ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 744/2010

Asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 30 august 2005, Primăria Municipiului Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Giurgiu și Ministerul Lucrărilor Publice, obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 5.682.779.748 lei cu titlu de dezdăunare. Prin sentința civilă nr. 21 din 16 februarie 2006 instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții la plata sumei de 5.682.779.748 lei plus dobânda legală aferentă de la 5 septembrie 2005 până la achitarea integrală și a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele C.N.A.D.N.

din România SA și Consiliul Județean Giurgiu. Prin Decizia civilă nr. 52 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă, s-au admis apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței civile nr. 21 din 16 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a desființat sentința civilă apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut de către instanța de apel că există neconcordanță între considerente, dispozitiv și minuta pronunțată în cauză, iar instanța de fond nu a soluționat prin minută și, implicit, prin dispozitivul sentinței toate excepțiile cu care a fost investită, încălcând dispozițiile art. 17 C. proc. civ., conform căruia excepțiile de procedură se soluționează prin dispozitiv, dacă acestea au fost unite cu fondul.

Tribunalul Giurgiu a omis să se pronunțe asupra excepției calității procesuale pasive a Consiliului Județean Giurgiu, iar respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune nu a fost motivată. C.N.A.D.N. nu i s-a comunicat și cererea de chemare în judecată și nu a avut cunoștință despre obiectul cererii prin care fusese investită instanța și în care avea calitatea de pârâtă, nu și-a putut formula apărările și nu și-a putut exprima poziția față de excepțiile invocate, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 156 și art. 114 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 224 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Giurgiu, invocată de acest pârât; s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.T.C.T., invocată de acest pârât; s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.A.D.N. din România SA, invocată de aceasta; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei Primăria Municipiului Giurgiu invocată de pârâtul M.T.C.T. și pârâta C.N.A.D.N. din România SA; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu astfel cum a fost completată, ca fiind prescrisă; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului M.T.C.T.

suma de 123,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, luându-se act că celelalte pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin sentința comercială nr. 38 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Giurgiu, Primăria Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei SC T.C. SRL suma de 5.682.779.748 lei, din care 959.861.700 lei rest de plată și 4.722.918.048 lei penalități de întârziere. Prin prezenta acțiune, formulată la data de 30 august 2005, reclamanta Primăria Giurgiu a solicitat obligarea pârâtelor la plata acestei sume, plus dobânda legală. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților Consiliul Județean Giurgiu, M.T.C.T. și C.N.A.D.N. din România SA, s-a reținut că excepțiile invocate în acest sens de către fiecare dintre pârâte, sunt neîntemeiate.

Din prevederile Legii nr. 118/1996 și, de asemenea, din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, rezultă că în gestionarea fondului special pentru drumurile publice, atribuții au toate cele trei pârâte, prin Normele Metodologice nr. 21137/2001 prevăzându-se expres că programele consiliilor locale se transmit C.N.A.D.N.R., prin grija consiliilor județene, situația repartizării sumelor pe consilii județene se aprobă de Ministerul Transporturilor, iar A.N.D. are obligația alimentării conturilor deschise de consiliile județene și locale. Din Programul cu lucrările și obiectivele finanțate din fondul special al drumurilor publice în anul 2001, rezultă în mod clar că acest program a fost aprobat de Consiliul Județean la data de 12 aprilie 2001, purtând semnătura și ștampila acestui for, pentru suma de 954.747.000 lei.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, se reține că aceasta este întemeiată, iar pretențiile formulate de reclamantă către pârâte își au izvorul în obligația acestora de finanțare prin programe anuale potrivit Legii nr. 118/1996 a realizării lucrărilor de amenajare a drumurilor publice. Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut așadar în momentul încălcării de către pârâte a dreptului subiectiv de a obține sumele de bani solicitate. Întrucât, așa cum reclamanta a precizat expres în cererea completatoare aflată la fila 52, dată de la care a început să curgă datoria privind plata de către pârâte a sumei necesară executării lucrărilor, este ianuarie 2001, termenul de prescripție de 3 ani, era deja împlinit la data de 30 august 2005, data introducerii prezentei acțiuni.

