ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 2656 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta SC E. SA ca și cererea conexă formulată de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, ambele în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a fost anulată Hotărârea nr. 867 din 18 decembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petenta H.A.E. a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu un fapt de discriminare, susținând că a decis să introducă centrală termică în apartamentul său însă SC E. SA a răspuns la cererea sa cu arătarea condițiilor de deconectare și fără a-i elibera avizul necesar în acest sens.

SC E. SA este un operator local al Serviciului public de producere, distribuție și furnizare a energiei termice prin sistem centralizat, fără a deține însă monopolul în acest domeniu. Această societate comercială de stat funcționează în temeiul unui contract de delegare de gestiune, administrând Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică, proprietatea Municipiului Târgu Mureș. Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în motivarea în fapt și în drept a Hotărârii sale cu nr. 867 din 18 decembrie 2008, luând în calcul sesizarea formulată de petentă, precum și toate apărările formulate de Municipiul Târgu Mureș și SC E. SA a concluzionat că faptele prezentate constituie discriminare, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G.

nr. 137/2000, republicată și a aplicat sancțiunea contravențională „avertisment” Consiliului Local Târgu Mureș. Totodată a recomandat acestuia să depună diligențe pentru înlăturarea elementelor discriminatorii din aplicarea HCL nr. 11/2007, în care, la art. 2 și Anexa nr. 2, se prevăd zone unitare de încălzire, unde se asigură o singură soluție de încălzire, respectiv furnizarea energiei termice prin sistem centralizat. Reclamanții au susținut că HCL nr. 11/2007 este legală și reprezintă aplicarea în practică a principiului „o clădire – un singur sistem de asigurare cu energie termică” instituit în Anexa 1 la cap. IV din H.G. nr. 3462/2006 republicată, astfel încât Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost emisă prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale.

Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a apreciat că nu se poate reține un caz de discriminare în situația dedusă judecății. Instanța a arătat că obligația asigurării serviciului public de alimentare cu energie termică revine, conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, autorității administrației publice locale, iar prin H.G. nr. 462/2006 a fost prevăzută obligația de instituire a zonei unitare de încălzire, astfel încât, în mod legal a fost emisă HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007, care este un act administrativ cu caracter normativ aplicabil în Municipiul Târgu Mureș. Instanța de fond a reținut că A.N.R.S.C. este autorizată să elaboreze, să stabilească și să urmărească aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică, în condițiile de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor, conform art. 14 din Legea nr. 325/2006, iar prin Ordinul A.N.R.S.C.

nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului-Cadru al Serviciului public de alimentare cu energie termică se prevăd condițiile cumulative pentru debranșare și deconectare, menținând și interdicția de deconectare/debranșare în zona unitară de termie. Pentru aceste considerente, instanța a reținut că locatarul, membru al unei asociații de proprietari, pentru a-și monta microcentrală în apartament și a se deconecta de la sistemul centralizat de energie termică trebuie să îndeplinească condițiile cumulative enumerate de lege, iar avizul de deconectare poate fi emis numai după verificare de către furnizorul de energie termică. Instanța a concluzionat că petenta nu a îndeplinit condițiile de deconectare, iar SC E. SA, cu respectarea dispozițiilor legale, nu a eliberat avizul de deconectare/debranșare, formulând un răspuns petiționarei prin care i s-a adus la cunoștință aspectul că are obligația de a respecta prevederile legale în materia debranșării.

Instanța a mai reținut și că zona unitară de încălzire a fost instituită prin lege și impusă tuturor furnizorilor de energie termică în Sistem centralizat, la nivel național, astfel încât măsura instituită zonei unitare de încălzire nu poate fi considerată discriminare. 2. Motivele de recurs prezentate de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia recurentul a susținut, în esență, următoarele: - instanța de fond a interpretat eronat normele legale în materie cât și incidența acestora în cauză, întrucât în sensul O.G.

nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prin modul de aplicare a prevederilor legale de către SC E. SA s-a creat o situație diferențiată între petentă și ceilalți locatari ai asociației de proprietari nr. 41; - prin efectul măsurilor adoptate s-a creat o situație dezavantajoasă a petentei față de alți beneficiari , respectiv față de ceilalți locatari care au beneficiat de debranșare; - potrivit Legii nr. 325/2006, administrația publică locală este obligată să stabilească zone unitare de încălzire, sens în care Primăria Municipiului Târgu Mureș a adoptat strategia de alimentare cu căldură a orașului prin Hotărârea Consiliului Local (HCL) nr. 11 din 25 ianuarie 2007, în care se prevede zona unitară de termie unde se asigură o singură soluție de încălzire.

