ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2019

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x din 12 august 2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea acestuia. 1.2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 30 din 3 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în favoarea căreia și-a declinat competența materială Tribunalul Maramureș prin Sentința civilă nr. 4535 din 18 noiembrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 30 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cererii spre rejudecare, criticând sentința sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 și Legii nr. 215/2001. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În raport cu dispozițiile art. 485 C. proc. civ. republicat, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul a fost depus peste termenul prevăzut de lege. Potrivit dispozițiilor art. 485 C. proc.

civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, incidente în speță, arată că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare." Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat la data de 31 martie 2016, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată la data de 24 februarie 2016 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 11 martie 2016. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 30 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2019. Procesat de GGC - CT