Apărarea reclamantei în sensul că dreptul său la acțiune s-a născut în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, prin care a fost obligată la plata sumei de 5.682.779.748 lei este neîntemeiată, prin această obligație de plată impusă de instanță la data de 24 februarie 2005, creându-se raporturi juridice exclusiv între primărie în calitate de debitoare și SC T.C. SRL în calitate de creditoare. Împotriva menționatei sentințe a formulat apel reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu prin primar, pentru motive de nelegalitate. Prin Decizia civilă nr. 515 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă, s-a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Amenajarea drumului racord D.C.95 acces P.C.T.F. Giurgiu a fost aprobată spre finanțare din fondul special al drumurilor publice, astfel cum rezultă din lista obiectivelor și lucrărilor finanțate de Ministerul Transporturilor, care cuprinde toate semnăturile de avizare. Prin urmare, nu cădea în sarcina Primăriei Municipiului Giurgiu obligația de a achita această sumă din fondurile proprii, astfel încât răspunderea civilă stabilită prin sentința comercială nr. 38 din 24 februarie 2005, este o răspundere pentru altul în ceea ce privește plata contravalorii lucrării, ceea ce justifică recunoașterea dreptului Primăriei Municipiului Giurgiu de regres împotriva persoanelor juridice care aveau obligația legală de asigurare a sumelor necesare construcției drumului public.

Fiind parte însă în contractul de execuție lucrări din 4 decembrie 2000, în sarcina Primăriei Municipiului Giurgiu, ca parte contractuală, care a căzut în pretenții, a fost stabilită obligația de a achita sumele care fac obiectul acestui contract, sume care trebuiau plătite din fondul special al drumurilor publice, iar nu din fondurile primăriei. De la această dată s-a născut, în temeiul art. 1108 alin. (3) C. civ., dreptul de regres al Primăriei Municipiului Giurgiu împotriva pârâtelor din prezenta cauză, care au atribuții în finanțarea și alocarea sumelor aferente fondului special al drumurilor publice, conform art. 8 al Normelor metodologice nr. 4566/1999 pentru aplicarea Legii nr. 118/1996.

În raport de data pronunțării sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005, instanța de apel a constatat că nu a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani, acțiunea fiind introdusă la data de 30 august 2005. Susținerea primei instanțe, în sensul că însăși Primăria Municipiului Giurgiu a menționat anul 2001, ca dată de la care a început să curgă datoria Ministerului Transporturilor derulată prin Consiliul Județean Giurgiu, se referă la raporturile juridice născute între părțile din prezenta cauză în temeiul legii, însă acțiunea de față se întemeiază pe dreptul de regres al reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o sumă a cărei finanțare nu cădea în sarcina sa.

Pentru aceste motive, constatând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, soluționând cauza numai pe aspectul prescripției dreptului la acțiune, Curtea de Apel București a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții M.T.I., Consiliul județean Giurgiu și C.N.A.D.N. din România. În recursul său, pârâta C.N.A.D.N. din România a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile sale vizând următoarele: 1. Excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei. Pârâta susține că data de la care a început să curgă termenul de prescripție este ianuarie 2001, așa cum a precizat reclamanta prin adresa din 08 decembrir 2005, astfel că termenul de prescripție de 3 ani era împlinit la data introducerii acțiunii.

2. Excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.D.N. din România. Pârâta arată că în procedura programelor anuale ce stau la baza fundamentării bugetului Fondului special al drumurilor publice avea rolul de a strânge documentația necesară și de a transmite sumele de bani provenite din acest fond la unitățile administrativ teritoriale interesate, pe baza unei documentații transmise chiar de aceste unități. A precizat că bugetul a fost alcătuit de către Ministerul Transporturilor, alocarea sumelor aferente făcându-se chiar pe baza documentelor emise de către cei interesați. 3. Pe fond, pârâta C.N.A.D.N. din România a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în raport de prevederile Legii nr. 118/1996, astfel cum a fost modificată, nu s-a făcut dovada vreunei culpe a sa cu privire la prezentul litigiu, neputând fi obligată la plata unor sume de bani ce, probabil, au fost virate și poate cheltuite în scopurile în care au fost atribuite.

Recurentul Consiliul Județean Giurgiu a criticat hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte: 1. Lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că, potrivit prevederilor legale aplicabile în materie, nu are nicio obligație în ceea ce privește programele anuale ale Municipiului Giurgiu, toate lucrările fiind finanțate de Ministerul Transporturilor dintr-un fond special, Consiliul județean neavând calitate procesuală. 2. Respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, instanța de apel apreciind în mod eronat asupra nașterii dreptului la acțiune al Primăriei municipiului Giurgiu, respectiv data pronunțării sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005, fără să țină cont că aceasta nu este opozabilă niciuneia dintre pârâtele din cauza de față.