Pentru zona în care locuiește reclamanta s-a decis furnizarea energiei termice prin sistem centralizat, fără a se avea în vedere că în unele blocuri, cum este și cel în care locuiește petenta, unii locatari au centrale termice de apartament iar alții folosesc energia termică prin sistem centralizat; - sistemul „o clădire – un singur sistem de asigurare cu energie termică”, invocat de SC E. SA nu se aplică în practică, astfel că în mod corect și întemeiat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a emis hotărârea cu nr. 867 din 18 decembrie 2009, care în mod nelegal a fost anulată de prima instanță. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată raportat la motivele de nelegalitate invocate, sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., față de prevederile legale incidente din materie supusă analizei, dar și față de apărările formulate de intimații-pârâți reține că se impune admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunilor conexe formulate de reclamantele-intimate SC E. SA Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș, ca neîntemeiate cu consecința menținerii actului administrativ atacat, respectiv a hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 867 din 18 decembrie 2008, în considerarea celor în continuare arătate. După cum s-a reținut și în considerentele sentinței atacate, cu referire la situația de fapt ce a generat pronunțarea de către C.N.C.D.

a hotărârii nr. 867 din 18 decembrie 2008, rezultă că recurentul C.N.C.D., examinând petiția formulată de petenta H.A.E. ce a intenționat că introducă în locuința sa un sistem de încălzire centrală, în condițiile în care și alți locatari din bloc au realizat un astfel de sistem, fiind însă refuzată de societățile reclamante, a stabilit că faptele prezentate sunt fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, republicată. Prin aceeași hotărâre a C.N.C.D. Consiliul Local Târgu Mureș a fost sancționat cu avertisment, fiindu-i totodată recomandat, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, să depună toate diligențele pentru a înlătura elementele discriminatorii din aplicarea HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007. Contrar celor reținute de prima instanță și în acord cu aspectele învederate de recurentă, Înalta Curte apreciază că prin hotărârea C.N.C.D. atacată, corect emisă în temeiul și cu respectarea prevederilor art. alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, s-a stabilit justificat și motivat, raportat la conținutul întregii documentații ce i-a fost pusă la dispoziție, că petenta a fost supusă unui tratament diferențiat, fără o justificare convingătoare, ceea ce potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 contravine principiului discriminării. În interpretarea Înaltei Curți, tratamentul diferențiat, apreciat ca fiind discriminatoriu, astfel cum a fost constatat de C.N.C.D. nu derivă efectiv din refuzul exprimat de autoritățile reclamante în sensul eliberării avizului de deconectare a petentei, aviz care desigur că nu poate fi eliberat decât în condițiile întrunirii cerințelor legale prevăzute în acest sens, cât din cuprinsul actului invocat ce a servit drept temei al unui astfel de tratament, respectiv a HCL nr. 11/2007, în cuprinsul căruia au fost identificate prevederi discriminatorii. Astfel după cum corect s-a și apreciat de către C.N.C.D., administrația publică locală, respectiv Consiliul Local Târgu Mureș, obligat potrivit Legii nr. 325/2006 să stabilească zone unitare de încălzire, a adoptat prin HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007 strategia de alimentare cu căldură a municipiului Târgu Mureș.

În art. 2 precum și în Anexa 2 a acestei hotărâri s-a prevăzut zona unitară de termie, asigurându-se o singură soluție de încălzire. În același timp, pentru zona în care locuiește petenta s-a menționat că s-a decis furnizarea energiei termice prin sistem centralizat, cu ignorarea faptului că în unele blocuri, inclusiv cel în care locuiește petenta, unii locatari au centrale termice de apartament deci nu folosesc energia termică prin sistem centralizat. Așa fiind, în mod corect s-a apreciat că principiul „o clădire – un singur sistem de asigurare cu energie termică” invocat de reclamanta-intimată SC E. SA nu este practic aplicat și mai mult a servit, ca temei al aplicării unor tratamente diferențiate, nejustificate obiectiv.

În fine, ca un argument suplimentar în aprecierea legalități hotărârii C.N.C.D. atacate, Înalta Curte reține și împrejurarea că existența în cuprinsul HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007 a unor prevederi de natură discriminatorie a fost constatată irevocabil și pe cale judecătorească, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse cu ocazia soluționării recursului (filele 34-36 dosar recurs). Prin sentința civilă nr. 436 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Mureș, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș (fila 36 dosar recurs) a fost anulată în parte HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007, respectiv art. 2 și anexa II din cuprinsul acesteia.

În considerentele acestei hotărâri judecătorești, definitive se menționează fără echivoc că actul în discuție a fost adoptat de Consiliul Local Târgu Mureș cu nerespectarea principiului de nediscriminare, astfel cum este aceasta reglementată de O.G. nr. 137/2000, excepția introdusă prin HCL nr. 11/2007 ca deconectarea să nu fie permisă într-un condominiu care se află în zona unitară de încălzire, nu este prevăzută de nicio lege și, ca atare , se constată a fi dispusă arbitrar. Față de toate cele mai sus arătate se reține așadar că hotărârea C.N.C.D. atacată este legală și urmează a fi menținută, drept consecință a admiterii recursului declarat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

și al modificării sentinței atacate în sensul arătat, în condițiile în care, prin această hotărâre, similar cu cea judecătorească, s-a recomandat numai eliminarea prevederilor discriminatorii din cuprinsul actului emis de autoritățile administrației publice locale, adoptarea actului realizându-se cu respectarea normelor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 2656 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că în fond respinge acțiunea formulată de reclamantele SC E. SA Târgu–Mureș și Municipiul Târgu Mureș ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.