ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția și considerentele primei

instanțe

Prin sentința nr. 2656 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă cererea principală formulată

de reclamanta SC E. SA ca și cererea conexă formulată de reclamantul

Municipiul Târgu Mureș, ambele în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării și a fost anulată

Hotărârea nr. 867 din 18 decembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că petenta H.A.E. a sesizat Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării cu un fapt de discriminare,

susținând că a decis să introducă centrală

termică în apartamentul său însă SC E. SA a răspuns la

cererea sa cu arătarea condițiilor de deconectare și

fără a-i elibera avizul necesar în acest sens.

SC E. SA este un operator local al

Serviciului public de producere, distribuție și furnizare a energiei

termice prin sistem centralizat, fără a deține însă monopolul

în acest domeniu.

Această societate comercială de

stat funcționează în temeiul unui contract de delegare de gestiune,

administrând Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică,

proprietatea Municipiului Târgu Mureș.

Colegiul Director al Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării, în motivarea în fapt

și în drept a Hotărârii sale cu nr. 867 din 18 decembrie 2008, luând în

calcul sesizarea formulată de petentă, precum și toate apărările

formulate de Municipiul Târgu Mureș și SC E. SA a concluzionat

că faptele prezentate constituie discriminare, potrivit prevederilor art.

2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, republicată

și a aplicat sancțiunea contravențională „avertisment”

Consiliului Local Târgu Mureș. Totodată a recomandat acestuia să

depună diligențe pentru înlăturarea elementelor discriminatorii

din aplicarea HCL nr. 11/2007, în care, la art. 2 și Anexa nr. 2, se

prevăd zone unitare de încălzire, unde se asigură o singură

soluție de încălzire, respectiv furnizarea energiei termice prin

sistem centralizat.

Reclamanții au susținut că

HCL nr. 11/2007 este legală și reprezintă aplicarea în

practică a principiului „o clădire – un singur sistem de asigurare cu

energie termică” instituit în Anexa 1 la cap. IV din H.G. nr. 3462/2006

republicată, astfel încât Hotărârea Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării a fost emisă prin interpretarea

greșită a dispozițiilor legale.

Instanța de fond, analizând actele

și lucrările dosarului a apreciat că nu se poate reține un

caz de discriminare în situația dedusă judecății.

Instanța a arătat că

obligația asigurării serviciului public de alimentare cu energie termică

revine, conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, autorității

administrației publice locale, iar prin H.G. nr. 462/2006 a fost prevăzută

obligația de instituire a zonei unitare de încălzire, astfel încât,

în mod legal a fost emisă HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007, care este un act

administrativ cu caracter normativ aplicabil în Municipiul Târgu Mureș.

Instanța de fond a reținut că

A.N.R.S.C. este autorizată să elaboreze, să stabilească

și să urmărească aplicarea ansamblului de reglementări

obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței

de energie termică, în condițiile de eficiență,

concurență, transparență și protecție a consumatorilor,

conform art. 14 din Legea nr. 325/2006, iar prin Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007

pentru aprobarea Regulamentului-Cadru al Serviciului public de alimentare cu

energie termică se prevăd condițiile cumulative pentru

debranșare și deconectare, menținând și interdicția de

deconectare/debranșare în zona unitară de termie.

Pentru aceste considerente, instanța

a reținut că locatarul, membru al unei asociații de proprietari,

pentru a-și monta microcentrală în apartament și a se deconecta

de la sistemul centralizat de energie termică trebuie să îndeplinească

condițiile cumulative enumerate de lege, iar avizul de deconectare poate

fi emis numai după verificare de către furnizorul de energie

termică.

Instanța a concluzionat că

petenta nu a îndeplinit condițiile de deconectare, iar SC E. SA, cu respectarea

dispozițiilor legale, nu a eliberat avizul de deconectare/debranșare,

formulând un răspuns petiționarei prin care i s-a adus la cunoștință

aspectul că are obligația de a respecta prevederile legale în materia

debranșării.

