ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 141/2024

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 19.07.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta UAT Comuna Remetea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea hotărârii CNCD nr. 385/15.05.2021 și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale aplicată prin hotărârea nr. 385/15.05.2021 cu sancțiunea avertismentului.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1115 din 17 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1115 din 17 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Remetea. Prima critică formulată vizează încălcarea termenelor procedurale prevăzute de art. 20 alin. (7) și (8) din O.G. nr. 137/2000, în sensul că sesizarea formulată de A. la data de 05.10.2020 a fost soluționată de CNCD abia la 12.05.2021, cu depășirea termenului de 90 de zile, iar hotărârea nu a fost comunicată în termenul legal de 30 de zile. Recurenta a susținut că această depășire atrage nulitatea actului administrativ, în condițiile în care i-ar fi fost cauzată o vătămare procesuală. Instanța de fond a respins această critică, reținând că termenul de 90 de zile este unul de recomandare, iar nulitatea actului nu poate fi incidentă în lipsa unei vătămări efective și ireparabile, care nu a fost dovedită de reclamantă. De asemenea, s-a constatat că nulitatea relativă poate fi invocată doar de partea al cărei interes este ocrotit prin norma încălcată, în speță petenta sesizării, nu persoana vizată de aceasta. A doua critică a vizat fondul constatării caracterului discriminatoriu al conținutului paginii de internet a Primăriei Remetea, în sensul că informațiile de interes public ar fi fost publicate exclusiv în limba maghiară, ceea ce ar constitui o discriminare pe criteriul etnic față de cetățenii români nevorbitori de limba maghiară. Recurenta a susținut că site-ul conține informații relevante și în limba română, iar eventualele omisiuni privesc doar aspecte culturale, fără caracter de interes public. De asemenea, a invocat existența unui angajat cu atribuții de traducere a conținutului site-ului, precum și inexistența unei obligații legale de publicare integrală a tuturor informațiilor în limba română. Instanța de fond a respins aceste susțineri, reținând că, potrivit art. 13 din Constituția României, limba oficială a statului este limba română, iar art. 195 din Codul administrativ prevede că în raporturile dintre cetățeni și autoritățile administrației publice locale se folosește limba română, cu excepția situațiilor expres reglementate pentru minoritățile naționale. Întrucât pagina de internet a unei autorități publice locale reprezintă un mijloc de comunicare oficială cu cetățenii, aceasta trebuie să respecte regimul juridic al limbii oficiale, iar publicarea exclusivă a informațiilor în limba maghiară, fără echivalent în limba română, constituie o încălcare a obligației legale și o discriminare indirectă pe criteriul etnic, în sensul art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000. Curtea a reținut că tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim și că recurenta nu a făcut dovada existenței unei justificări rezonabile pentru omisiunea de a asigura accesul egal la informațiile de interes public în limba română. În ceea ce privește invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a principiului egalității, instanța a reținut că, potrivit art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, exercitarea drepturilor garantate trebuie să fie asigurată fără discriminare, iar diferențele de tratament trebuie să fie justificate obiectiv și rezonabil. În speță, s-a constatat că persoanele aflate într-o situație comparabilă - cetățenii români care nu cunosc limba maghiară - au fost dezavantajate în mod nejustificat în accesul la informații publice, ceea ce atrage incidența interdicției de discriminare. În concluzie, recurenta a criticat atât aspecte de legalitate formală, cât și de fond ale hotărârii CNCD, însă instanța de fond a constatat că actul administrativ a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente, iar fapta reținută constituie o discriminare indirectă pe criteriul etnic, în sensul legislației naționale și europene. Prin urmare, respingerea acțiunii în anulare a fost considerată legală și temeinică.

