ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 744/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 744/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 30 august 2005, Primăria

Municipiului Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul

Județean Giurgiu și Ministerul Lucrărilor Publice, obligarea pârâților să

plătească reclamantei suma de 5.682.779.748 lei cu titlu de dezdăunare.

Prin sentința civilă nr. 21 din 16 februarie

2006 instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat

pârâții la plata sumei de 5.682.779.748 lei plus dobânda legală aferentă de la

5 septembrie 2005 până la achitarea integrală și a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

pârâtele C.N.A.D.N. din România SA și Consiliul Județean Giurgiu.

Prin Decizia civilă nr. 52 din 29 ianuarie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă, s-au admis

apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței civile nr. 21 din 16

februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a desființat sentința civilă

apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut de către instanța de apel că

există neconcordanță între considerente, dispozitiv și minuta pronunțată în

cauză, iar instanța de fond nu a soluționat prin minută și, implicit, prin

dispozitivul sentinței toate excepțiile cu care a fost investită, încălcând

dispozițiile art. 17 C. proc. civ., conform căruia excepțiile de procedură se

soluționează prin dispozitiv, dacă acestea au fost unite cu fondul.

Tribunalul Giurgiu a omis să se pronunțe

asupra excepției calității procesuale pasive a Consiliului Județean Giurgiu,

iar respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune nu a fost motivată.

C.N.A.D.N. nu i s-a comunicat și cererea de

chemare în judecată și nu a avut cunoștință despre obiectul cererii prin care

fusese investită instanța și în care avea calitatea de pârâtă, nu și-a putut

formula apărările și nu și-a putut exprima poziția față de excepțiile invocate,

încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 156 și art. 114 C. proc.

civ.

Prin sentința civilă nr. 224 din 13

septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a respins

ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul

Județean Giurgiu, invocată de acest pârât; s-a respins ca nefondată excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.T.C.T., invocată de acest

pârât; s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei C.N.A.D.N. din România SA, invocată de aceasta; s-a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune al reclamantei Primăria Municipiului Giurgiu

invocată de pârâtul M.T.C.T. și pârâta C.N.A.D.N. din România SA; s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu astfel cum a

fost completată, ca fiind prescrisă; a fost obligată reclamanta să plătească

pârâtului M.T.C.T. suma de 123,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,

luându-se act că celelalte pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin

sentința comercială nr. 38 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Giurgiu,

Primăria Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei SC T.C. SRL suma de

5.682.779.748 lei, din care 959.861.700 lei rest de plată și 4.722.918.048 lei

penalități de întârziere.

Prin prezenta acțiune, formulată la data de

30 august 2005, reclamanta Primăria Giurgiu a solicitat obligarea pârâtelor la

plata acestei sume, plus dobânda legală.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a

pârâților Consiliul Județean Giurgiu, M.T.C.T. și C.N.A.D.N. din România SA,

s-a reținut că excepțiile invocate în acest sens de către fiecare dintre

pârâte, sunt neîntemeiate.

Din prevederile Legii nr. 118/1996 și, de

asemenea, din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, rezultă că în

gestionarea fondului special pentru drumurile publice, atribuții au toate cele

trei pârâte, prin Normele Metodologice nr. 21137/2001 prevăzându-se expres că

programele consiliilor locale se transmit C.N.A.D.N.R., prin grija consiliilor

județene, situația repartizării sumelor pe consilii județene se aprobă de

Ministerul Transporturilor, iar A.N.D. are obligația alimentării conturilor

deschise de consiliile județene și locale.

Din Programul cu lucrările și obiectivele

finanțate din fondul special al drumurilor publice în anul 2001, rezultă în mod

clar că acest program a fost aprobat de Consiliul Județean la data de 12

aprilie 2001, purtând semnătura și ștampila acestui for, pentru suma de

954.747.000 lei.

Cu privire la excepția prescripției dreptului

la acțiune al reclamantei, se reține că aceasta este întemeiată, iar

pretențiile formulate de reclamantă către pârâte își au izvorul în obligația

acestora de finanțare prin programe anuale potrivit Legii nr. 118/1996 a

realizării lucrărilor de amenajare a drumurilor publice.

Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut

așadar în momentul încălcării de către pârâte a dreptului subiectiv de a obține

sumele de bani solicitate.

Întrucât, așa cum reclamanta a precizat

expres în cererea completatoare aflată la fila 52, dată de la care a început să

curgă datoria privind plata de către pârâte a sumei necesară executării

lucrărilor, este ianuarie 2001, termenul de prescripție de 3 ani, era deja

împlinit la data de 30 august 2005, data introducerii prezentei acțiuni.

Apărarea reclamantei în sensul că dreptul său

la acțiune s-a născut în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătorești, prin care a fost obligată la plata sumei de 5.682.779.748 lei

este neîntemeiată, prin această obligație de plată impusă de instanță la data

de 24 februarie 2005, creându-se raporturi juridice exclusiv între primărie în

calitate de debitoare și SC T.C. SRL în calitate de creditoare.

