant D.F. s-a adresat unității publice emitente, în speță Guvernului României, solicitând anularea poziției 6 din anexa nr. 48 a H.G. nr. 968/2002. În acest context se impune casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca Instanța de Fond să verifice dacă plângerea prealabilă a fost formulată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.F. împotriva sentinței civile nr. 3692 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2007.