Apărările formulate în cauză Intimata A. solicită respingerea recursului formulat de U.A.T. Comuna Remetea împotriva sentinței civile nr. 1115/17.06.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, ca fiind vădit nefondat, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, menținând sancțiunea contravențională aplicată prin Hotărârea CNCD nr. 385/12.05.2021. Această hotărâre a constatat existența unei fapte de discriminare pe criterii etnice, constând în publicarea pe pagina oficială de internet a Primăriei Remetea a unor informații de interes public exclusiv în limba maghiară, limbă care nu are caracter oficial în România.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Remetea împotriva sentinței civile nr. 1115 din 17 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține următoarele: Recurenta - reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Hotărârea nr. 385/12.05.2021 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat săvârșirea unei fapte de discriminare pe criterii etnice de către recurenta-reclamantă, constând în publicarea exclusiv în limba maghiară a informațiilor de interes public pe site-ul oficial al Primăriei Remetea, și s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 2.000 RON. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea termenelor de soluționare și comunicare a hotărârii CNCD, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat în mod corect dispozițiile art. 20 alin. (7) și (8) din O.G. nr. 137/2000, reținând că termenul de 90 de zile este un termen de recomandare menit să determine celeritatea desfășurării procedurii și nu unul de decădere, nefiind prevăzută nicio sancțiune pentru încălcarea respectivului termen. Această constatare este conformă cu jurisprudența constantă în materie, potrivit căreia termenul de 90 zile de adoptare și cel de 30 de zile de comunicare a hotărârii CNCD au caracter de recomandare, încălcarea acestora neconstituind o cauză de nulitate a hotărârii prin care a fost soluționată sesizarea petentei(exempli gratia Decizia nr. 3549/2009, Decizia nr. 4611/2014, Decizia nr. 1051/2014, Decizia nr. 985/2014, Decizia nr. 2394/2017). Referitor la fondul cauzei, recurenta susține că nu a săvârșit fapta de discriminare reținută de CNCD, întrucât site-ul oficial al Primăriei Remetea ar conține informații de interes public și în limba română, iar eventualele omisiuni ar privi doar informații culturale, fără caracter de interes public. De asemenea, se invocă existența unui angajat cu atribuții de traducere a conținutului site-ului, precum și inexistența unei obligații legale de publicare integrală a tuturor informațiilor în limba română. Înalta Curte constată că aceste susțineri au fost corect analizate și înlăturate de instanța de fond, care a reținut că, potrivit art. 13 din Constituția României și art. 195 din Codul administrativ, limba oficială a statului este limba română, iar în raporturile dintre cetățeni și autoritățile administrației publice locale se folosește limba română. Excepțiile privind utilizarea limbii minorităților naționale sunt de strictă interpretare și nu pot justifica omisiunea de a publica informațiile de interes public în limba oficială de stat. În speță, probele administrate au demonstrat că site-ul oficial al Primăriei Remetea publica, în mod preponderent, informații de interes public exclusiv în limba maghiară, fără asigurarea accesului echivalent în limba română, ceea ce constituie o discriminare indirectă pe criteriul etnic, în sensul art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000. Susținerea recurentei potrivit căreia CNCD nu ar fi analizat în mod efectiv conținutul site-ului este lipsită de temei, în condițiile în care instanța de fond a constatat, în mod întemeiat, că analiza a fost realizată pe baza probelor administrate, inclusiv capturi de ecran și documente oficiale, iar recurenta nu a făcut dovada contrară. În ceea ce privește capătul subsidiar al cererii de recurs, vizând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, Înalta Curte reține că recurenta nu a motivat în mod concret această solicitare, iar instanța de fond a avut în vedere, în mod corect, faptul că autoritatea sancționată mai fusese anterior sancționată pentru o faptă identică, prin Hotărârea CNCD nr. 870/27.11.2019, rămasă definitivă prin necontestare. Persistența în conduita discriminatorie justifică aplicarea unei sancțiuni pecuniare, în scop preventiv și educativ, în conformitate cu principiul proporționalității sancțiunii cu gravitatea faptei. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Conform art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Remetea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.00 RON în favoarea intimatei-pârâte A., reprezentând onorariu avocat