ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 221/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 aprilie 2003, reclamanta SC C. SA Sighișoara a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, solicitând anularea deciziei nr. 95 din 16 aprilie 2003 și suspendarea executării procesului-verbal de control din 27 februarie 2003, prin care s-au stabilit în sarcina societății, obligații bugetare în valoare totală de 5.203.775.786 lei. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin decizia atacată, pârâtul a dispus în mod nejustificat suspendarea soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal de control, deși nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 10 din O.U.G.

nr. 13/2001. De asemenea, reclamanta a arătat că se impune suspendarea executării obligațiilor bugetare, întrucât executarea silită ar aduce grave prejudicii, activității curente a societății. Prin sentința nr. 157 din 26 mai 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei prin care Ministerul Finanțelor Publice a hotărât suspendarea soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal de control și obligarea pârâtului la judecarea pe fond a cererii. Totodată, instanța a dispus suspendarea executării actelor administrative, cu privire la debitul de 5.203.775.786 lei, până la data soluționării pe fond a contestației.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că măsura suspendării soluționării contestației este neîntemeiată, nefiind îndeplinite toate cerințele prevăzute de dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 13/2001. Referitor la cererea de suspendare a executării, instanța a constatat că prin plata imediată a sumei stabilite prin procesul-verbal de control, s-ar bloca, practic, activitatea economico-financiară a firmei, astfel încât sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâții au arătat că în cauză, au fost în mod corect aplicate prevederile art. 10 din O.U.G.

nr. 13/2001, întrucât constatările din procesul-verbal de control fac și obiectul cercetării penale. Referitor la cererea de suspendare a executării actelor administrative, s-a menționat că nu sunt întrunite condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, întrucât nu au fost parcurse căile administrativ-jurisdicționale prevăzute de legislația în vigoare, Ministerul Finanțelor Publice nepronunțându-se pe fondul contestației. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, între timp, Ministerul Finanțelor Publice a procedat la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva procesului-verbal de control, în care sens a fost emisă decizia nr. 336 din 13 octombrie 2003. Acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestui act administrativ a fost admisă parțial de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 26 din 26 ianuarie 2004, prin care s-a dispus anularea în parte și exonerarea societății, de plata unora din obligațiile bugetare stabilite, hotărârea fiind atacată cu recurs, nesoluționat până în prezent. În raport cu actele amintite mai sus, Curtea constată că recursul apare, practic, lipsit de interes, în condițiile în care pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a soluționat pe fond contestația, iar măsura suspendării executării silite s-a dispus numai până la data pronunțării deciziei în procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de O.U.G.

nr. 13/2001. De altfel, astfel cum rezultă din încheierea aceleiași instanțe, nr. 521 din 10 noiembrie 2003, s-a dispus între timp și suspendarea executării deciziei nr. 336/2003, a Ministerului Finanțelor Publice. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 157 din 26 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.