ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2267/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 septembrie 2013, sub nr. 6.086/2/2013, reclamantul H.F.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M., a solicitat a fi obligată pârâta să realizeze actul normativ - înscrisul solicitat prin Cererea nr. 974 din 29 ianuarie 2013 (A1) și Plângerea prealabilă nr. 2.861 din 12 martie 2013(A2) referitor îndeosebi la dreptul de proprietate al statului asupra 100% din rezervele minerale din zona Certej (A5), continuarea acestui drept și după diminuarea sau epuizarea rezervelor minerale, prin dreptul de proprietate al statului asupra 100% din produsul minier obținut pe durata concesionării activităților miniere, în baza art. 1, art. 3.1, art. 3.8, art. 3.33 din Legea minelor nr. 85/2004, art. 136.3 din Constituție, deoarece lipsa acestui document îi lezează drepturi - interese legitime garantate prin art. 31.2, art. 135.2-f, art. 1.1, art. 136.3, art. 1.3 din Constituție.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3.907 din 9 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul H.F.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M., ca lipsită de interes. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul H.F.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut că în mod greșit prima instanța a reținut lipsa interesului în promovarea acțiunii. A arătat recurentul că există un interes personal prin trei drepturi consfințite de Constituția României, respectiv, dreptul la informare corectă, garantat de dispozițiile art. 31.1, dreptul la informare completă, garantat de dispozițiile art. 31.2 și dreptul la demnitatea de cetățean al unui stat suveran, garantat de art. 1.3.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii formulate. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2015 a admis în principiu recursul. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere recursului ca nefondat. Recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2), art. 486 alin. (1) a) și e), art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2), art. 486 alin. (1) lit. a) și e), art. 486 alin. (2) și (3) C. proc.

civ.; Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Reține instanța că prin Decizia Curții Constituționale nr. 462 din data de din 17 septembrie 2014, s-a constatat că dispozițiile C. proc. civ. cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 83 alin. (3), precum și în art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituționale. Față de aceste considerente, având în vedere că excepția invocată de recurent viza limitarea accesului la justiție prin instituirea obligativității formulării recursului prin avocat, iar în lumina acestei decizii recursul recurentului reclamant a fost declarat admisibil în completul de filtru, Înalta Curte va respinge excepția ca inadmisibilă.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, petentul a solicitat a fi obligată pârâta să realizeze actul normativ - înscrisul solicitat prin Cererea nr. 974 din 29 ianuarie 2013 (A1) și Plângerea prealabilă nr. 2.861 din 12 martie 2013 (A2) referitor îndeosebi la dreptul de proprietate al statului asupra 100% din rezervele minerale din zona Certej (A5), continuarea acestui drept și după diminuarea sau epuizarea rezervelor minerale, prin dreptul de proprietate al statului asupra 100% din produsul minier obținut pe durata concesionării activităților miniere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 3.1, art. 3.8, art. 3.33 din Legea minelor nr. 85/2003, art. 136.3 din Constituție. Contrar celor susținute recurent în sensul că prevederile constituționale invocate îi conferă nu numai calitatea dar și interesul în a acționa în instanță, Înalta Curte apreciază că, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) cu referire la art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, interesul invocat nu întrunește cerințele impuse de Legea specială nr. 85/2003 pentru a obliga autoritatea pârâtă la a emite un act administrativ referitor la modul de organizare a exploatării rezervelor miniere ale statului.

Interesul, ca folos practic, imediat pe care îl are o parte și pe care trebuie să îl demonstreze pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, în materia contenciosului administrativ, nu poate fi desprins, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, coroborat cu art. 2 lit. a) din același act normativ, de vătămarea pretins a fi fost produsă, prin actul administrativ atacat, sau prin refuzul nejustificat, fie drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, fie interesului legitim public. Din această perspectivă este de reținut, cu prioritate că, raportat la obiectul dosarului, recurentul, care nu este titularul unei licențe de exploatare, nu poate fi beneficiarul unui drept invocat în baza Legii nr. 85/2003.

Ca atare, nu poate fi reținut niciun interes direct și personal al recurentului în promovarea acțiunii, interesul trebuind să stea la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă nu se corelează cu un drept subiectiv și trebuie justificat de partea care formulează cereri în procesul civil. Independent de împrejurarea că nici chiar recurentul, în afara unor considerațiuni de ordin general, referitoare la drepturile sale de cetățean garantate de constituție, nu a precizat conținutul interesului legitim public pretins a fi fost vătămat, Înalta Curte apreciază că recurentul nu justifică nici un astfel de interes legitim colectiv. Față de toate cele mai sus arătate, Înalta Curtea apreciată că excepția invocată de pârât în fața primei instanțe a fost corect admisă, întrucât interesul recurentului în promovarea acțiunii de față nu întrunește cerințele legale în condițiile contenciosului administrativ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2), art. 486 alin. (1) lit. a) și e), art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Respinge recursul declarat de H.F.G. împotriva Sentinței nr. 3.907 din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015. Procesat de GGC - N