ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 50 din 7 martie
2002, a admis cererea de suspendare formulată de SC E. SA Târgu Mureș în
contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor
Publice Mureș și a dispus suspendarea executării vremelnice a executării
deciziei nr. 1932/29.11.2001 emisă de primul pârât și a procesului verbal de
control nr. 13.522/28.09.2001 emis de cel de al doilea pârât, prin care
reclamantei i-au fost stabilite obligații fiscale la buget în sumă totală de
1.428.974.940 lei, până la soluționarea acțiunii de fond ce formează obiectul
dosarului nr. 8/2002.
Pe perioada suspendării, s-a dispus
ca reclamanta să aibă tot timpul în contul curent bancar mijloace circulante,
materii și materiale, precum și mijloace fixe ce nu pot fi grevate de nici o
sarcină, până la nivelul sumei de 1.450.000.000 lei
Sentința este executorie, fără
somație sau trecerea vreunui termen în condițiile art. 581 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
avut în vedere paguba iminentă creată prin executarea de îndată a debitului,
reclamanta fiind cea care produce și furnizează energie termică și apă caldă pe
teritoriul municipiului Târgu Mureș, deservind populația de circa 200.000
locuitori, precum și instituții publice și agenți economici.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, pârâtele au declarat recurs, susținând că recursul depus la 13
aprilie , termenul de recurs fiind de 15 zile și nu de 5 zile de la pronunțare,
în speță negăsîndu-și aplicare art. 581 C. proc. civ. arătat de instanță și
nici prevederea ca societatea pe durata suspendării să aibă în contul bancar
mijloace circulante, materii și materiale, precum și mijloace fixe ce nu pot fi
grevate până la nivelul sumei datorate statului, temeiul cererii fiind art. 9
din Legea nr. 29/1990.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr.
29/1990 a contenciosului administrativ în cazuri bine justificate și pentru a
preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere să se dispună
suspendarea actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
În speță, sunt întrunite aceste
cerințe, astfel că în mod justificat instanța a dispus suspendarea executării
până la soluționarea dosarului de fond nr. 8/2002.
Împotriva hotărârii pronunțate se
poate face recurs în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, astfel că
recursul declarat de pârâte este în termen.
Instanța fără a avea vreun temei
legal, la soluționarea cererii în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, adaugă și
dispozițiile art. 581 C. proc. civ. (ordonanța președințială procedură tot
specială – cu termen de recurs de 5 zile de la pronunțare) astfel, că această
critică fiind fondată urmează a fi reținută și în urma admiterii recursului, în
baza art. 312 C. proc. civ., se va casa sentința în parte și se va înlătura
temeiul invocat de art. 581 C. proc. civ.
Deși procedura de acordare a
suspendării executării în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, nu constituie o
contestație la executare, instanța a greșit când a obligat pe reclamantă ca, pe
perioada suspendării, să dețină în cont „mijloace circulante, materii și
materiale, precum și mijloace fixe ce nu pot fi grevate de nici o sarcină, până
la nivelul de 1.450.000.000 lei”, această dispoziție fiind lipsită de eficiență
deoarece, la data pronunțării soluției, nu se atacă cu certitudine, care sunt
posibilitățile materiale și financiare ale reclamantei, fiind pusă sub semnul
întrebării atât executarea acestor dispoziții, cât și modalitatea verificării
acestei obligații, astfel că se înlătură din sentința atacată și această
dispoziție, menținându-se doar măsura suspendării executării până la
soluționarea dosarului de fond, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Mureș în numele și pentru Ministerul Finanțelor
Publice împotriva sentinței civile nr. 50 din 7 martie 2002 a Curții de Apel
Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința în parte în sensul înlăturării
a dispozițiilor privind contul bancar în temeiul cererii art. 581 C. proc. civ.
și menține în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990 cererea de suspendare a
executării până la soluționarea dosarului nr. 8/2002.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 ianuaraie 2003.