ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2927/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC E. SA Târgu-Mureș a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul C.N.C.D. anularea Hotărârii Consiliului Director al C.N.C.D. din 17

februarie 2009.

și de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că petiționara K.G. a învestit autoritatea pârâtă

cu o sesizare de acte de discriminare, constând în aceea că încercând să depună

documentația prevăzută de lege pentru „debranșare” de la sistemul centralizat

de încălzire la registratura furnizorului de energie termică din Târgul Mureș,

funcționarii au refuzat să o preia; pe motiv că debranșările sunt oprite în

zona unde intenționează să locuiască.

A mai arătat

reclamanta că Hotărârea atacată este nelegală întrucât art. 8 alin. (2) lit. i)

din Legea nr. 325/2006 obligă administrația locală să stabilească zone unitare

de încălzire, sens în care Municipiul Târgu-Mureș a adoptat strategia de

alimentare cu căldură prin Hotărârea Consiliului Local din 25 ianuarie 2007

care la art. 2 prevede zona unitară de termie, unde se asigură o singură

soluție de încălzire, respectiv furnizarea energiei termice prin sistem

centralizat.

Mai precizează

reclamanta că obligația instituirii zonei unitare de încălzire a fost impusă și

de prevederile H.G. nr. 462/2006, iar prin Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 s-au stabilit

condițiile cumulative pentru debranșare și deconectare.

formulate de pârâtul C.N.C.D.

Pârâtul legal citat

nu a formulat întâmpinare.

instanței de fond.

Prin sentința nr. 3186

din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC E. SA.

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Potrivit

dispozițiilor legale incidente, Legea nr. 325/2006, administrația publică

locală are obligația să stabilească zone unitare de încălzire.

În zona unde

locuiește petenta nu se asigură alimentarea cu energie termică exclusiv prin

sistemul centralizat de termoficare, conform principiului „o clădire” - un

singur sistem de asigurare cu energie termică", așa cum impune H.G. nr. 462/2006

pentru aprobarea programului „Termoficare 2006-2015, căldură și confort”.

În aceste condiții

refuzul de a emite avizul de deconectare de către reclamantă constituie o faptă

de discriminare, sancționată de dispozițiile O.G. nr. 137/2000, așa cum în mod

legal a apreciat și autoritatea pârâtă prin Hotărârea nr. 98/2009.

6.

Recursul declarat de SC E. SA Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 3186 din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Motive

de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurenta

arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit actele normative

incidente în speță, întrucât a apreciat că prevederile art. 5 pct. 37 și art. 8

alin. (2) din Legea nr. 325/2006, precum și prevederile Anexei 1 a H.G. nr. 462/2006 nu pot fi aplicate în acele imobile (blocuri de locuințe) sau într-un areal

geografic/zone în care există apartamente deconectate de la sistemul de

alimentare centralizată cu energie termică.

Actele

normative sus-menționate nu prevăd obligativitatea municipalității sau

Guvernului să realizeze delimitarea zonei unitare de încălzire în așa manieră încât

în aceasta să nu intre imobile de timp condominiu unde s-ar fi produs

deconectări anterioare.

Zona

unitară în sensul reglementat de legiuitor are menirea de a tranșa includerea sa

într-un program de dezvoltare, modernizare viitoare și revitalizare a

sistemului.

7.

Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât C.N.C.D.

Intimatul

solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece refuzul de a emite avizul

de deconectare, motivând că locuința se află în zona unitară unde încălzirea se

realizează exclusiv în sistem centralizat, conform Hotărârii Consiliului Local

Târgu Mureș din 2007, constituie o faptă de discriminare așa cum este definită

de prevederile O.G. nr. 137/2000.

Se mai

arată că, prin sentința civilă nr. 436 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Mureș

s-a constatat nelegalitatea Hotărârii din 2007 a Consiliului Local Târgu Mureș,

atât timp cât impune un sistem centralizat într-o zonă în care termoficarea nu

este asigurată exclusiv în sistem centralizat.

II.

Considerentele instanței de recurs.

1.

Recursul este nefondat.

primul rând, se constată că deși recurenta a fost citată în calitate de

reclamantă în fața C.N.C.D., Hotărârea adoptată din 17 februarie 2008 a privit

numai Consiliul Local Târgu-Mureș.

Acestei

autorități i s-a aplicat sancțiunea contravențională „avertisment”și i s-a

recomandat, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, să

depună toate diligențele pentru a înlătura elementele discriminatorii din

aplicarea Hotărârii Consiliului Local din 25 ianuarie 2007.

Consiliul

Local Târgu-Mureș nu a contestat hotărârea C.N.C.D.

SC E. SA

contestând Hotărârea din 17 februarie 2008 a C.N.C.D. și ulterior recurând sentința

nr. 3186 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, nu a demonstrat vătămarea vreunui drept sau interes

legitim, astfel cum obligă prevederile art. 1 alin .2 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

doilea rând, prin sentința nr. 436 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin

respingerea recursului de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în data de 18

martie 2010, s-a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local

Târgu-Mureș din 25 ianuarie 2007, respectiv a art. 2 și anexei II, prin care au

fost aprobate zonele în care se asigură exclusiv serviciul de termoficare în

sistem centralizat.

ultimul rând, cu referire strictă la motivele de recurs, se reține că

interpretarea textelor legale incidente a fost realizată corect de către

instanța de fond.

Promovarea

unei zone unitare de încălzire presupune o singură soluție tehnică de

încălzire.

Stabilirea

unor zone în care se asigură exclusiv serviciul de termoficare în sistem

centralizat nu se poate interpreta decât în sensul că în acele zone nu va mai

exista în viitor decât acest sistem.

Din

acest motiv instanțele judecătorești au hotărât anularea în parte a Hotărârii

Consiliului Local Târgu Mureș, deoarece s-a stabilit sistemul unic în zone în

care foarte multe persoane se debranșaseră de la sistemul centralizat.

Fapta

Consiliului Local Târgu Mureș constituie discriminare, având în vedere că

tratamentul diferențiat nu a fost justificat obiectiv de un scop legitim, de

unde rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (3) din O.G.

nr. 137/2000, republicată.

de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC E. SA Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 3186 din 13 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2010.