Instanța a mai reținut și

că zona unitară de încălzire a fost instituită prin lege

și impusă tuturor furnizorilor de energie termică în Sistem

centralizat, la nivel național, astfel încât măsura instituită

zonei unitare de încălzire nu poate fi considerată discriminare.

recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

(C.N.C.D.)

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a formulat recurs Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia recurentul a

susținut, în esență, următoarele:

- instanța de fond a interpretat eronat

normele legale în materie cât și incidența acestora în cauză,

întrucât în sensul O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare prin modul de aplicare a prevederilor legale de

către SC E. SA s-a creat o situație diferențiată între petentă

și ceilalți locatari ai asociației de proprietari nr. 41;

- prin efectul măsurilor adoptate

s-a creat o situație dezavantajoasă a petentei față de alți

beneficiari , respectiv față de ceilalți locatari care au

beneficiat de debranșare;

- potrivit Legii nr. 325/2006,

administrația publică locală este obligată să

stabilească zone unitare de încălzire, sens în care Primăria Municipiului

Târgu Mureș a adoptat strategia de alimentare cu căldură a

orașului prin Hotărârea Consiliului Local (HCL) nr. 11 din 25

ianuarie 2007, în care se prevede zona unitară de termie unde se asigură

o singură soluție de încălzire. Pentru zona în care

locuiește reclamanta s-a decis furnizarea energiei termice prin sistem

centralizat, fără a se avea în vedere că în unele blocuri, cum

este și cel în care locuiește petenta, unii locatari au centrale

termice de apartament iar alții folosesc energia termică prin sistem

centralizat;

- sistemul „o clădire – un singur

sistem de asigurare cu energie termică”, invocat de SC E. SA nu se aplică

în practică, astfel că în mod corect și întemeiat Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării a emis hotărârea cu nr.

867 din 18 decembrie 2009, care în mod nelegal a fost anulată de prima

instanță.

de recurs

Recursul este fondat.

Înalta Curte, examinând sentința

atacată raportat la motivele de nelegalitate invocate, sub toate aspectele

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., față de prevederile

legale incidente din materie supusă analizei, dar și față

de apărările formulate de intimații-pârâți reține

că se impune admiterea recursului cu consecința modificării în

tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunilor conexe

formulate de reclamantele-intimate SC E. SA Târgu Mureș și Municipiul

Târgu Mureș, ca neîntemeiate cu consecința menținerii actului

administrativ atacat, respectiv a hotărârii Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării nr. 867 din 18 decembrie 2008, în

considerarea celor în continuare arătate.

După cum s-a reținut și în

considerentele sentinței atacate, cu referire la situația de fapt ce

a generat pronunțarea de către C.N.C.D. a hotărârii nr. 867 din 18

decembrie 2008, rezultă că recurentul C.N.C.D., examinând petiția

formulată de petenta H.A.E. ce a intenționat că introducă în

locuința sa un sistem de încălzire centrală, în condițiile

în care și alți locatari din bloc au realizat un astfel de sistem,

fiind însă refuzată de societățile reclamante, a stabilit că

faptele prezentate sunt fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin.

(1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Prin aceeași hotărâre a

C.N.C.D. Consiliul Local Târgu Mureș a fost sancționat cu avertisment,

fiindu-i totodată recomandat, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000,

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

să depună toate diligențele pentru a înlătura elementele discriminatorii

din aplicarea HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007.

Contrar celor reținute de prima

instanță și în acord cu aspectele învederate de recurentă,

Înalta Curte apreciază că prin hotărârea C.N.C.D. atacată,

corect emisă în temeiul și cu respectarea prevederilor art. alin. (1)

din O.G. nr. 137/2000, s-a stabilit justificat și motivat, raportat la conținutul

întregii documentații ce i-a fost pusă la dispoziție, că petenta

a fost supusă unui tratament diferențiat, fără o

justificare convingătoare, ceea ce potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din

O.G. nr. 137/2000 contravine principiului discriminării.