Împotriva menționatei sentințe a formulat

apel reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu prin primar, pentru motive de

nelegalitate.

Prin Decizia civilă nr. 515 din 24 iunie 2008

a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă, s-a admis apelul, s-a

desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut următoarele:

Amenajarea drumului racord D.C.95 acces

P.C.T.F. Giurgiu a fost aprobată spre finanțare din fondul special al

drumurilor publice, astfel cum rezultă din lista obiectivelor și lucrărilor

finanțate de Ministerul Transporturilor, care cuprinde toate semnăturile de

avizare.

Prin urmare, nu cădea în sarcina Primăriei

Municipiului Giurgiu obligația de a achita această sumă din fondurile proprii,

astfel încât răspunderea civilă stabilită prin sentința comercială nr. 38 din

24 februarie 2005, este o răspundere pentru altul în ceea ce privește plata contravalorii

lucrării, ceea ce justifică recunoașterea dreptului Primăriei Municipiului

Giurgiu de regres împotriva persoanelor juridice care aveau obligația legală de

asigurare a sumelor necesare construcției drumului public.

Fiind parte însă în contractul de execuție

lucrări din 4 decembrie 2000, în sarcina Primăriei Municipiului Giurgiu, ca

parte contractuală, care a căzut în pretenții, a fost stabilită obligația de a

achita sumele care fac obiectul acestui contract, sume care trebuiau plătite

din fondul special al drumurilor publice, iar nu din fondurile primăriei.

De la această dată s-a născut, în temeiul

art. 1108 alin. (3) C. civ., dreptul de regres al Primăriei Municipiului

Giurgiu împotriva pârâtelor din prezenta cauză, care au atribuții în finanțarea

și alocarea sumelor aferente fondului special al drumurilor publice, conform

art. 8 al Normelor metodologice nr. 4566/1999 pentru aplicarea Legii nr.

118/1996.

În raport de data pronunțării sentinței

comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005, instanța de apel a constatat că nu a

fost depășit termenul de prescripție de 3 ani, acțiunea fiind introdusă la data

de 30 august 2005.

Susținerea primei instanțe, în sensul că

însăși Primăria Municipiului Giurgiu a menționat anul 2001, ca dată de la care

a început să curgă datoria Ministerului Transporturilor derulată prin Consiliul

Județean Giurgiu, se referă la raporturile juridice născute între părțile din

prezenta cauză în temeiul legii, însă acțiunea de față se întemeiază pe dreptul

de regres al reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească

de a plăti o sumă a cărei finanțare nu cădea în sarcina sa.

Pentru aceste motive, constatând că prima

instanță nu a intrat în cercetarea fondului, soluționând cauza numai pe

aspectul prescripției dreptului la acțiune, Curtea de Apel București a admis

apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Giurgiu.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâții M.T.I., Consiliul județean Giurgiu și C.N.A.D.N. din România.

În recursul său, pârâta C.N.A.D.N. din

România a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., criticile sale vizând următoarele:

la acțiune al reclamantei.

Pârâta susține că data de la care a început

să curgă termenul de prescripție este ianuarie 2001, așa cum a precizat

reclamanta prin adresa din 08 decembrir 2005, astfel că termenul de prescripție

de 3 ani era împlinit la data introducerii acțiunii.

pasive a C.N.A.D.N. din România.

Pârâta arată că în procedura programelor

anuale ce stau la baza fundamentării bugetului Fondului special al drumurilor

publice avea rolul de a strânge documentația necesară și de a transmite sumele

de bani provenite din acest fond la unitățile administrativ teritoriale

interesate, pe baza unei documentații transmise chiar de aceste unități.

A precizat că bugetul a fost alcătuit de

către Ministerul Transporturilor, alocarea sumelor aferente făcându-se chiar pe

baza documentelor emise de către cei interesați.

solicitat respingerea acțiunii, arătând că în raport de prevederile Legii nr.

118/1996, astfel cum a fost modificată, nu s-a făcut dovada vreunei culpe a sa

cu privire la prezentul litigiu, neputând fi obligată la plata unor sume de

bani ce, probabil, au fost virate și poate cheltuite în scopurile în care au

fost atribuite.

Recurentul Consiliul Județean Giurgiu a

criticat hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte:

arătând că, potrivit prevederilor legale aplicabile în materie, nu are nicio

obligație în ceea ce privește programele anuale ale Municipiului Giurgiu, toate

lucrările fiind finanțate de Ministerul Transporturilor dintr-un fond special,

Consiliul județean neavând calitate procesuală.

dreptului la acțiune al reclamantei, instanța de apel apreciind în mod eronat

asupra nașterii dreptului la acțiune al Primăriei municipiului Giurgiu,

respectiv data pronunțării sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005,

fără să țină cont că aceasta nu este opozabilă niciuneia dintre pârâtele din

cauza de față.