În cererea de recurs formulată de Ministerul Transporturilor, au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul susține că, în speță, nu poate fi vorba despre o plată prin subrogație, având în vedere că Ministerul Transporturilor nu avea nicio obligație de plată față de SC T.C. SRL și, mai mult decât atât, faptul că nu se poate spune, în raport de contractul de execuție lucrări, că Primăriei Giurgiu nu îi incumba obligația de plată față de de SC T.C. SRL.

Un al doilea motiv de recurs invocat de acest recurent este cel referitor la prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei, în opinia sa data de la care începe să curgă termenul de prescripție fiind ianuarie 2001. Recurentul apreciază că susținerea instanței de apel potrivit căreia „acțiunea de față se întemeiază pe dreptul de regres al reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o sumă a cărei finanțare nu cădea în sarcina sa”, este contrazisă de normele legale incidente și de probatoriul administrat în cauză. Intimata - reclamantă Primăria municipiului Giurgiu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei Curții de Apel București.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed. O critică comună, invocată de toți recurenții în motivele de recurs, se referă la greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune de către instanța de apel. De altfel, Curtea de Apel București a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 224 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu tocmai pentru că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, soluționând cauza numai pe aspectul prescripției dreptului la acțiune. Prin urmare, celelalte critici formulate de pârâți nu vor fi analizate, întrucât nu vizează soluția recurată menționată.

Soluția instanței de apel, în sensul constatării că acțiunea reclamantei a fost formulată înainte de împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, este legală, având în vedere următoarele: Prin sentința comercială nr. 38 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Giurgiu, Primăria municipiului Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei SC T.C. SRL suma de 5.682.779.748 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de această societate constând în amenajarea drumului de racord D.C. 95, acces P.C.T.F. Giurgiu, lucrare aprobată spre finanțare din Fondul special al drumurilor publice, astfel cum rezultă din lista obiectivelor și lucrărilor finanțate de Ministerul Transporturilor, care cuprinde toate semnăturile de avizare (fila 4 - dosar nr. 2358/2005 al Tribunalului Giurgiu).

Obligația de plată stabilită în sarcina reclamantei este o consecință a faptului că acesteia nu i-au fost alocate din acest fond special sumele de bani necesare pentru a asigura și vira banii către societatea ce a amenajat drumul public amintit. Prin urmare, în sarcina Primăriei Municipiului Giurgiu, ca parte în contractul de execuție lucrări din 4 decembrie 2000, a fost stabilită obligația de a achita sumele care fac obiectul acestui contract, sume care trebuiau plătite din fondul special al drumurilor publice, iar nu din fondurile primăriei, pârâtele fiind cele care aveau atribuții în finanțarea și alocarea sumelor aferente acestui fond, conform art. 8 al Normelor metodologice nr. 4566/1999 pentru aplicarea Legii nr. 118/1996.

În aceste condiții, reclamanta a dobândit un drept de regres împotriva pârâților, născut din obligarea sa prin hotărâre judecătorească la plata unei sume de bani ce trebuia să îi fie alocată dintr-un fond special al lucrărilor publice, în a cărui gestionare au atribuții toți pârâții din cauză, potrivit Legii nr. 118/1996 și Normelor metodologice de aplicare.

În acest context, termenul de prescripție al dreptului material la acțiune al reclamantei se calculează în raport de data pronunțării sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005 și nu raportat la anul 2001, ca dată de la care a început să curgă datoria Ministerului Transporturilor, derulată prin Consiliul Județean Giurgiu, întrucât aceasta se referă la raporturile juridice născute între părțile din prezenta cauză în temeiul legii, însă prezenta acțiune se întemeiază pe dreptul de regres al reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o sumă a cărei finanțare nu cădea în sarcina sa. Se constată, așadar, că acțiunea reclamantei fiind introdusă la data de 30 august 2005, nu a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani, invocat în motivele de recurs de către toți recurenții.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra și în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Prin urmare, în condițiile art. 297 alin. (1) teza a întâia C. proc. civ., desființarea sentinței atacate se poate face doar în situația în care instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Având în vedere dispozițiile legale menționate și considerentele expuse, în mod corect Curtea de Apel București a admis apelul, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu, pentru a se intra în cercetarea fondului.

În consecință, constatând că în cauză nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții M.T.I., Consiliul județean Giurgiu și C.N.A.D.N. din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții M.T.I., Consiliul județean Giurgiu și C.N.A.D.N. din România împotriva Deciziei civile nr. 515 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.