În interpretarea Înaltei Curți,

tratamentul diferențiat, apreciat ca fiind discriminatoriu, astfel cum a

fost constatat de C.N.C.D. nu derivă efectiv din refuzul exprimat de autoritățile

reclamante în sensul eliberării avizului de deconectare a petentei, aviz care

desigur că nu poate fi eliberat decât în condițiile întrunirii cerințelor

legale prevăzute în acest sens, cât din cuprinsul actului invocat ce a

servit drept temei al unui astfel de tratament, respectiv a HCL nr. 11/2007, în

cuprinsul căruia au fost identificate prevederi discriminatorii.

Astfel după cum corect s-a și

apreciat de către C.N.C.D., administrația publică locală,

respectiv Consiliul Local Târgu Mureș, obligat potrivit Legii nr. 325/2006

să stabilească zone unitare de încălzire, a adoptat prin HCL nr.

11 din 25 ianuarie 2007 strategia de alimentare cu căldură a

municipiului Târgu Mureș. În art. 2 precum și în Anexa 2 a acestei hotărâri s-a prevăzut zona unitară de termie, asigurându-se o singură

soluție de încălzire. În același timp, pentru zona în care locuiește

petenta s-a menționat că s-a decis furnizarea energiei termice prin sistem

centralizat, cu ignorarea faptului că în unele blocuri, inclusiv cel în

care locuiește petenta, unii locatari au centrale termice de apartament

deci nu folosesc energia termică prin sistem centralizat.

Așa fiind, în mod corect s-a

apreciat că principiul „o clădire – un singur sistem de asigurare cu

energie termică” invocat de reclamanta-intimată SC E. SA nu este practic

aplicat și mai mult a servit, ca temei al aplicării unor tratamente diferențiate,

nejustificate obiectiv.

În fine, ca un argument suplimentar în

aprecierea legalități hotărârii C.N.C.D. atacate, Înalta Curte reține

și împrejurarea că existența în cuprinsul HCL nr. 11 din 25

ianuarie 2007 a unor prevederi de natură discriminatorie a fost constatată

irevocabil și pe cale judecătorească, astfel cum rezultă

din înscrisurile depuse cu ocazia soluționării recursului (filele

34-36 dosar recurs).

Prin sentința civilă nr. 436

din 10 iunie 2009 a Tribunalului Mureș, rămasă definitivă

și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Consiliul

Local al Municipiului Târgu Mureș (fila 36 dosar recurs) a fost anulată

în parte HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007, respectiv art. 2 și anexa II din

cuprinsul acesteia.

În considerentele acestei hotărâri

judecătorești, definitive se menționează fără

echivoc că actul în discuție a fost adoptat de Consiliul Local Târgu

Mureș cu nerespectarea principiului de nediscriminare, astfel cum este aceasta

reglementată de O.G. nr. 137/2000, excepția introdusă prin HCL

nr. 11/2007 ca deconectarea să nu fie permisă într-un condominiu care

se află în zona unitară de încălzire, nu este prevăzută

de nicio lege și, ca atare , se constată a fi dispusă arbitrar.

Față de toate cele mai sus

arătate se reține așadar că hotărârea C.N.C.D.

atacată este legală și urmează a fi menținută,

drept consecință a admiterii recursului declarat, în temeiul art. 312

C. proc. civ. și al modificării sentinței atacate în sensul arătat,

în condițiile în care, prin această hotărâre, similar cu cea judecătorească,

s-a recomandat numai eliminarea prevederilor discriminatorii din cuprinsul

actului emis de autoritățile administrației publice locale,

adoptarea actului realizându-se cu respectarea normelor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr.

2656 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că în fond respinge acțiunea formulată de

reclamantele SC E. SA Târgu–Mureș și Municipiul Târgu Mureș ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.