În cererea de recurs formulată de Ministerul

Transporturilor, au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că, în speță, nu poate fi

vorba despre o plată prin subrogație, având în vedere că Ministerul

Transporturilor nu avea nicio obligație de plată față de SC T.C. SRL și, mai

mult decât atât, faptul că nu se poate spune, în raport de contractul de

execuție lucrări, că Primăriei Giurgiu nu îi incumba obligația de plată față de

de SC T.C. SRL.

Un al doilea motiv de recurs invocat de acest

recurent este cel referitor la prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei,

în opinia sa data de la care începe să curgă termenul de prescripție fiind

ianuarie 2001.

Recurentul apreciază că susținerea instanței de

apel potrivit căreia „acțiunea de față se întemeiază pe dreptul de regres al

reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o

sumă a cărei finanțare nu cădea în sarcina sa”, este contrazisă de normele

legale incidente și de probatoriul administrat în cauză.

Intimata - reclamantă Primăria municipiului

Giurgiu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca

nefondate și menținerea deciziei Curții de Apel București.

Analizând recursurile prin prisma motivelor

invocate, se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce

succed.

O critică comună, invocată de toți recurenții

în motivele de recurs, se referă la greșita respingere a excepției prescripției

dreptului la acțiune de către instanța de apel.

De altfel, Curtea de Apel București a admis

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 224 din 13 septembrie 2007 a

Tribunalului Giurgiu tocmai pentru că prima instanță nu a intrat în cercetarea

fondului, soluționând cauza numai pe aspectul prescripției dreptului la

acțiune.

Prin urmare, celelalte critici formulate de

pârâți nu vor fi analizate, întrucât nu vizează soluția recurată menționată.

Soluția instanței de apel, în sensul

constatării că acțiunea reclamantei a fost formulată înainte de împlinirea termenului

de prescripție de 3 ani, este legală, având în vedere următoarele:

Prin sentința comercială nr. 38 din 24

februarie 2005 a Tribunalului Giurgiu, Primăria municipiului Giurgiu a fost

obligată să plătească creditoarei SC T.C. SRL suma de 5.682.779.748 lei,

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de această societate constând

în amenajarea drumului de racord D.C. 95, acces P.C.T.F. Giurgiu, lucrare

aprobată spre finanțare din Fondul special al drumurilor publice, astfel cum

rezultă din lista obiectivelor și lucrărilor finanțate de Ministerul

Transporturilor, care cuprinde toate semnăturile de avizare (fila 4 - dosar nr.

2358/2005 al Tribunalului Giurgiu).

Obligația de plată stabilită în sarcina

reclamantei este o consecință a faptului că acesteia nu i-au fost alocate din

acest fond special sumele de bani necesare pentru a asigura și vira banii către

societatea ce a amenajat drumul public amintit.

Prin urmare, în sarcina Primăriei

Municipiului Giurgiu, ca parte în contractul de execuție lucrări din 4

decembrie 2000, a fost stabilită obligația de a achita sumele care fac obiectul

acestui contract, sume care trebuiau plătite din fondul special al drumurilor

publice, iar nu din fondurile primăriei, pârâtele fiind cele care aveau

atribuții în finanțarea și alocarea sumelor aferente acestui fond, conform art.

8 al Normelor metodologice nr. 4566/1999 pentru aplicarea Legii nr. 118/1996.

În aceste condiții, reclamanta a dobândit un

drept de regres împotriva pârâților, născut din obligarea sa prin hotărâre

judecătorească la plata unei sume de bani ce trebuia să îi fie alocată dintr-un

fond special al lucrărilor publice, în a cărui gestionare au atribuții toți

pârâții din cauză, potrivit Legii nr. 118/1996 și Normelor metodologice de

aplicare.

În acest context, termenul de prescripție al

dreptului material la acțiune al reclamantei se calculează în raport de data

pronunțării sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005 și nu raportat la

anul 2001, ca dată de la care a început să curgă datoria Ministerului

Transporturilor, derulată prin Consiliul Județean Giurgiu, întrucât aceasta se

referă la raporturile juridice născute între părțile din prezenta cauză în

temeiul legii, însă prezenta acțiune se întemeiază pe dreptul de regres al

reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o

sumă a cărei finanțare nu cădea în sarcina sa.

Se constată, așadar, că acțiunea reclamantei

fiind introdusă la data de 30 august 2005, nu a fost depășit termenul de

prescripție de 3 ani, invocat în motivele de recurs de către toți recurenții.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în

cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul

fără a intra și în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții

care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și

va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Prin urmare, în condițiile art. 297 alin. (1)

teza a întâia C. proc. civ., desființarea sentinței atacate se poate face doar

în situația în care instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea

fondului.

Având în vedere dispozițiile legale

menționate și considerentele expuse, în mod corect Curtea de Apel București a

admis apelul, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Giurgiu, pentru a se intra în cercetarea fondului.

În consecință, constatând că în cauză nu

există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, în raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâții M.T.I., Consiliul județean Giurgiu și

C.N.A.D.N. din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de pârâții M.T.I., Consiliul județean Giurgiu și C.N.A.D.N. din România

împotriva Deciziei civile nr. 515 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București,

secția a IV- a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2010.