ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4788/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4788/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2123 din 27 aprilie 2010 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de
A.E., E.A., C.A., A.C.,
C.D.P., C.V., D.A., G.F., G.V., I.L., I.Z., M.V., N.I., S.I., S.D., Z.V., Z.O.,
V.V.,
V.C., V.I.G. și F.O.C.
din Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 772 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, în cauza dedusă judecății,
nu poate fi vorba de o diferență de tratament în exercițiul drepturilor reclamanților
în raport cu alte persoane, fără o justificare obiectivă și rezonabilă a diferenței
de tratament, pentru a se vorbi de discriminarea acestor persoane.
Faptul că
SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș
a înregistrat erori în citirea contoarelor nu înseamnă că s-a realizat un tratament
discriminatoriu, în sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, întrucât aceste erori
de citire a contoarelor se încadrează în categoria disfuncționalităților în activitatea
firmei, care nu pot fi sancționate în temeiul O.G. nr. 137/2000.
Instanța de control judiciar
a reținut că toate celelalte disfuncționalități sesizate de reclamanți referitoare
la modalitatea de montare a convectoarelor, la acuratețea parametrilor măsurați
de convectoarele montate pe strada A.B., nu pot fi calificate ca tratamente discriminatorii
și defavorizante, întrucât pârâtele nu au făcut nicio deosebire, excludere, restricție
sau preferință - pe baza criteriilor menționate în art. 2 din O.G. nr. 137/2009,
iar măsurile criticate nu au avut ca efect înlăturarea egalității de tratament cu
alte persoane.
Împotriva acestei decizii
s-a formulat contestația în anulare, apreciind că nu a fost îndeplinită procedura
de citare pentru recurenți și prin urmare nu au avut posibilitatea să se apere în
recurs.
Contestația în anulare
este inadmisibilă și va fi respinsă.
Examinând motivele căii
extraordinare de atac, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispozițiile
art. 317 și urm., C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Conform art. 317 C.
proc. civ. pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile.
Primul motiv al acestei
căi de atac extraordinare, pe care se fondează cererea de față, este referitor la
procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina și care nu a
fost îndeplinită potrivit legii.
Se motivează contestația
în anulare în sensul că prima cerere de repunere pe rol a Dosarului nr. 378/33/2008
a contestatorilor a fost făcută și expediată prin poștă la 17 februarie 2010, iar
cea de-a doua în 26 aprilie 2010, însă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a
dat curs acestor cereri, dezbaterile pe fondul recursului având loc la 27 aprilie
2010 în lipsa recurenților, care nu au avut cunoștință de termen.
Verificând actele dosarului,
se constată că la 23 iunie 2009 judecata recursului din Dosarul nr. 378/2008 a fost
suspendată conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.
La 19 februarie 2010 recurenții
au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei și conform încheierii din 22 februarie
2010, aceasta a fost repusă pe rol, termenul fiind 27 aprilie 2010 cu citarea părților.
La acest termen, cu procedura
completă, întrucât la dosar există fără dubiu citațiile pentru părți, procedura
fiind realizată prin afișare, recursul s-a soluționat prin respingerea acestuia.
Nu se poate susține deci
de către contestatori că nu au cunoscut termenul la care au fost citați, cu atât
mai mult cu cât în litigiu exista și apărător împuternicit pentru a solicita repunerea
pe rol a pricinii.
Prin urmare, recursul
la care s-a formulat prezenta cale de atac extraordinară, s-a soluționat conform
legii, cu procedura completă, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție
apreciază că această contestație în anulare nu întrunește condițiile de admisibilitate
prevăzute de art. 317 C. proc. civ. și va fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de V.V.,
A.E., E.A., C.A., A.C., C.D.P., C.V., D.A., G.F., G.V., I.L.,
I.Z., M.V., N.I., S.I., S.D., Z.V., Z.O., V.C., V.I.G. și F.O.C. din Cluj Napoca
împotriva deciziei
nr. 2123 din 27 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 4 noiembrie 2010.